O frantura de paradis
Ma las alintata de unduirea valurilor. In mine traiesc palmele tale mangaietoare ce ma sustin deasupra unui abis nelinistitor. Te simt atat de aproape de mine incat abia indraznesc sa-mi intredeschid ochii. Poate fi totul doar o iluzie?
Plutesc cu fata spre cerul innorat. Privesc miscarea lor maiestoasa. Albastrul razbate uneori, in mod neasteptat ca si acel gand senin ce ma trezeste din melancolia alunecarii timpului colorat in cenusiu.
Wiesbaden are multe bai termale. In acest bazin aflat pe Muntele Soarelui (Sonnenberg) si in care izvorul este racit la 32°C, ma simt bine. Frumusetea parcului ce-l inconjoara se imbina cu arhitectura moderna, luminoasa a cladirii. Inot in culoarea albastra a unui cer reflectat, nuanta combinata cu reflexele verzi ale copacilor ce ma inconjoara. Ma simt integrata intr-un tablou viu in care ma ajung soaptele vantului. Frunzele sunt tivite deja cu ruginiul anotimpului ce se apropie. Aerul s-a racorit brusc. Aburii confera peisajului acvatic senzatia irealului. Am senzatia ca inot in cer… Deasupra mea sageteaza papagali verzi de culoarea neonului… Stop! Stop!
Sa nu exageram, imi spun si incerc sa ma trezesc din reveria ce m-a cuprins. Ma ridic in picioare. Papagalii raman. Zboara intr-un palc de 20 – 30 de pasari verzi deasupra bazinului, prin parc, cu o viteza ametitoare. Scurt timp se opresc odihnindu-se pe creanga unui copac din apropiere. Nu mai am nici o indoiala. Nu este o halucinatie. Sunt pasari exotice, libere, ce zboara in Wiesbaden… Sau am ajuns eu in Paradis?
Cu ajutorul computerului ma trezesc acasa la realitate.
Gasesc si fotografia pasarilor “mele”. Da, oricat de absurd mi se pare, la Wiesbaden traiesc in libertate de zece ani de zile 1300 de papagali din specia Psittacula Eupatria. Au o lungime de aproximativ 40 cm reusind sa zboare cu o viteza ce atinge 70 km/ora. Se spune ca specia a fost introdusa in Europa de Alexandru cel Mare.
Dupa atatea informatii ma simt ca si dupa un dus cu apa rece.
Am fost alungata din Paradis, dar in suflet voi pastra acea frantura din el, care imi va infrumuseta si in viitor visele…
|
de Julia Henriette Kakucs 9/1/2011 |
Contact: |
|
|
