IESIREA DIN TUNEL
Asezati de soarta la raspantia vanturilor aspre de la rasarit si de la apus, in calea intereselor marilor imperii care trasau harta Europei dupa bunul lor plac, nu am cunoscut de-alungul zbuciumatei noastre istorii clipe prea lungi de liniste si pace.
Stramosii nostri si-au cules adesea rodul ogoarelor cu palosul si scutul asezate pe brazda alaturi de cutitul plugului si nu o data au gasit refugiu in profunzimea codrilor, atunci cand hoardele navalitorilor ne invadau tara parjolind totul in calea lor.
Dupa furtunile pustiitoare care s-au abatut in nenumarate randuri asupra asezarilor noastre ne-am ingropat mortii, dand slava lui Dumnezeu Cel Atotputernic care ne-a ocrotit din totdeauna ajutandu-ne sa ne pastram identitatea si fiinta nationala. Ne-am sters lacrimile cu maini batucite de munca, ne-am refacut fortele decimate in luptele care nu mai conteneau si am pornit sa ne reconstruim iarasi si iarasi vetrele, ca in balada Mesterului Manole.
Temelia statului modern de astazi a fost plamadita cu rauri de lacrimi si sudoare, neexistand familie care sa nu fi dat o jertfa in lupta pentru existenta neamului.
In valtoarea agitata a vremurilor nu ne-am pierdut insa nici o data credinta in Dumnezeu, nici dragostea de neam si Tara.
Am ramas neclintiti in bataia vanturilor si a urgiilor precum Carpatii, iar navalitorii “cum venira se facura toti o apa si-un pamant”, plamaditi in glia care i-a primit pe toti deopotriva langa martirii nostri din veac.
In momentele dramatice ale istoriei cand a planat deasupra tarii noastre pericolul de a fi spulberati de pe harta, au aparut barbati predestinati care au reusit sa schimbe cursul evenimentelor.
Fara acesti ilustri conducatori de oaste poate ca astazi harta Europei ar fi mentionat in locul tarii noastre niste provincii ale imperiilor cu care soarta ne-a invecinat. Dupa fiecare parjol am renascut din propria cenusa si am cladit altare pentru a-L preamari pe Bunul Dumnezeu care ne-a ocrotit la vremuri de restriste.
Cand lucrurile s-au asezat in matca lor la sfarsitul celei de a doua conflagratii mondiale, au venit insa unii intrupati din negura vremurior, care ne-au falsificat istoria, ne-au daramat locasurile de Cult, incercand sa ne sadeasca in suflet ura generata de conceptiile ateismului materialist. Ei au iesit insa din istorie, amintirea acelor vremuri ramanand ca un vis urat in constiinta noastra.
Dupa Revolutia din Decembrie ne-am trezit ca niste pelerini rataciti in desert dupa un drum lung care a durat peste o jumatate de secol, nutrind speranta ca vom iesi din tunelul in care am orbecait atata amar de vreme si vom regasi drumul spre libertate si democratie. In convulsiunile sangeroaselor evenimente de atunci multi si-au parasit locurile de bastina, cautand alte meleaguri cu un alt climat de toleranta si respect pentru demnitatea fiinei umane.
Aici, in deplina libertate, ne-am manifestat atasamentul nostru pentru Democratie, credinta in Dumnezeu si Adevar, deziderate pentru care multi dintre noi am platit cu pretul libertatii atunci cand vantul nu ne imprastiase prin toate colturile lumii.
Purtam si acum stigmatul vicisitudinilor in care ne-am scaldat o jumatate de secol de vacuum spiritual. Ranile sufletesti ni s-au cicatrizat dar au lasat urme adanci in constiinta noastra incat mai tresarim uneori in somn datorita cosmarelor care ne-au tulburat cei mai frumosi ani ai tineretii.
De aici din exil am luptat cu pana pentru ideia de reforma.
O reforma adevarata care trebuia sa inceapa cu procesul factorilor vinovati de crearea celui mai inuman univers concentrationar din Europa, in care au pierit elitele neamului romanesc.
Stim ca nu este usor de realizat tranzitia spre starea de normalitate si ca iesirea din labirint implica multe sacrificii dureroase. Unii abea le mai pot suporta, in timp ce altii nu vor mai apuca vremuri mai bune.
Pentru aceasta trebuie daramat un intreg esafodaj pe care s-a cladit o societate lipsita de cele mai elementare drepturi si libertati, iar privilegiatii vechiului regim aciuiti in structuri de tip mafiot vor trebui sa se adapteze regulilor unei societati cladite pe principiile democratice ale Statului de Drept si pe respectul demnitatii omului.
Cei care am trecut prin purgatoriul universului concentrationar si am supravietuit purtand stigmatul de prizonieri de constiinta, predam acum stafeta tinerei generatii care trebuie sa cunoasca insa adevarul, tot adevarul, pentru ca nici o data sa nu se mai poata repeta silnicii ca cele petrecute in istoria recenta a patriei noastre.
Cu sufletele lor neintinate de jocurile imunde ale politicii, tinerii trebuie sa tranzmita generatiilor viitoare mesajul de libertate al celor care si-au petrecut cei mai frumosi ani ai vietii in umbra celulelor sau in lagarele de exterminare, vinovati de faptul ca au luptat pentru propasirea neamului nostru. Atunci, cand aceste generatii vor accede in cele mai importante functii social-politice, se va putea sputea spune ca tara noastra a iesit din tunelul intunecat in care a fost tarata atata amar de vreme.
|
George Georgescu - Ottawa 2/3/2004 |
Contact: |
|
|
