Câteva zile prin Basarabia
File de călătorie în afara granitei ale unui roman din Tară, aflat pentru prima dată la Chisinău...
Deoarece nu mai iesisem de ceva timp peste granită am hotărît s-o fac vara aceasta luînd directia spre est, contrară celei de pînă acum, alegînd Chisinăul unde se poate ajunge, cel mai usor, cu maxi taxi de la Iasi, posesia pasaportului fiind obligatorie. Vama noastră de la Sculeni era complet goală aproape de ora zece dimineata cînd am ajuns. Era si firesc, deoarece era sîmbătă, zi de uichend, asa că am avut timp să băgăm la cap continutul afisului de pe un stîlp, care ne avertiza sever: CORUPTIA NE PRIVESTE PE TOTI. TU DECIZI! În sfîrsit, la ghiseu s-a instalat politistul de frontieră care ne-a privit fugitiv pe toti si ne-a verificat pasapoartele. Dincolo, un control sumar la bagaje, stampile pe pasaport si, p-aci ti-e drumul. Pătrundem în tara vecină. Masina începe să zgîltîie din toate încheieturile, mult mai rău decît la noi. Mă uit pe geam. Drumul este numai plombe, marginile zdrentuite, iar lătimea ceva mai mică. Noroc că linia ferată are, în compensatie, lătime mai mare, după cum se stie.Mă uit la indicatoarele rutiere care se perindă prin fata ochilor. Medeleni. Am întîlnit numele în literatura noastră interbelică. Bahmut. Hopa, ăstia sînt d-ai doamnei Prigoană, Bahmuteanca... Urmează Călărasi, Bucovăt, Sadova. Băi, să fie! De ce nu si Craiova, că în Dolj e obligatoriu să treci prin capitală ca să ajungi în comunele mentionate. Cîmpurile sînt cam ca la noi. Parcele de porumb, floarea soarelui, miristi de grîu, alternează cu buruieni înalte pînă la cer. Livezi de pomi în paragină prin care culegători răzleti adună ultimele fructe, dar p-ici, pe colo, mai apar si livezi în formare, intensive si superintensive. Ferme zootehnice ce au apartinut mîndrelor colhozuri, la fel de părăginite ca si ale noastre.. Pe alocuri soseaua este bordată de salcîmi, mesteceni albi, sălcioară, dar predominant nuci. Milioane de nuci în toată tara ! Pestetot ...Chiar mă întrebam ce se poate face cu atîtia nuci. Aveam să aflu la capătul călătoriei. În sate, căsute la fel de modeste ca si la noi, doar gardurile mai îngrijite, mai aliniate. În schimb multitudinea de troite si fîntîni de pe marginea drumurilor sînt adevărate opere de artă ortodoxă, impresionante prin bogătia ornamentelor. Pe alocuri dau cu ochii de sectoare de vilute „la alb” avînd zidurile din blocuri de BCA, ridicate de moldovenii care lucrează în Italia, Spania si prin alte locuri. Biserici, mai putine, majoritatea noi, cele vechi, fiind transformate de sovietici în grajduri de vite sau cămine culturale, nu toate au fost reabilitate dupa 90 incoace. În toate localitătile a pătruns turcul acela care avea si la noi firme, Ali Mentara.
Chisinăul este un oras mare si frumos, după cîte stiu, al doilea oras ca mărime din România Mare, după capitala Bucuresti. S-a păstrat bine Chisinăul vechi, casele de secole fiind reabilitate si proaspăt zugrăvite. Are si cartiere noi de blocuri, răspîndite pe colinele ce înconjoară orasul, dar si zone cu vile, mai putin spectaculoase decît cele din Bucuresti ca întindere si mărime a constructiilor. În centrul orasului se poate usor ajunge cu nenumărate mijloace de transport în comun , maxi-taxi sau linii de autobuz si troleibuz , care dau de lucru la o multime de oameni, aici ne dispărînd încă functia de controlor-casier. Centrul este, de fapt, un parc imens cu copaci seculari , în care au fost trasate bulevarde, s-au construit edificii noi, alături de cenrul vechi, multe fîntîni arteziene, un Arc de Triumf si o Catedrală. Primul popas l-am făcut în Parcul „Mihai Eminescu” în care, la loc de cinste se află „Aleea clasicilor” cu statui de-o parte si de alta. Pe băncile de pe alee zeci de tineri îsi văd de lucru la laptopuri, aici existînd o zonă de conexiune de internet creată de primăria condusă de Dorin Chirtoacă pentru cei care nu au mijloace materiale să se aboneze acasă.
Am avut apoi, la dispozitie, cîteva zile pentru a vizita orasul cu muzeul său de istorie foarte interesant, ce contine săli cu obiecte si materiale înfătisînd perioade istorice mai vechi si mai noi, perioada unirii cu România, cea a războiului si ororile săvîrsite de ocupantii sovietici. O diaporamă de mari dimensiuni si foarte interesantă înfătisează operatia Iasi-Chisinău din ultimul război mondial. O bucată mare din sârma de la Prut, ridicată anul trecut, si-a luat si ea locul aici , în istorie.
Era sărbătoarea sfântului Panteleimon si biserica Ciuflea plină de enoriasi .Atât biserica , cât si curtea ei .Întrun sir lung credinciosii asteptau cuminti să fie miruiti. Biserica Ciuflea se află în chiar spatele Academiei de Stiinte si se poate vedea de departe datorită cupoleleor aurii ce sclipesc puternic sub razele solare de vară .
Catedrala din preajma Arcului de Triumf, cu vestita clopotnită distrusă în 1962 si reclădită abia după 1990 , ca si celelalte biserici vizitate, este mult mai încăpătoare decît bisericile noastre, fiind dezvoltată si pe lătime, nu numai în lungime, mult mai bogat ornamentată. De mentionat, ceace am aflat de la prieteni , care au vizitat catedrala în timpul regimului comunist, este faptul că în interior peretii catedralei erau văruiti atunci în alb si că slujea drept galerie de artă...sovietică.
Am vizitat si mănăstirea Căpriana , ctitorită de marele voevod Stefan , al cărui cult este păstrat aici cu sfintenie. În centrul Chisinăului, la colt de parcul central , monumentul lui se înaltă falnic , înconjurat de multe buchete de flori . Miresele vin aici să se fotografieze. În timp manăstirea Căpriana s-a restaurat aproape complet , căci perioada comunistă a fost pentru ea nefastă , fiind transformată în spital pentru cei bolnavi de tuberculoză.
Muzeul de artă era în reparatie, teatrele si filarmonica în vacantă.
Am petrecut ceva timp în piata de antichităti din apropierea Sălii cu Orgă si a Primăriei Chisinău unde, în afară de asa zisele antichităti din alamă si alte aliaje am putut admira creatii populare, cusături, împletituri, dar si obiecte de proveninetă rusească, vestitele „matriosti”, păpusi, care pe măsură ce le deschizi, găsesti altele si altele ... Un capitol aparte îl constituie tîrgul de arte plastice cu lucrări destul de prost executate pentru a fi încadrate chiar si în categoria chiciurilor. Pitele mîncate în pauze pe terasele restaurantelor mai au ceva pînă să ajungă la calitatea de pită adevărată, în schimb înghetatele pe care le găsesti peste tot sînt foarte gustoase, răcoritoarele mult variate , multe sucuri naturale si o băutură de origine rusească produsă din pîine fermentată, „cvas”. Băstinasii la care intri îti pun pe masă bunătăti gustoase în abundentă, să alegi. Ai impresia că pe ei criza nu i-a ajuns.. Sunt extrem de ospitalieri. Peste tot, pe trotuare, vînzători ambulanti cu miezuri de nucă, ce depăsiseră faza de „lapte”, din lizierele întîlnite peste tot . Iată unde ajung nucile din pomii de pe marginea drumurilor.
Magazinul vestit de dulciuri ”Bucuria” , situat pe bulevardul Stefan Cel Mare , te imbie să intri. Odată intrat nu poti să iesi fără să cumperi bomboane inedite : ”Lapte de pasăre ” sau struguri , visine în ciocolată, „Grileaj” sau ” Meteorit”. Coniacurile si vinurile basarabenilor sunt vestite prin savoare si culoare. Scrumbia afumată, adusă din tările baltice, are un gust aparte.
Ultima zi am consacrat-o pietei centrale care este mult, mult mai mare decît toate pietele din Bucuresti . Foarte bogată si curată. Si încă o nuantă: în piată miroase frumos ! Si gustos ! A mâncare !
Dacă în Chisinău se pot întîlni foarte rar tigani si maidanezi, în schimb, la tot pasul vezi si, mai ales, auzi rusi care refuză să vorbească limba română desi locuiesc într-o tară, unde această limba este declarată oficială. Nu stiu cum se explică faptul , că eu , venind din România, o rup pe ici - colo pe ruseste , iar ei traind în Republica Moldova o viată , nu vor să cunoască limba bastinasilor... Rusii aici sînt foarte agresivi , multi dintre ei crezându-se stăpănii acestui teritoriu , din simplul motiv că, cândva demult, Suvorov si-a adăpat calul în Nistu cu gând de a ocupa aceste teritorii , dar spunând că îl „eliberează” de turci...Pe rusofoni i-a înfuriat mult faptul, că anul trecut Mihai Ghimpu a pus o piatră de temelie chiar în preajma PMAN ( Piata Marii Adunări Nationale ) în locul unde urmează să se înalte un monument în memoria victimilor ocupatiei regimului totalitar comunist. Rusii intelegând tare bine cine sunt „ocupantii”... Adevărul nu le place. De altfel mai cunoastem natii si la noi , în România, venite tot de prin Asia , care procedează la fel. Cum, de altfel, românii care locuiesc în vecinătatea granitelor noastre , în Bulgaria, Serbia, Ungaria ori Ucraina, au de suferit fiind desnationalizati.
Ceea ce mi-a plăcut mult , în centrul orasului Chisinău , au fost cosurile de gunoi, în formă de dulăpior, foarte numeroase, cu scrumieră deasupra, cu laturile dreptunghiulare de mari dimenisuni, pe care erau lipite anunturi publicitare.
Ar fi încă multe de spus dar închei prin a afirma că , Chisinăul si întreaga zonă prin care am trecut, mi-au plăcut nespus si că m-am întors acasă cu o importantă parte din banii pe care-i luasem la mine, cazarea fiind destul de ieftină si de bună calitate, asigurată de noi prin cel mai modern procedeu , internetul.
|
Costinel Savu 8/26/2011 |
Contact: |
|
|
