Stihuri din lumină
De ziua ta
De ziua ta eu mi-as dori
un pat de flori să-ti dăruiesc,
ca doru-mi îmbătat de crini
cu dorul tău să-l nemuresc.
Un veac de veacuri noi să fim
un dor si-o singură simtire,
duioasă pildă cum din clipă
eternu-si smulge chip si fire.
Dar m-amăgesc cu vise vane
că s-ar putea ce-i peste poate,
când tu esti tu si eu sunt eu
si totu-n tine ne desparte.
Când pod de gheată se-arcuieste
din inima-ti îngeruită,
cum pot ajunge eu la ea
pe puntea mea din dor croită?
Se zbat în mine muribunde
nădejdi cu jenă otrăvite –
fii, dar, regină mai departe
peste visările smintite!
Din depărtări
Din depărtări fără sfârsit
o stea-si trimite pâlpâirea
spre lumea mea de-nsingurat
unde-s doar eu si-nchipuirea,
un suprarai fără hotar
si fără pomi ce rodu-si poartă
în joc de amăgiri menite
a fi în om păcat si soartă...
Lumina stelei mă-ntristează
cu strălucirea-i evazivă –
în ea pe tine eu te văd
când inocentă, când parsivă.
Acuma c-ai plecat, îmi pari
o stea ce fu si nu mai este
si care stinsă mai demult,
de morti stelare dă de veste.
Scoala fluturilor
M-am uitat la doi fluturi
ce se urmăreau
si se hârjoneau
si de la ei am învătat
cum să înot
în oceanul amiezii,
mai ʼnainte ca bărcuta timpului
să naufragieze
pe acea insulă
sau continent sau planetă,
unde doar noaptea fără hat
are drept de vot
într-o lume de rahat
orbită de lumina reclamelor
si a bombelor
doldora de iubirea neantului.
De ne-om întâlni
- lumina mea –
te-oi învăta si pe tine
ce mi s-a predat
la scoala fluturilor.
|
George Petrovai 8/13/2011 |
Contact: |
|
|
