Dialoguri literare cu Petru Popescu
Spune-ne te rog, Petru Popescu, de ce crezi că literatura noastră e asa de putin digerată si digerabilă în Occident? Si ce-i lipseste ca să fie si ea "mare"?
Întrebare veche, pe care si-o punea si E. Lovinescu. Nu stiu motivul, dar am observat că nu numai România, dar toate tările "mici" lipsesc de pe lista notorietătii de proportii - în cel mai bun caz, figurează doar sporadic. Care alti prozatori greci au devenit foarte cunoscuti după Kazantsakis? Nu stiu nici unul. Câti autori suedezi au fost cu adevărat notorii înainte de recenta nebunie (postmortem) despre Stieg Larson? Nu-mi vine niciun nume. Când e vorba de natii numeric mici, există insule de notorietate, cum e azi Larson, cum a fost Ingmar Bergman acum treizeci de ani, cum a fost filmul românesc acum vreo cinci ani. Există nume individuale, si uneori curente si grupări, care cuceresc atentia criticii internationale, iar "lumea" se orientează după atentia criticilor - cum ar fi izbândit filmul românesc, fără criticii occidentali? Dar atentia permanentă pentru o natie anume cred că e influentată de rangul natiei în asa zisa scară mondială. La urma urmei, de ce sunt mai cunoscuti chinezii decât coreenii, rusii decât polonezii, americanii decât canadienii? Pentru că natiile mai mari sunt văzute ca mai importante, si deci meritând mai mult interes. Caz interesant, Canada. A dat o multime de personalităti artistice despre care nu se stie că sunt canadieni, pentru că singularitatea de a fi canadian e pusă în umbră de Statele Unite.
În fine, poate e naiv să vrem ca un segment de artă să se afirme national. Dacă principiul artei e originalitatea imposibil de duplicat, interesul pentru un artist anume nu trebuie perceput în raport cu nationalitatea, ci cu originalitatea.
Dacă e să ne întrebăm, îi lipseste ceva literaturii române? Poate că îi lipseste o colectie mai mare de autori cu adevărat controversati. Controversa insuflă viată, si modernitate. Eroi si epoci controversate în istoria României -- grămadă. Sunt reflectate în literatură? Nu prea.
Te-as ruga să ne povestesti putin despre faptul de-a scrie, cum scrii, în ce mod, ce si cum începi ( laboratorul tău, alchimia ta), unde îti găsesti subiectele?
Cum îmi găsesc subiectele? Cele mai multe, mă gândeam la ele cel putin două decenii înainte să scriu prima pagină. Stiu instinctiv că anumite subiecte le-as putea scrie azi, si nu le-as fi putut scrie mai devreme, chiar dacă visăm la ele. "Fata din Nazaret" am vrut s-o scriu încă de pe vremea lui "Prins". Dar n-aveam nici documentarea, nici maturitatea, nici, nu
mai vorbesc, cadrul înconjurător al unei culturi libere.
În ce fel te simti legat de Anton Holban, ce înseamnă pentru tine scrierile lui?
Holban, pe care l-am citat frecvent în trecut, era preocupat de moarte, si oricine scrie despre moarte scrie de fapt despre pretul vietii.
M-a atras mult la el faptul că era si romantic si erotic, e greu să scrii erotic cu gust. Dacă ar fi avut un corp de operă mai substantial, ar fi fost un sef de scoală. Din păcate a murit tânăr - presimtirea tulburătoare din "O Moarte Care Nu Dovedeste Nimic".
Bucurestiul e pentru tine, Petru Popescu un "centru", o matrice, o axis mundi ?
Bucurestiul, despre care am scris all over again si în "Supleantul", e orasul meu "odios-iubit." Cea mai interesantă trăsătură a lui sunt bucurestenii însisi, si aici, mă mir că sunt asa de singur, încă, în peisajul prozei române. Constat că sunt singurul prozator care a scris si scrie despre anii '70 în Bucuresti. Ce să mai zic? Dacă e să te duci în timp înapoi să găsesti Bucurestiul si bucurestenii, îi găsesti în "Groapa", iar si mai înainte în "Sfârsit de Veac în Bucuresti". Cam putină prezentă pentru un oras atât de populat si atât de interesant!
Un alt foarte notabil scriitor al Bucurestiului a fost Petru Dumitriu, dar nici nu se mai vorbeste de Petru Dumitriu, după cum se vorbeste foarte putin, la punctul opus al pozitiei politice, despre Mihail Sebastian. Dacă acestor mari nume nu le facem noi reclamă, ce asteptăm de la constiinta internatională?
În fine, nu există decât un răspuns valabil, la asemenea întrebări : înapoi la scris!
Multumesc Mirelei Chindea. Cititorilor, mereu al vostru.
Petru Popescu
N.B. Material realizat în iulie 2011, duplex California, Beverly Hills –Italia, Udine ( Tarcento).
|
Mirela Chindea 8/1/2011 |
Contact: |
|
|
