Sublinieri : Grand Canyon
În sfârsit, m-am dus să văd Grand Canyon ! Via Las Vegas, evident. Evident nu pentru că-mi place să joc – si, slavă domnului, sunt la cazinouri acolo că as putea chiar folosi un cliseu metaforic, plouă cu ele – ci pentru că mă sâcâia ideea ; te plimbi în sus si în jos prin America si nu « dai cu nasul » printr- unul din orasele « stampă », marcă pur americană la care te tot uiti de vreo ‘jdemii de ani în mai toate filmele hollywoodiene ? Asta retoric vorbind, dorintă ascunsă de a « călca » în Nevada si Arizona, de fapt, către care te uiti cu jind poate doar pentru hergheliile de mustangi sălbateci si atât de numeroasele « high noon(s) » când Colt-urile sar din « holsters » si mortile apar uneori chiar mai spectaculoase decât cele ale lui Alain Delon –din Samuraiul » sau « Clanul sicilienilor » Nevada, deci, cu betia de lumini a Las Vegas-ului si cenusiul gliei - un fel de « mină » plumburie din care presupun că nu se poate scoate nimic – si Arizona cu broderia schematică a tufelor mărunte ancorate în nisipuri surprinzător de policrome si parsivenia deschiderilor oceanice…mentale, vezi bine. Varietate peisagistică de care America e plină, continent care-ti oferă plăcerea descoperirii chiar si atunci când crezi că stii. Nu stii ! « Sub picior » lumea se dezvălue altfel, socant ori firesc, ea se compune « sub ochii » tăi într-o curioasă simbioză între ceea ce vine din timpul imemorial si interventia imediată si sigur dominanta este aceea a « cuminteniei » pământului către care ne trimite Brâncusi – cu speranta ascunsă, presupun - că vom întelege. Grand Canyon este o astfel de « cumintenie » ! Fascinant cursul meandric al râului acesta ciudat, cu nume amintind de vocalizarea simfonica a latinismelor moderne, Colorado, incredibil de încăpătânat în a înfrunta muntele, scobindu-l si dăruindu-i măretia coborâta parcă din interventii divine si care ne oferă Grand Canyon ( si nu numai !) Avându-si originea pe un platou din Muntii Stâncosi, cam intre 2000 si 3000m. altitudine, « Colorado River starts all of a sudden. The point of origin looks as if the water flows out of a hollow dug with mommuth rake… » ceea ce ar explica fluenta canyoanelor cam pe tot cursul lui, chiar dacă ele nu sunt creatia-i unica ; asa cum am aflat documentându-mă un ansamblu de fenomene au devenit « privilegiul » râului : eruptii vulcanice( ultima cam acum 1000 de ani), alunecări de teren, modificări al scoartei terestre din afara si dinăuntrul ei, vânturi si variatiuni de temperatură si, în ultima instanta, « insistenta » apei de a-si croi albia după « reguli » proprii. Grand Canyon depăseste de departe formatiile asemănătoare cu cei 446 Km lungime, 29 Km latime si 1,6 Km. adâncime ! Asta asa informational… încolo… dialogul mut cu spectacolul coplesitor al naturii dezlăntuite, liberate de canoane interpretative, pur si simplu constiinta efemeridei pe care o numim viată. Te apropii de canyon brusc, din parcarea autobuzului cu care ne-am dus de la Las Vegas ( cam 4,5 ore de mers) nimic nu-l anuntă, câteva tufe, vântul desertului si poteca îndrumătoare si indiferent de anticipatia mentală ai subit senzatia « zborului » în afară, în afara realului, vreau să zic, ceea ce ochiul îti oferă trece cu mult dincolo de perceptia normală ; « lumea » asa cum o stii se frânge si dispare înlocuită fiind de deschiderea aceea unică a imposibilului devenit posibil. Mă închipui în spatiu si văd cum pământul se dechide sub mine si eu stau ca prostul cu gura căscată -la propriu - si mă ciupesc să-mi verific prezenta, si bineînteles mă reped să văd râul, fluviul, apa aia care si-a aruncat malurile înlaturi si, tot asa de bineînteles, nu-l văd. Sunt pe malul sudic, cel nordic e la vreo 20 de mile, dincolo, si, între, « capodopere arhitectonice » care chiar dacă-mi amintesc catedralele gotice, le simt superioare, fie că îsi înfig vârfurile cu siguranta semetiei, fie că se răsfată cromatic si îmi umilesc imaginatia. Un univers de piatră, lut si nisip, cel putin asa presupun, ici - colo vegetatie anemică ori pomi temerari, ba chiar undeva în adâncuri, unde mă tot strădui să zăresc Colorado, străfulgeră albul unor presupuse ziduri si aflu că într-adevăr există niste grupări native care locuiesc în canyon. Dar cum posibilitătile mele de exprimare sunt anemice, iată ce spune japonezul Yoshiyuki Koide : « If you visit the place, you will forget that you are standing on earth. You will feel as if you are up in the air. At the sale time, the terrain, which extend to hundreds of meters, seems like within the reach of you hand. The spectacular view just deserves to be called « Island in the Sky » . Ce-as mai putea eu adăuga ? Doar duceti-vă să vedeti !
|
Maria Cecilia Nicu 8/18/2011 |
Contact: |
|
|