La Câmpul Românesc - Hamilton
La Câmpul Românesc suntem ca si acasă,
Înconjurati de arbori umbrosi, statui si flori,
Pârâul serpuieste prin iarba-naltă, deasă
Purtându-si tandru zestrea de cântece si dor.
De treci domol podetul din trunchiuri de artar
Te-ntâmpină Capela sub nimb de-azur si soare,
Prelung si ritmic sună, ca într-un vechi tropar,
Nostalgicul său clopot, solemn ca o chemare.
Ne adunăm ca prieteni, ca buni crestini si frati
În caldele-anotimpuri si-n cele cu omături
Si ne simtim cu totii ca-n plaiuri de Carpati
Cu Dunărea si Oltul si Muresul alături.
E-n jur o poienită tihnită, solitară
Învăluită-n falduri de mătăsoasă boare
Unde, pulsând, pământul în suflet îti strecoară
O pace ca un tainic descânt de alinare.
Aici, la Câmpul magic, vrăjite pluguri ară
Scurmând ogorul reavăn cu sârg, gospodăreste
Si fie toiul iernii, ori fie miez de vară
Simtirea românească bogat si demn rodeste.
Pilduitoare chipuri de constiintă trează
În marmură durate si-n bronz, de NICĂPETRE,
Prin crezul si tăria si fapta lor veghează
Ca tutelare astre peste străbune vetre...
...Cu fete-mbujorate, încrezători si sprinteni,
La Câmpul nostru sacru din acest nord de lume
Veniti români – izvoare tâsnind de pretutindeni –
Îngemănati de-a pururi în grai, destin si nume!...
|
Ion Segarceanu 8/16/2011 |
Contact: |
|
|
