Mircea Scarlat
( 10.04. 1951 – 18.12.1987 )
UN ROMANTIC ÎNTÂRZIAT
,, Mircea Scarlat e neîndoielnic un critic talentat, care scrie cu o anumită pregnantă, cu orgoliul formulei lapidare (…), n-are deloc morgă (semn că nu va deveni cercetător academic, ci critic), e, chiar, pe alocuri, prea familiar, însă stie ce vrea si nu moare de sfială când trebuie să-si impună punctul de vedere împotriva reputatiilor (…). Scrisă cu aplomb, inteligentă, INTRODUCEREA lui Mircea Scarlat este fără îndoială opera unui critic înzestrat.”
(Nicolae Manolescu, România Literară nr.5/1977)
Autorul primei Istorii a poeziei românesti, Mircea Scarlat este foarte putin cunoscut si ca autorul unui roman, ,, Un romantic întârziat”, ( capitolul al X-lea, ultimul, a rămas neterminat).
În anul 2002 profesorul Romulus Toma, atunci directorul Centrului de Conservare si Valorificare a Traditiei si Creatiei Populare Teleorman, în prefata cărtii, scria: ,, Centrul de Conservare si Valorificare Traditiei si Creatiei Populare Teleorman îsi aduce contributia la cunoasterea autorului si a creatiei sale, prin lucrarea de fată, gratie sprijinului material al municipiului Alexandria si consideră că este o obligatie morală de a evidentia valorile spirituale teleormănene, spre a fi mentinute permanent în constiinta iubitorilor de literatură. După ce am publicat volumul ,,Mircea Scarlat – In Memoriam”, propunem cititorilor singurul său roman, aflat în manuscris, sugestiv intitulat ,,Romanticul întârziat”.
,, Un romantic întârziat” este împlinirea în cuvânt a celui care, la 20 de ani, într-o pagină de jurnal, mărturisea transant până la vehementă:<< ,,VREAU SĂ SCRIU”. Sunt un încăpătânat. Visez să scriu si nu vreau să renunt la visul meu. Visul adolescentei mele.
Vreau să scriu.
N-am o prea mare capacitate de inventie, nu mă cred în stare să mă impun prin fictiuni. Dar voi prezenta viata mea, visurile mele, obsesiile mele. Tot ceea ce gândesc, ce simt si ce văd interesant.
E singura posibilitate să scriu ceva bun. Pot să scriu. Sunt convins. Totul e să am timp. Voi face totul ca să scriu. Vreau să trăiesc pentru literatură. Poate unii mă vor considera un parazit. Facă ce vor! >>
Într-o lume în care tehnica si progresele ei ar vrea să însemne totul, tânărul care îsi croia un drum în viată, Mircea Scarlat, se simtea atras în mod deosebit de literatură. Simtea că numai asa poate trăi cu adevărat.
Dorea să creeze ceva deosebit.
Dorea să lase un semn că a trecut prin viată.
Asa a început să scrie ,, Un romantic întârziat”, un roman – jurnal, care ilustrează capacitatea tinerilor de a pătrunde în mecanismul subtil al vietii, de a-i descoperi părtile, directiile, sistemele, cu atât mai interesant de consemnat cu cât autorul cărtii merge decis la problemele esentiale pentru vârsta căutărilor.
Rezumând romanul, la nivelul mimetic al relatării, evenimentele se concretizează pe un fir cronologic bine determinat.
Un grup de patru tineri ( Adi, Nică, Nini, Marcel ), colegi si buni prieteni, iau hotărârea ,, supremă ‘’ de a pleca la mare.
De aici ( cap. I ), până în ziua petrecută de toti patru pe plajă, convorbirea lui Adi cu bătrânul, întâlnirea lui Nică, într-un moment neasteptat, cu daneza, discutia cu Nini (cap. IX), cititorului i se oferă posibilitatea de a cunoaste tinerii într-un segment al existentei – cu preocupările, cu gândurile, cu visurile lor, oscilând între valorile trecătoare si cele eterne.
Adi ( prototipul autorului ), fire deosebit de sensibilă, în mod voit se lasă prins în complexul act de initiere. Paradoxal, de multe ori nu este de acord, nu i se potriveste ,,jocul” în care este prins.
Din bogătia existentială pe care i-o oferă conditia de tânăr alege ipostazele care-l conduc la experiente de întelegere superioară a vietii. Observatiile din lumea înconjurătoare sunt surprinse într-un limbaj adecvat statutului grupului bântuit de teribilismele specifice vârstei ( ,, bă”, ,,mă”, ,,gagici” etc.).
Nici personajul – narator nu refuză căderea în limbajul grupului ( chiar dacă mărturiseste că detestă acest limbaj ).
În afara grupului se detasează net prin meditatia profundă, prin posibilitatea de a recepta cu o deosebită finete si sensibilitate cercurile lăuntrice ale realitătii, dar si de a le vizualiza în exterior, personalizându-le prin hermeneutica sa.
Limbajul celorlalti îi este suficient siesi, ca mod de contact direct, imediat al tânărului cu realitatea.
Stilistic vorbind, oralitatea limbajului este evidentă.
Acuitatea senzorială de cele mai multe ori este transpusă în limbajul grupului.
Dacă ceilalti membri ai grupului sunt dispusi în permanentă să relateze întâmplări la care au participat de multe ori sau si le-au imaginat în genul ,, povestire în povestire”, personajul narator, din această perspectivă, nu se poate integra grupului.
Îi rămân indiferente lucrurile exterioare care, spiritual, nu-i provoacă nici cea mai usoară atingere.
Dacă pentru ceilalti cuvintele sunt un mijloc de a iesi din anumite tipare ale limbajului comun, pentru personajul – narator cuvântul dobândeste conotatii afective speciale. Alunecarea limbajului dintr-un registru în altul nu face decât să monteze si să demonteze într-un act de transpozitie anumite comportamente.
Ceea ce-l deosebeste structural de ceilalti din grup este faptul că slujeste unor idealuri înalte, si, dincolo de romantismul declarat, paradoxal, este un lucid profetic, ajutat de o intuitie care-i permite să despartă transant partea sănătoasă a umanitătii de partea cangrenată.
Pledoaria pentru atitudinile tipic romantice, într-o configuratie moral-estetică specială exprimă posibilitatea aruncării unei punti între generatiile ce se lasă studiate psihologic în capitolul gesturilor reflexe ( E demodat romantismul ).
Proiectatul capitol X ( rămas doar schită- proiect ) poate ar fi schimbat imaginea bătrânului în care, cu usurintă, recunoastem proiectarea autorului în timp.
Oricum , finalul capitolului al IX- lea constituie un deznodământ pe cât de firesc, pe atât de plauzibil.
Roman al tineretii, ,,Un romantic întârziat”, marchează începutul vietii literare a celui ce avea sa se impună prin binecunoscuta lucrare in patru volume ,,Istoria poeziei românesti”.
|
de Nicoleta Milea 8/15/2011 |
Contact: |
|
|
