De vorbă cu Alexandru Mironov
Maria Diana Popescu: Stimate domnule Alexandru Mironov, de unde, de cînd pasiunea pentru S.F.?
Alexandru Mironov: Am învătat să citesc la vârsta de 4 ani si jumătate, pe „20.000 de leghe sub mări”, a lui Jules Verne. Părintii au început să mi-o citească, si pentru că ei n-au înteles că nu trebuie să se oprească deloc din citit – cartea era, este o capodoperă – am fost nevoit să învăt să citesc „din mers”. Am terminat cartea singur. A fost fatal.
MDP: Ce se va citi în anul 3000?
Alexandru Mironov: De toate pentru toti cei 1.000.000.000.000 locuitori ai „lumilor” Terra, Marte, câteva zeci de asteroizi postmartieni, Titan, Enceladus dar si din orasele artificiale din apropierea Terrei, din punctele Lagrange. Se va citi carte electronică, pe terminale, de la „Iliada” si „Odiseea” de acum câteva mii de ani, până la Thomas Mann, Lev Tolstoi, Saint Expupery si milioanele de scriitori care vor urma. Fiecare cetătean al Sistemului Solar va avea acces la fiecare pagină scrisă vreodată în Sistemul Solar. Unii colectionari vor dori să-si aibă cărtile iubite la ei acasă, în clădirea în care locuiesc, în apartamentul de pe statia orbitală, în cabina de astronavă în care se află. Pe un singur stick un asemenea colectionar va duce cu el toată biblioteca lumii.
MDP: Ce-mi puteti arăta, privind către mîine, în sensul viitorologiei?
Alexandru Mironov: În anul 1900 speranta medie de viată era, pe Terra, de 41 de ani. După un secol, în 2000, era de 71 de ani – 30 de ani în plus pentru fiecare unică si irepetabilă viată! În 2100 va fi, probabil, de 91 de ani. Populatia lumii va atinge, spre 2050, 9,3 miliarde de locuitori, apoi va începe să scadă. Pe măsură ce complexul industrial militar american (dar si rus) va fi stăpânit de politicieni reprezentându-l cu adevărat omul simplu, pe Pământ se vor instala pacea si dezvoltarea durabilă. În 2100, spune premiantul Nobel pentru pace Muhamad Yunus, când urmasii nostri vor vrea să stie cum arăta sărăcia, vor trebui să o caute la muzeu (l-am întâlnit pe acest extraordinar Isus Christos modern la Dhacca, la sediul faimoasei Grameen – „Banca săracului)!
MDP: Randall Stevenson reducea S.F.-ul doar la folosirea cuvintelor pentru crearea unor lumi imaginare. Părearea dumneavoastră, ca specialist, care este?
Alexandru Mironov: Nu, Science Fiction-ul este mult mai mult. Înseamnă nu “prezent” care se poate întinde fără limite, în care realitatea este extrapolată sincron cu extraordinara viteză cu care tehnologiile intră în viata noastră. Recomand un test: ascundeti-vă telecomanda, încercati să trăiti o singură săptămână fără ea – si veti ajunge la concluzia că viata este pur si simplu mizerabilă...
MDP: Cum receptati generatia nouă de scriitori S.F.?
Alexandru Mironov: Generatia „de mijloc” a avut si are câtiva scriitori deosebit de talentati (Dănut Ungureanu, Mihai Grămescu, Ovidiu Bufnilă, regretatul Alexandru Ungureanu). Iar “nouăzecistii” (ca să folosesc categorisirea indusă de faimosul cenaclu al profesorului Ovidiu Crohmălniceanu, îi au pe Florin Pătea (foarte interesant!), Ana Maria Negrilă, Liviu Radu, Dan Dobos, Sebastian Corn.
MDP: Care este aria de investigatie pe care o propun romanele dumneavoastră?
Alexandru Mironov: Tot universul – dar si alte universuri. Dar va fi vorba, ca, de altfel, de la „Iliadă” si „Odiseea” încoace, de viată si moarte, de cucerirea de noi pământuri (si noi pământeni), de dragoste, putere, patriotism de specie, cu, în plus, întâlniri între civilizatii, plonjarea în adâncurile insondabile ale genomului uman, în acest mister absolut care este creierul nostru, în lumea mecanicii cuantice intraatomice si a filozofiei Big Bang-ului si a multi-universurilor.
MDP: Unii critici (rău intentionati) reduc filonul stiintific al acestui gen literar la un basm gratios, dar steril...
Alexandru Mironov: Desigur, este vorba de basme – dar care carte de mare succes nu este basm? Cât despre sterilitate, atrag atentia că serialul „Star Trek” (rudă bogată a genului literar SF) avea, la fiecare episod, un miliard de telespectatori, si că „basmele” scrise de J. Verne, A.G. Wells, Asimov, A.C. Clarke, Ph. K. Dick, Er. Herbert, Y. Efremov s-au vândut în sute de milioane de exemplare, „molipsind” dramatic lumea secolului al XX-lea cu ideile secolului al XXI-lea. Computerul, laserele, astronavele, statiunile orbitale, cartarea genomului uman, satelitii de telecomunicatie – toate au iesit din paginile scriitorilor de SF.
MDP: Putem vorbi despre o fortă morală de convingere a acestui gen literar?
Alexandru Mironov: Fără discutie. Este cea mai morală felie de cultură. Chiar si distopiile – cu rolul lor de vaccin – sunt profund morale în lumile viitorului, adică lumile descrise de SF.
MDP: Privirea viitorului doar prin prisma dezvoltării stiintifice reprezintă un pericol care pîndeste întelegerea eronată, sau nu, a literaturii S.F.?
Alexandru Mironov: Dar nu este vorba doar de dezvoltarea stiintifică în cărtile de Science Fiction! Gânditi-vă la personaje ca Arronax si Nemo (Jules Verne), pilotul Ameta (St. Lem), Mule (I. Asimov), Kwisatz Hadarach (iau doar unul din numele principalului personaj din ciclul „Dune”, al lui Franck Herbert) – personalităti umane extrem de complexe, adevărati constructori de lumi!... La drama răscolitoare pe care o trăieste astrofizicianul jezuit din povestioara bijuterie „Steaua”, a lui Arthur C. Clark, atunci când descoperă, într-o expeditie către resturile unei supernove, că o stea a explodat în anul zero al acestei ere, pentru ca Dumnezeu să lumineze cerul la nasterea Fiului său – iar sfânta explozie a ucis o lume care gravita în jurul stelei... Sau la romanta dramatică răscolitoare din „Forever war” (Războiul etern”), al lui Joe Haldeman, când caporala stelară Potter se instalează în stază, cu functiile organice înghetate pentru câteva secole, ca să-si astepte, tânără mereu, iubitul războinic care călătoreste în timp...
MDP: Cui îi e frică de literatura S.F.? Si de ce?
Alexandru Mironov: Numai prostilor si snobilor le este frică de viitor. Din cauza unor greseli genetice în molecula lor de ADN.
MDP: Dincolo de relele si bunele postmodernismului, literatura dumneavoastră ce „bun” legitimează?
Alexandru Mironov: Încrederea în capacitatea acestui biped de perspectivă Homo Sapiens, de a schimba în bine lumea în care trăieste. Are feedback, este posesorul unor unelte unice în Univers, creierul său (cel cingular, creierul arhaic, este tot mai mult învăluit de creierul cultural, modern) si va sti să construiască legi pe care să le si respecte.
MDP: Despre contributia distinsului Alexandru Mironov la literatura de gen internatională, ce ne puteti spune?
Alexandru Mironov: Sper că, în afară de activitatea mea de animator în domeniu si de miile de emisiuni si de pagini din literatură de stiintă risipite în mass media noastră, două cărti să reziste pentru mai mult timp: „Enigmatic, Pământul” si „Proiecte planetare” (scrisă în colaborare cu regretatul Alexandru Boiu).
MDP: Ce schimbări a produs priajul cultural de după 1989 în literatura de gen?
Alexandru Mironov: Libertatea absolută în editare a dus, paradoxal, la subtierea „productiei” de cultură SF.
MDP: Scriitorul S.F. intră cumva în controversă cu lentoarea gîndirii comune?
Alexandru Mironov: Fără discutie. Acesta chiar este rolul lui. Iar când se si apucă să facă SF aplicat, cum am încercat eu, va trebui să-si accepte cucuiele rezultând de la spartul zidurilor cu capul.
MDP: Ce reprezintă în viziunea unui scriitor de talia dumneavoastră S.F.-ul de performantă?
Alexandru Mironov: Un autor de carte ale cărui opere depăsesc milionul de exemplare tipărite. Cel putin 100 de pământeni au atins această performantă
MDP: Vă rog cîteva detalii despre scoala de vară „ATLANTYKRON” pe care o patronati...
Alexandru Mironov: Veniti să vedeti. Si să audiati, de bună voie si nesiliti de nimeni, alături de zeci, dacă nu sute de tineri, cursuri de Teoria Haosului si Complexitătii, de Genomică si Proteomică, SF si Jurnalism, Dezvoltare Durabilă, ateliere de robotică, Fizica Timpului, Yoga, Fisiune si Fuziune nucleară, etc. etc. Singurele conditii sunt să rezistati la viata de cort si la atacurile tântarilor. Minunea asta – al cărei succes depăseste chiar si imaginatia mea – intră în al 18-lea an de functionare. Voi breveta tehnologia si voi încerca să ademenesc toată populatia scolară la acest gen de „clase” unde nu se strigă catalogul, nu se pun note, nici absente si populatia scolară vine spre la „clase” pentru a-si delecta creierul. Stiti câti elevi si studenti are Terra? 1.340.000.000. Stiti câti si-ar părăsi clasa cu tabla neagră pentru a învăta în libertate? Toti!
MDP: Ce cuprinde zestrea dumneavoastră spirituală? Mă refer la titluri de carte, la titluri de recunoastere.
Alexandru Mironov: Un talmes balmes: teoreme, poeme, imagini din marile muzee ale lumii, fabulosul Machu Picchu dar si apusuri în Sahara, Stonehenge la solstitiul de vară, primele lectii la scoală ale copiilor mei, „Lacul lebedelor” si „Ciuleandra”, amintirea unor victorii la scrimă, teorii cosmogonice si minuni din extraordinara moleculă de acid dezoxiribonucleic, strigătul de eliberare în 22 decembrie 1989 la Radio România – o avere imensă, căci am avut norocul să trăiesc, pe-repede-înainte, cel putin 200 de ani, în cea mai interesantă parte a istoriei civilizatiei Omului – si mi-am trăit frenetic, cu creierul, aceste două veacuri.
MDP: Care este muzica de fond a existentei dumneavoastră?
Alexandru Mironov: Speranta.
art-emis.ro
|
Maria Diana Popescu 9/4/2011 |
Contact: |
|
|
