Subiectiv : O zi ce a schimbat o lume
Nori negri acoperă pământul meu iubitor de soare, flori gingase, pomi fructiferi si râuri serpuind din înâltimi ascunse in azur. Intr-o zi insorită ca asta, binecuvântată la desteptare în fata geamului deschis în prospetimea diminetii, o pătură întunecoasă încetosează acum soarele din mine. Prevăzând schimbarea, nervii au scurtcircuitat un soc prin organism cu încărcătura electrică ce stârneste alarma. Cuvintele revărsate fără sens din radio, ca un oracol mistic ce nu pot fi intelese, dintr-o dată devin reale. Inlemnesc! Este dimineata lui 11 Septembrie 2001!
De atunci au trecut zece ani si lacrimile încă nu au încetat să curgă. Sufletele indurerate a celor peste trei mii de familii ce au pierdut pe cineva drag, un părinte,. o mamă, un frate, o soră, o rudă sau un prieten in ororarea infernală a celor două turnuri din New York, atacul asupra Pentagonului ori în eroica revoltă a celor ce-au împiedicat atacul la Casa Albă, găsesc nu răspuns, logică ori mângăiere care să explice de ce aceste grozăvii au fost posibile. Alături de ei, milioane de oameni de pe întreaga fată a globului cauta un răspuns la aceiasi întrebare: De ce?
De ce nebunia unor venetici inhibati în dogme religioase ce au fost date uitării de aproape un secol, însământează în mintile crude ale unor copii nevinovati cumplita lor ura împotriva semenilor lor a căror vinovătie este aceea că vor să trăiască liberi întro tară democratică? De ce nu există o lege universală care să protejeze copii de acesti conrupători de minti fragede ce le deviază viata transformându-i în criminali? De ce frica de teroare si probabil bigotismul secular din insăsi sufletele lor, amuteste pe părinti să-si apere copii? În numai câtiva ani, copii de ieri au devenit maturi si sământa urii prinzând rădăcini în sufletele lor, i-au schimbat din oameni în fiare. Cu o remarcabilă nepăsare am văzut, am stiut si am tolerat aceste schimbări ce-au dus la tragedia de la 11 Septembrie 2001.
De atunci au trecut zece ani ce au transformat cursul istoriei în întreaga omenire. Două războaie concomitente; mii de oameni pieriti si numărul lor continua să crească; lupte fără decizie în care progresul e imperceptibil; lupte ce au costat în afara pretului de vieti irosite. sume de bani pe care mintea omenească nu capabilă să le priceapă, dar rezultatele par să incline în favoarea dusmanilor nostri. Numeroase alte atacuri teroristem au cutremurat lumea si aproape nu e zi în care undeva pe glob oameni nevinovati cad răpusi de bombe, obuze, gloante sau încărcături de dinamită. Tările din vest sunt amenintate tot mai mult de cresterea procentuală a populatiei islamice de pe teritorile lor, a numărului de minarete ce depăsec pe cel al bisericilor crestine si mai ales de atitudinea bigotă lipsită de tolerantă fată de alte religii si de inadaptabilitatea la cultura si legile poporului gazdă. L a toate acestea, din însăsi populatia locală, un număr de extremisti, sănătosi sau vătămati mintal, răsar cu gânduri ucigase acolo unde sunt mai putin de asteptat.
Nemultuimirea a atins proportii neobisnuite local si în lume. In Europa ca si în America datoriile financiare au atins culmi ce nu mai pot fi achitate din colectarea taxelor. Strâmtorate, guvernele încearcă să reducă benificile muncitorilor obtinute de uniuni, dar acestia ripostează cu brutalitate. Taxe noi sunt de prevăzut, concedieri si curbe de sacrificiu. In nordul Africii, brutalitatea excesivă a dictaturii au creat nemultumiri ce-au dus la răsturnarea lui Gaddafi si Hosni Mubarak. In Syria protestele populare ce s-au soldat cu peste 1700 de morti, sunt ponderate de armată cu tancuri si gloante. Ar fi cazul să credem că aceste răsturnări politice din Nordul Africii si Orientul Mijlociu vor crea societăti democratice? Multi sunt pesimisti cu atât mai mult cu cât Egiptul, socotit ca pilonul ce a mentinut stabilitatea in Orientul Mijlociu în ultimi 20 de ani, pare să incline spre fundamentalism si cu asta se schimbă echilbrul fortelor din regiune. Iranul continua să ameninte regiunea si întreaga omenire cu arma atomică, la fel ca si Korea de Nord.
După Septembrie 2001, am vrut să îndreptam râul prin a le demonstra că societatea capitalistă este mai bună decât ceea a tiraniei, dar am esuat însă asa cum si economia noastră a esuat. Modelul Societătii Capitaliste nu pare să încurajeze astăzi pe multi. Personal eu nu deplâng societatea capitalistă, dar nu renunt, nu pot să renunt la idea democratiei, care prevede că toti oamenii au fost creati egali de Dumnezeu, cu drepturi inalienabile de viată, libertate si dreptul de-asi făurii fiecare fericirea.
Toronto/ septembrie 2011
|
David Kimel 9/10/2011 |
Contact: |
|
|