Scurt reportaj de vacanta
Uneori plecam fara sa ne luam ramas bun si revenim cu sentimentul de a nu ne fi despartit nici o secunda.
Unde am fost? Intr-un minuscul port aflat la varsarea raului Uecker - cum se numeste in Mecklenburg-Vorpommern sau Ucker, numit in Brandenburg – in estuarul Marii Baltice (Ostsee).
Am fost intr-un minuscul port unde gasesti prietenie cu cartofi prajiti pentru 6, 50 Euro…
Peisajul, cand te apropii de aceste tinuturi din nordul Germaniei, este dominat de paduri de pini.
Mi-a amintit de coasta Atlanticului... de Aquitaine ... de Mimizan Plage... unde de fapt am fi dorit sa ne petrecem vacanta si unde ani de-a randul am savurat cu copiii valurile unui ocean nelinistit, am cules scoicile de forme si marimi impresionante, care si astazi se gasesc pe pervazul ferestrei mele (langa pietrele pe care le mai adun, ca si pe vremea copilariei)...
Coasta de nord are un peisaj molcom, senin, cu o paleta lirica de forme si culori... Contraste aduce doar vantul, care in acest an a batut puternic si in acest anotimp, aducand cu el nori grei, infiniti, care se contopisera cu orizontul si cu suprafata apelor cuprinse in imbratisarea bratelor de nisip care formeaza estuarul. Ploaia a biciuit aproape tot timpul. Plimbarile pe plaja au fost insa cu totul si cu totul deosebite intr-un echipament aproape la fel de optimal ca si al marinarilor si pescarilor din tinutul acesta. Cizmele si pelerinele de cauciuc au rezistat mai bine decat umbrelele acestor manifestari ale climei specifice Balticului. Am savurat aceste plimbari in vant, m-am bucurat de picaturile de ploaie ce cadeau pe fruntea, pe obrajii, pe pleoapele mele... In putinele ceasuri insorite am admirat albastrul brusc, neasteptat al unui cer si al unei mari dint-odata linistite si inseninate, de un azur intens...
Ueckermünde are un port pe raul care trece prin centrul orasului, unde singurul pod existent se ridica la trecerea vapoarelor si a corabiilor cu panze si un micut port aflat pe “Brackwasser” (apa rezultata din amestecul apei sarate a Marii Baltice cu apele dulci ale raurilor ce se revarsa in estuar). Este un loc romantic, unde poti manca peste de apa dulce si peste oceanic, unde poti savura linistea si frumusetea unui peisaj ce-si schimba culorile din ceas in ceas...
Strangeri de inima am avut la vederea strazii “Judengasse”... la descoperirea pe pavajul strazii a acelor patrate de arama – gasite in multe orase germane – in care sunt gravate numele, data nasterii si data deportarii evreilor care au trait in cladirea in fata carora au fost implantate in trotuar.
Gunter Demnig, un sculptor din Köln, a initiat acest memorial dedicat victimelor regimului nazist... Le-a numit Stolpersteine, adica pietre de care te impiedici, care-ti opresc pasul grabit…
Un sentiment de ingrijorare m-a cuprins si la vederea afiselor deosebit de multe ale partidului radical de dreapta... Erau lipite la o inaltime la care nu ar fi reusit sa ramana nici macar o noapte in orasele din vestul Germaniei sau in Berlin... Dar am fost in est... Am fost intr-un micut orasel unde ordinea este perfecta, cutitele din sertarul locuintei de vacanta fiind puse toate cu lama in aceeasi directie, unde lista de patru pagini a inventarului iti este aratata in momentul semnarii contractului de inchiriere si care pe langa cele 44 de carti continea si cele doua suluri de hartie de toaleta...
Am fost intr-un orasel in care totul si nimic nu este perfect...
Am fost pe aceasta planeta...
|
de Julia Henriette Kakucs 8/13/2011 |
Contact: |
|
|
