Despre om si Dumnezeire
A circulat cu putin timp in urma, pe internet, un email ce avea un “attachment” interesant: o comparatie dimensionala intre diferite obiecte representative. Si mergea aceasta comparatie, de la dimensiunea electronului, a moleculei, a unei micute frunze, trecea la dimensiunea unei gradini, case, cartier, oras s.a.m.d. si ajingea raportarea la dimensiunea planetei noastra,la alte planete mult mai mari ale sistemului nostru solar, la dimensiunea galaxiei noastra,lai alte sisteme intergalactice.
Comparatia era facuta utilizand scara decimala metrica, astfel ca se pleca de la 10 la puterea minus …(nu imi amintesc cat, este irelevant) care este dimensiunea franturii de atom, si se ajungea la dimensiunea unui system de galaxii, utilizand pentru evaluarea raportului numarul 10 la puterea a nu stiu cata…..ceva de ordinal sutelor…
Dar cifrele nu au darul sa impresioneze, sunt greu de receptat, asa ca firea noastra umana, care-i mult mai analoaga, ramane oarecum rece la acest raport dimensional reprezentat de 10 la puterea X.
Clipul insa(un power point reusit) este extreme de sugestiv, si ne induce idea de ce reprezenta omul-creatia lui Dumnezeu- la nivelul planetei noastre, sau daca vreti la nivel intergalactic, raportat la Dumnezeire, care in fapt a creat intreg Universul, cu galaxiile lui cu tot.
Ce suntem NOI la nivelul Universului ? Ce reprezentam noi, a mia parte a unui invizibil fir de praf, in raport cu Dumnezeu, cel ce a creat intreg Universul (populat cu mii de galaxii, dintr-una facand si micutul nostru sistem solar…) ? Cu toti, de la Vladica pana la opinca, de la simplu crestin la patriarh, trebuie sa intelegem MICIMEA noastra in fata DUMNEZEIRII, si cinstea mare pe care ne-a facut-o Domnul nostru Iisus Hristos prin preaslavita Inaltarea Sa la cer, cand a indumnezeit trupul pe care l-a luat si l-a cinstit cu sederea de-a dreapta Tatalui.
Din intelegerea acestei Micimi, a izvorat Smerenia Sintilor Parinti ai Ortodoxiei, caci isi comparau continuu viata traita, cu criteriul absolut al Adevarului, care este Iisus Hristos.
Revenind la comparatia dimensionala si la intrebarea: Ce reprezentam noi in Univers?, raspunsul este evident: dimensional reprezentam ceva ce tinde catre zero, adica aproape nimic.
Existential insa, suntem ceva, suntem lucrul Mainilor Lui, Creatia Lui Dumnezeu, cel ce a facut intregul Cosmos cu galaxiile sale. Pe Creatia Sa, Dumnezeu o va privi intotdeauna cu mila, ca pe copii Sai. Si ca un Tata iubitor, ne indruma, ne invata, ne ajuta la greu, dar ne si mustra cand gresim, ne mai trage de urechi cand ne umflam prea mult muschii si credem ca nimic nu ne poate sta in cale, ca putem realiza orice prin propriile forte. Atunci, Tatal Nostru ne mustruluieste cu dragoste, luminandu-ne cu Adevarul Sau, alungand din sufletele noastre gresita interpretare a “drepturilor omului”. El a zis” “Fara Mine nu puteti face nimic”, si acesta este adevarul.
Multi dintre cei ce ajung in varful piramidei lumesti, cu bogatii uriase stranse de pe urma unor idei sclipitoare puse in practica, uita un lucru esential: ca scanteile lor de geniu nu sunt rodul stradaniilor lor, ci le-au fost atribuita la Creatie. Atunci, in ziua intaia a existentai noastre, Dumnezeu a pus in micutul nostru creier scanteia de geniu, care mai tarziu va imprastia exploda lumina de care are nevoie umanitatea.
Odata ajunsi in varf, insa, uitam ceva, acel CEVA care ne-a insotit si ne-a ferit de vrajmasia acestei lumi.
Acest CEVA este Creatorul nostru, Dumnezeu, care ne-a daruit viata si sclipirea de geniu, care ne-a propulsat in varful societatii umane. Si aceasta uitare ne poate costa scump, caci odata ajunsi cu conturile umflate de multe zerouri, ajungem intr-un scaun cu rotile, plimbat pe strada de un social worker. Iar o cohorta intreaga de rude asteapta nerabdatori mutarea noastra intr-o cripta/cavou (in fapt tot o groapa, acoperita cu beton, si nu cu pamant), urmata de o adevarata agonie, cu procese lungi pentru impartirea mostenirii, si umilitoare pentru cei ce vad in bani singura ratiune a existentei lor.
Sunt si cateva exemple (extrem de putine, din nefericire), de oameni ajunsi extrem de bogati, care spre final inteleg ca au uitat de acel CEVA. Amintiti-va de Bil Gates, care fiind un student extrem de muncitor, foloseste scanteia de geniu ce i-a fost daruita la zamislire, si creaza imperiul Microsoft. Beneficii de miliarde de dolari stranse pe parcursul a mai putin de patru decenii. Dar posesorul lor si-a aduns aminte de Cel ce i-a daruit totul, de Creatorul lui. S-a intors iar cu fata catre El, incepand opera sa caritabila, infiintand sute de burse pentru studentii merituosi, dar fara posibilitati materiale, neuitand dificultatile financiare din timpul propriei studentii. Milioane de dolari donate (impreuna cu alti cativa miliardari ai planetei) pentru ajutorarea populatiilor ce traiesc cu mult sub pragul minim al saraciei reprezinta o picatura intr-un ocean de nevoi, dar reprezinta un inceput.
Iata ca un om, inzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, si-a adus aminte de El si intoarce catre cei in nevoi o parte din bogatiile pe care i le-a daruit Dumnezeu. Iar milostenia sa este o fapta vie a Credintei, si o exemplificare a dragostei si milei sale catre fratii sai intru Domnul.
Dar, cati ca el ? Extrem de putini.
Intr-o pericopa evanghelica (a tanarului demonizat), dupa ce Iisus scoate o legiune de demoni dintr-un copil chinuit, le raspunde ucenicilor Sai: “Acest soi de demoni nu se pot scoate decat cu post si rugaciuni”.
Iata ce valoare imensa au POSTUL asociat cu RUGACIUNEA, alaturi de DRAGOSTE, caci din Dragoste si din Mila s-a aplecat Iisus Hristos spre tanarul chinuit de diavoli, spre a-l vindeca.
Iata de ce MILOSTENIA face parte alaturi de POST si RUGACIUNE, din atitudinea pe care crestinul trebuie sa o aiba spre a fi ferit de sagetarile vrajmasului. Caci dupa spusele Sf.Apostol Pavel. “Credinta fara fapte este moarta”.
* * *
Dragi crestini,
Daca am inteles cu adevarat ce reprezentam noi in fata Dumnezeirii, avem sansa sa ne reconsideram atitudinea noastra fata de Biserica lui Iisus Hristos, acolo unde salasuieste permanent a treia Persoana a Sfintei Treimi, anume Duhul Sfant- cel de viata facator. Vom putea intelege ce face Biserica noastra Ortodoxa pentru noi, crestinii, prin rugaciunile sale speciale, prin Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfintei Euharistii.
La Taina Sfintei Spovedanii (asemanata cu al doilea Botez), ne curatim de pacate prin rugaciunea de iertare a preotului, care nu-I decat un martor al marturisirii crestinului in fata lui Dumnezeu.
Iar daca vom primi dezleare si ne vom impartasi cu Sfatul Trup si Sange al Domnului nostru Iisus Hristos, atunci sa ne amintim de MICIMEA noastra in fata lui Dumnezeu. Crestinul-frantura de fir de praf- primeste in el Sfantul Trup si Sange al Creatorului nostru si al intregului Univers. Personal sunt convins ca orice crestin se va cutremura cand va primi Sfanta Impartasanie cu inima curata, intelegand cum imensitatea Dumnezeirii e primita de firea noastra .
Si mai face ceva Biserica noastra Dreptmaritoare pentru crestinii care cu credinta fi frica de Dumnezeu vin si se roaga intr-insa: se mai roaga pentru cei adormiti intru Domnul din familiile noastre. Iar daca cei vii se mai pot ruga si singuri pentru ei insisi, cei adormiti nu o mai pot face. Insa o poate face cu folos Biserica lui Hristos, prin pomenirea celor raposati la Sfanta Proscomidie si Sfanta Liturghie. Spunea Sfantul Paisie Velicovscki de la Manastirea Neamt: “Pomenirea sufletelor celor raposati la Sfanta Liturghie este asemenea unei scurte pauze racoroase de care se bucura sufletele pacatosilor condamnati la iadul cel de foc”.
Un fapt relevant pentru puterea rugaciunilor Bisericii asupre sufletelor celor raposati: datorita rugaciunilor sutelor de calugari ce au vietuit si vietuiesc in cele 44 Sfinte Manastiri si Lacasuri ctitorite de Stefan cel Mare, domnitorul Moldovei a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane ca “STEFAN cel MARE si SFANT”.
Iata dragi credinciosi, ce inseamna sa fi pomenit de Biserica, iata ce inseamna sa fi CTITOR de BISERICA. Mergeti in fiecare Biserica Ortodoxa din Romania, sau oriunde in lume, si veti vedea, pe peretii interiori de la intrarea in pronaos, tablourile votive ale domnitorilor, regilor, boierilor si ale tuturor oamenilor mari ai vremii care au ctitorit acea Sfanta Biserica. In plus, in piciorul Sfintei Mese a Altarului se afla inscrisul cu TOTI ctitorii si miluitorii sfant lacasului respectiv. Iar Biserica se roaga pentru ei continuu, cat vreme va dainui sfant lacasul respectiv.
Dragii mei, am ales sa traim aici, in aceasta tara, si ca niste buni gospodari ne-am ridicat gospodarii, prin munca si sacrificii deosebite. Am mai ridicat si cateva Sfinte Lacasuri de rugaciune, unde sa ne putem ruga pentru cei dragi ai nostri, vii si adormiti. Insa putine la numar fata de numarul romanilor crestini. Mai mult, din nefericire pentru marea majoritate dintre noi, numele noastre vor fi uitate de generatiile ce vor veni.
Singura Biserica Dreptmaritoare va pomeni, pana la sfarsitul veacurilor, sufletele ctitorilor adormiti in Domnul.
Iata de ce va adresez un indemn: deveniti CTITORI la cat mai multe Biserici, caci la fiecare Sfanta Liturghie veti fi pomeniti, cat va exista Sfantul Lacas, de preotii slujitori ai Bisericii.
Cu deosebita bucurie folosesc acest prilej pentru a invita pe toti romanii cu Credinta vie in Iisus Hristos, la Hramul Parohiei noastre, ce va avea loc pe 21 August 2011, la locatia obisnuita. Va asteptam cu drag.
Cu frateasca dragoste,
Rev. Protos.
Marius-D.Peiulescu
Parohia”Adormirea Maicii Domnului” Mississauga
|
Rev. Protos. Marius-D.Peiulescu 8/4/2011 |
Contact: |
|
|
