Esti acasã
Armura coastelor îmi rotunjeste
celula nedoritã a sentintei
de-a zbãtuci prin gheara suferintei
ce cutezanta firii cuibãreste.
Neiertãtoare, pleata neputintei
pe inima truditã-ncãrunteste,
dar dorul încã-mi curge, româneste,
sub legãnãrile fãgãduintei.
Când amintirea-n pleoape se ardicã
strigând spre tot înaltul, tumultoasã,
cã lumea asta e destul de micã
s-o pot cuprinde-n palma cea sfioasã,
armura grea a doine se despicã
si mi-e ecou prelung de: "esti acasã!"...
Vancouver _ Canada
|
Dudi Tãimãnescu Bãlãitã 8/3/2011 |
Contact: |
|
|
