O creatie mai putin izbutită
Domnul, făuritorul cerului si al pământului, după ce l-a modelat si pe Adam, multumit de această creatie, pe care a socotit-o cea mai importanta din toate, a simtit că ceva, totusi mai lipseste. Adam era înalt, chipes, voinic, era robust si curajos. ca orice fiară, dar nu avea gingăsie si sensibilitate. Ca să înlăture acest neajuns. Domnul a creat-o pe Eva, cu figură suplă, gurită mică si minte ascutită. Acum cuplul părea perfect si le-a dăruit Grădina Edenului cu tot ce se afla în ea. Gândind că planurile după care a creat tot universul trebuie puse în sigurantă, a găsit locul potrivit în mijlocul railui unde se afla un splendit pom cu mere aurii si a îngropat planurile la rădăcina lui. L-a chemat apoi pe Adam si i-a spus: „Toată grădina asta cu tot ce e în ea, e a ta. Poti să te ospătezi, cu orice fruct sau legumă, tot ce e aici î-ti apartine, dar vezi mărul acesta? De ăsta nu ai voie să te atingi, pentru că ăsta e al meu. Ai înteles?” Adam a încuviintat si a plecat să-i spună si Evei care până atunci a fost cea mai fericită femeie din tot unversul. La auzul acestei cereri, Eva s-a posomorât: „Cum adică, am voie să mănânc de peste tot numai din acest pom, nu? De ce numai Domnul poate să se infrupte din acest pom si noi nu? Cu ce este El mai deosebit decât noi? Nu! Eu nu pot să înghit asemenea ofensă! Ca să-ti dovedesc, mă duc să iau un măr si-ti dau si tie să mănânci din el! ”
Domnul a fost tare supărat de fapta lor, i-a alungat din Eden si le-a spus: „Plecati de aici! Înmultiti-vă si vă sorocesc în viată copii care să asculte de voi, asa cum a-ti ascultat voi de mine!” Si cu asta a încheiat cel mai dramatic capitol din Geneză
Măhnirea Domnului nu cunoaste margini. Mereu vede că în pofida tuturor învătăturilor si profetiiilor, oamenii devin tot mai răi, mai neîntelegători si mai cruzi. Nimic nu a ajutat la cumintirea lor. nici potopul, nici sclavia la egipteni, nici Tablele Legii aduse de Moise, nici sacrificiul propriului fiu, Isus, nimic nu a dat rezultate. A încercat să-i potolească prin războaie, hoarde de barbari, holocaust, cutremure teribile, tsunami, nimic nu a ajutat. Ce-i de făcut? Cu babilonienii ce au vrut să facă un turn până la cer, Domnul I-a făcut să vorbească limbi diferite să nu se mai înteleagă între ei. Desi astăzi oamenii au învătat engleza ce-o vorbesc peste tot, ei continuă să nu se înteleagă. După aproape 6,000 de ani, concluzia este că această cea mai importantă creatie a Sa, omul, e cea mai putin izbutită din toate. Mare păcat!
Prin lentila azurului Domnul priveste tot ce se întâmplă în lume, tulburări, suferintă, războaie, vărsări de sânge, umilintă si orfani cersind la marginea drumului pentru o coajă de pâine. Pentru ce toate acestea, când pământul e roditor si îmbelsugat, când copacii sunt plin de fructe si darnici, iar apele izvoarelor sunt limpezi si îndestulătoare? Lumea făurită de Domnul e un izvor nesecat de plenitudine si frumusete ca să satifacă pe oricine, fără să trebuiască să facă nimic. În planurile Sale, Domnul si-a asumat răspunderea de îndestulare pentru orice vietuitoare, mare ori mică, toate trăiesc împăcate si fericite, cu exceptia omului. Dece? Pentru că omul a fost dotat cu ceva în plus: mintea. Mintea l-a ajutat pe om să supravietuiască si să învingă creaturile feroce din inima pădurilor, l-a făcut pe om să constate că în colectivitate puterea lui e mai mare, l-a făcut să distingă că un colectiv are nevoie de un conducător si curând a aflat că un conducător poate oprima pe supusi prin fortă. Asa a apărut invidia, lupta pentru putere si robia. Prin minte omul s-a ridicat deasupra celorlalte vietuitoare, a creat edificii ce au schimbat complect fata lumii, a asaltat si stăpănit oceanele si cerul, chiar dacă pretul plătit pentru acestea a fost socotit în oceane de sudoare si sânge.
Aflat în fata unor probleme grele, omul, în ciuda tuturor povetelor, îsi face idoli falsi. Multi idoli au luat locul Domnului si toti au pierit ducând cu ei la piezanie multimi si popoare, dar omul nu a învătat nimic din asta. Asa s-a întâmplat cu Hitler, Lenin, Mao Tse Dun, Ceausescu, Bin Laden si altii. Acum, pare-se, noi idoli în devenire, crează problemele care să-i ridice la putere prin mascarea proprilor intentii cu slogane ca libertate, justitie socială, egalitate intre clase si redistribuirea bogătiilor. Ei stiu că omul, în pofida mintii si a puterii de judecată, se lasă usor împins în vâltoarea uraganului de curentele iscate de insetatii de putere si de propria lui slăbiciune.
Mâhnit de cele văzute, Domnul, s-a retras în propriul Lui cuget, gândind că în planurile Sale, omul trebuia să-i rămănă devotat numai Lui, la bine si la rău. Libera alegere cu care a dotat omul, asa cum a socoti-o El, este un lucru bun, fără îndoială. Idolii falsi socotesc că asta e o greseală ce trebue corectată prin guvern cu ajutorul unei elite care poate asigura egal minimul de existentă, conferită sub numele de „bună stare a poporului”. Prin asta se îndeplineste conditia de egalitate si justitie socială. Încurcat în păienjenisul itelor politice si a promisiunilor, omul iese în stradă înarmat cu furci si placarde, fără să vadă capcana ce i se întinde sub forma nouă a comunismului, în care libertatea va fi din nou încătusată. Cu toate că istoria se repetă, omul e reluctant să învete din trecut. Domnul stie că în final, cea mai împortantă din creatile Lui, omul, se va lepăda de toti idolii falsi si va reveni precum fiul cel risipitor, la poalele tatălui.
|
David Kimel 9/4/2011 |
Contact: |
|
|
