Grigore Moisil
L-am ascultat de multe ori la radio. L-am văzut de câteva ori la televizor. I-am citit articolele din săptămânalul „Contemporanul”. Student fiind, i-am studiat si unele dintre cărti. Era fascinant de fiecare dată. Mă întrebam de unde are atâta fortă. Desigur resursele umane sunt multiple. Cred că în cazul lui Grigore Moisil această fortă a avut ca sursă educatia, scoala si ...scoala continuă, adică învătarea continuă-
Tulcean cu rădăcini năsăudene
Grigore Moisil s-a născut în data de 10 ianuarie 1906 la Tulcea fiind unul dintre cei patru copii ai familiei Moisil. O coincidentă bizară: străbunicul său s-a născut tot într-o zi de 10 ianuarie si s-a numit tot Grigore. Tatăl său, Constantin Moisil, era originar din comuna Măieru, Bistrita-Năsăud. A fost profesor de istorie, iar mama sa era învătătoare. Mama sa, Elena, l-a învătat, mai întâi să socotească de la 1 la 10, apoi de la 10 la 100 pentru că, spunea dânsa, dacă stii cât fac 2+3, atunci stii cât fac 20+30.De fapt, i-a dat încredere în el, l-a educat să nu-i fie frică de matematică, să creadă că matematica nu este grea. Grigore Moisil spunea :” Când mă gândesc la mama, mă gândesc la mine cum cresteam sub ochii mamei”.
Scoala elementară si liceul.
Familia Moisil s-a mutat la Bucuresti când Grigore avea patru ani.Mama sa a fost directoarea scolii „Maidanul Dulapului”, azi „Enăchită Văcărescu” .În scoala primară s-a remarcat ca un copil cu aplecare spre învătătură. Era vremea Primului Război Mondial. A prins farmecul calculului mintal si s-a îndrăgostit de regula de trei simplă, iar profesorul său l-a făcut să înteleagă bucuria demonstratiei geometrice. Este o bună dovadă cât de importanti sunt învătătorii, primii profesori ai unui copil. Ei deschid porti sau închid obloanele ferestrelor spre lumea învătăturii.
Studiile liceale le-a început, în 1916, la Vaslui si le-a finalizat în 1923 la Bucuresti, la liceul Spiru Haret. În perioada liceului a fost un colaborator constant al Gazetei matematice.În anul 1923 era elev în penultima clasă de liceu si, sfătuindu-se cu tatăl său, a hotărât să dea examenele pentru ultima clasă în perioada verii: un examen în iunie si altul în septembrie. Fiind un elev bun dar mai ales fiind foarte bun la matematică le-a luat pe amândouă.
Student la Politehnică si la Universitate.
Ar fi putut să dea admiterea la Politehnică în acelasi an, pentru că în vremea aceea orice copil bun la matematică urma o carieră inginerească. Pentru că fizic era destul de firav, mama sa l-a sfătuit : ”Nu mai da tu imediat examen de admitere, dă-l la anul, tot e un an câstigat”. Ca să nu stea degeaba s-a înscris la Sectia de matematică a Universitătii din Bucuresti. Aici a întâlnit profesori de exceptie : Dimitrie Pompeiu, Gheorghe Titeica, Anton Davidoglu. Totusi, în 1924 a dat admitere la Politehnica din Bucuresti si urmează cursurile sectiei de constructii până în anul IV. A urmat, în paralel, si facultatea de matematici. Atractia către matematică a fost mai puternică .În 1929 si-a sustinut, la Bucuresti, teza de doctorat în matematici cu tema „ Mecanica analitică a sistemelor continue”, publicată în acelasi an la editura Gautier-Villars din Paris pentru a se asigura protectia prin drept de autor a ideilor foarte valoroase formulate de Grigore Moisil. Iată ce spunea Grigore Moisil despre această etapă: „ În 1929 , căzând multe examen la Politehnică, pentru a nu avea un bilant negativ , mi-am dat seama că aveam gata o lucrare de matematici care poate s-ar fi potrivit ca lucrare de doctorat. Profesorii Pompeiu si Titeica au fost de acord că lucrarea putea fi prezentată la doctorat; cu putin înainte , marele matematician italian Volterra, venit în tară, mi-a citit lucrarea si a lăudat-o public.De atunci am rămas în matematici si n-am mai terminat politehnica”
Perfectionarea în matematici.
În 1930 pleacă la Paris pentru perfectionarea în matematici, iar un an mai târziu, în 1931, sustine examenul de docentă cu teza „ Asupra unei clase de sisteme de ecuatii cu derivate partiale din Fizica matematică”. Imediat după sustinerea tezei a fost numit conferentiar la Facultatea de matematică din Iasi, dar si-a continuat perfectionarea la Roma, cu o bursă Rockefeller. A functionat la Iasi , ca profesor de calcul diferential, timp de 10 ani pe care i-a numit, într-un interviu din 1970 , „10 ani frumosi”.
Profesor la Bucuresti.
La sfârsitul anului 1941 , în 30 decembrie, a fost chemat ca profesor de analiză superioară si logică matematică la facultatea de stiinte a Universitătii din Bucuresti unde a functionat până în 1948.
Grigore Moisil a avut un rol important în formarea informaticienilor si la constructia calculatoarelor în România. El a înfiintat un Centru de Calcul la Universitatea din Bucuresti care urma să fie dotat cu un calculator CIFA realizat la Institutul de Fizică Atomică de către inginerul Victor Toma, acum academician, iar până atunci studentii de la Bucuresti erau trimisi să facă practică la Timisoara unde se realizase deja un alt calculator cu tuburi MECIPT, cu 50 de operatii pe secundă.La intiativa lui Grigore Moisil s-a făcut cu acest calculator prima traducere a unei fraze din limba engleză în limba română.
În 1948 , la 1 octombrie, devine membru titular al Academiei Române.
Ambasador la Ankara si autor de manuale.
În 1946, noua conducere politică a României a luat decizia să trimită ca ambasadori oameni de stiintă. Printre acestia s-a numărat si Grigore Moisil care a fost numit ambasador în Turcia, la Ankara. Iată ce spunea Grigore Moisil despre această perioadă :”Atunci am redactat într-o vară un memoriu important care a avut urmări când m-am întors cu el în tară. Atunci am redactat un volum de logică matematică. Mai mult decât atât.Am găsit că e bine ca acolo, în Turcia, să arăt că România nouă care se formează, stimează, respectă munca intelectuală”. A rămas în Turcia până în 1949.
A scris „ Teoria algebrică a mecanismelor automate” ( 1959) , „Functionarea în mai multi timpi a schemelor cu relee ideale” (1963) , „ Teoria algebrică a dispozitivelor automate discrete” (1963), „ Teoria algebrică a circuitelor cu tranzistori” (1965).
Grigore Moisil a facut parte din comitetul de redactie al revistei "Journal de Mécanique", din Paris. A fost membru la "Société matématique de France". A fost membru în comitetul de redactie al revistei "Automatisme", Revue A, Bruxelles. Din 1966 a făcut parte din comitetul de redactie al revistei publicată de "Centrul International de calcul", din Roma.
« Un om Nu ca oricare altul »
Multi l-au cunsocut pe Grigore Moisil din emsiunile radio si televiziune , cu vocea inconfundabilă si spontaneitatea iesită din comun, din interviurile publicate în ziarele timpului, din tableta publicată săptămânal, spre sfârsitul vietii, în « Contemporanul ». Mi se pare de actualitate un interviu apărut în ziarul « Informatia » din martie 1970 si intitulat « Omul să-si facă o plăcere din însăsi munca lui » : « Consider că învătarea continuă- proprie mai ales oamenilor de stiintă- începe să devină o treabă pe care trebuie să o facă si cei care nu au această meserie.Adică aceia care lucrează modest,în domenii precise ale tehnicii si economiei ; si anume, e nevoie să se învete cu ceea ce se numeste scoala continuă ». Spunea asta în 1970. Azi, după mai bine de 30 de ani, este la modă expresia de import « învătare continuă ». Se adevereste din nouă că « nimeni nu este profet în tara lui ».
S-a stins din viată în seara zilei de 21 mai 1973, ora 19.
Era în Canada, într-o vizită profesională la Centrul de calcul al Politehnicii din Ottawa.
http://gheorghe.manolea.ro
|
Gheorghe Manolea 8/27/2011 |
Contact: |
|
|
