Semne de întrebare : Vacantă
Cum prin excelentă vara este anotimpul vacantei – cel putin în universul meu – nu am rezistat nici anul acesta impulsului covârsitor care ne pune pe toti în miscare din vreme în vreme, aparent în căutarea a ceva mai bun, a ceva mai frumos, a păcii, a linistii interioare, a descoperirii istoriei sau elementelor geografice spectaculoase ale unei destinatii… si las lista deschisă pentru orice alte optiuni care vă motivează pe dumneavoastră, cititorii, să luati rucsacul sau valiza în spinare si să porniti plini de avânt pe calea aventurii.
Ca de fiecare dată când soseste momentul acesta, atât de iubit si atât de detestat în acelasi timp (detesat din cauza încordării pe care o aduce – liste pentru cumpărături sau împachetat, bilete, rezervări si confirmări, aranjamente de ultim moment cu vecinii sau cunostintele pentru udatul florilor sau ridicatul postei, optiunea de “out-of-office” care trebuie activată la birou, mesaje de actualizat la telefon – ultimele făcute cu gândul că peste o săptămână trebuie repetat acelasi ritual, dar în sens invers), fac legământ cu mine însămi că la anul – neapărat – am să petrec vacanta împreună cu familia acasă, rezumându-ne la scurte excursii în oras, al căror punct terminus va fi, ce usurare!, teritoriul personal, adică propria noastră locuintă.
Ca în fiecare an, înconjurată de liste, genti si geamantane de diferite mărimi, cu nervii încordati la maximum si întrebându-mă de ce aduc acest stres suplimentar în viata mea sub motivul că doresc să mă… de-stresez, mă simt, fără să vreau, asemenea uneia dintre cucoanele din schita “De închiriat” a nemuritorului Caragiale, asudând în acest trudnic proces de căutare a “mai binelui”, în parte si pentru a simti că păsesc în acelasi ritm cu majoritatea.
O dată ce gândul febril care m-a mânat pe această cale a aventurii (căci orice vacantă se adresează în parte si Robinson Crusoe-ului din noi) se topeste din cauza temperaturii cerebrale ce s-a ridicat vertiginos în efortul de a nu uita vreun obiect “indispensabil” sau de a nu omite vreun detaliu esential – fapt ce ar ruina întreagul esafodaj al proiectului – devin mai obiectivă si încep să mă întreb cât de esential este, cu adevărat, să mut temporar întregul spatiu locuibil, cu haine, accesorii, încărcătoare de celular, căni electrice, pixuri si hârtie de scris, cu romanul favorit dar eventual si cu oale si ibrice, în spatiul unei camera de hotel sau al unui cottage, când, de fapt, orasul îmi poate oferi acelasi gen de distractii sau mijloace de relaxare – parcuri, pâlcuri de pădure înverzite, piscine, festivaluri, piese de teatru etc., si mai ales când aceste mijloace de agrement ne sunt astăzi la dispozitie săptămână de săptămână, week-end de week-end.
{ntr-adevăr, spre deosebire de timpul copilăriei mele, când – plină de aceleasi emotii (si probabil cu acelasi stres pentru cei adulti) – plecarea în vacantă reprezenta un moment unic al anului, al vietii ce curgea mai pasnic, mai domol, încât o excursie la mare sau la munte pentru câteva zile reprezenta singura pată de culoare în sirul monoton (si totusi plăcut) al zilelor anului, pigmentat poate si de câte o vizită sau reuniune familială, astăzi, în ciuda programului mult mai încărcat, în ciuda ritmului de viată mult mai trepidant, trăiesc cu sentimentul unei vacante continue – în parte si datorită zilelor libere de la sfârsitul săptămânii, în general pline de activităti în care energia mea organizatorică este investită, astfel că, atunci când clipa mult visată a vacantei adevărate soseste în sfârsit, epuizată, nu-mi mai rămâne decât dorinta de a mă relaxa acasă, în spatiul familiar si deci odihnitor prin aceea că nu îmi solicită ajustarea la nouă schimbare.
Dar… filele calendarului zboară una după alta, si, când ceasul plecării suseste în sfârsit, când tuturor detaliilor, mici si mari, legate de noua excursie, li s-a acordat atentia cuvenită, iată-mă gata de o nouă aventură, aventură ce mă va lăsa, asa cum se întâmplă de fiecare dată, plină de nostalgia noilor frumuseti văzute, si mă va motiva, din nou, în anul ce va veni, să uit de amploarea preparativelor: liste, cumpărături, mesaje telefonice de schimbat…, si să mă avânt într-o nouă vacantă.
Toronto / Eliza Ghinea
|
Eliza Ghinea 9/4/2011 |
Contact: |
|
|
