Alexandru Hâjdeu
Alexandru a fost fiul poetului polon Tadeus(care se trăgea dintr-o veche familie moldovenească,cu rădăcini în Stefan Petriceicu Vodă)si o evreică,Valeria Hrizaritovna.Hâjdeu s-a născut acum 200 de ani ,la Misiurinet,reginea Ternopol-Ucraina,în vechilu tinut moldovenesc al Hotinului si a fost ,pentru vremea sa,un enciclopedist recunoscut.
Botanist,filozof,filolog,arheolog,istoric,nuvelist,poet,membru al Societătii de istorie si antichităti din Odessa,efor al scolilor tinutale din Hotin,desigur nu un autor proeminent,Alexandru Hâjdeu, de la a cărei nastere se îmlinesc anul acesta 200 de ani,avea constiinta de natie ,si, ca efor al scoalelor spusese lucruri de felul acesta:”O natie românească,natie de pe acum slăvită întru toate popoarele cele mai frumoase....adu-ti aminte că soarta ta este ca să le întreci pe toate odată,prin civilizatie.”
Vanitos si sfidător, Hârjeu era privit ca un personaj iritant, turbulent, periculos chiar, de unde numeroase conflicte cu autoritătile, precum si instabilitatea în slujbe. Nu îi putea fi trecută cu vederea nici mândria cu care îsi afirma obârsia nobilă, traditia cărturărească a familiei si propriile merite ori titluri. Între intelectuali însă avea faima unui om cu preocupări enciclopedice, poliglot (cunostea douăsprezece limbi), erudit în istoria românilor, detinător al unei biblioteci de mare valoare. Alexandru Hâjdeu,tatăl marelui Bogdan Petriceicu Hasdeu,era colectionar de cărti rare,fiul reusind să tracă granita cu 4000 de volume,donate bibliotecii din Iasi.
Alexandru Hâjdeu era un colaborator timid prin revistele rusesti ,cu articole exotice pentru ele,deci acceptabile cenzurii. De la Alexandru Hâjdeu a rămas o moștenire literară risipită, fragmentată și derutantă. Fire complicată, nestatornică, frământată și impetuoasă, un imaginativ hipertrofic, plin de ambiții și elanuri enciclopedice, nesustinute de o structură tenace, pendulând permanent între cele două culturi, rusă și română, fără să prindă, de fapt, rădăcini în niciuna, Alexandru Hâjdeu n-a izbutit, în ciuda înzestrărilor sale intelectuale și a vastității cunoștințelor pe care le avea, să realizeze marea operă închegată, viguroasă și durabilă la care aspirase
Alexandru Hâjdeu ,într-o lucrare din 1957 a lui Vladislav Krakoveak,Chisinău-Moldova
La 22 aprilie 1866,la propunerea lui C.A.Rosstti,ministru al Cultelor ,si a lui V.A.Urechia,director general,Locotenenta Domnească semneayă decretul de înfiintare a Societătii Academice Române.Primii membri,numiti prin decretul de înfiintare si alesi în functie de valoare dar si din considerente geografice(fiecare provincie românească trebuia să fie reprezentată proportional cu mărimea ei si cu numărul locuitorilor)au fost:Vasile Alecsandri,George Baritiu,Vincentiu Babes,Ion Caragiani,Stefan Gonata,Alexandru Hurmuzachi,Ion Hodos,Nicolae Ionescu,I.C.Massim,Titu Maiorescu,George Munteanu,Alexandru Mocioni,Costache Negruzzi,Alexandru Roman,Ion Sbiera,Ion Străjescu,V.A.Urechia.
Cunoscut si în tară, Alexandru Hâjdeu, este chemat să intre, în 1866, în Societatea Literară Română( Societatea Academică Română). Rândurile scrise fiului său cu această ocazie (mai ales din 1/13 ianuarie și 6/18 martie 1866) sunt pline de exultanță, participarea la ședința constitutivă a Societății Literare Române fiind interpretată ca un fericit prilej de a se (re)instala definitiv în patrie.
„Cu ce emoție — scria el — voi zbura spre pământul sfânt, ca să mor acolo, lângă copiii mei, bucurându-mă din plin de gloria fiului meu[...] ...eu tocmai la aceasta mă gândesc, ca înaintea morții să sărut pământul strămoșesc și fiul meu să-mi închidă ochii [...] Voi face un ultim serviciu patriei străbunilor mei și a urmașilor mei și, poate, voi închide ochii pentru totdeauna în acea țară ferice, căreia Domnul i-a hărăzit un viitor măreț”.
Dar oficialitătile ruse îl împiedică să vină la Bucuresti. Se vede obligat să renunte la calitatea de membru activ al forului, care îl alege, în 1870, membru onorific. Descurajat si chinuit de însingurare, îsi trece ultimii ani cufundat în misticism, asa cum se va întâmpla si cu B.P. Hasdeu.„Înzestrat cu atâtea evidente calități artistice și științifice și cu o asemenea pasiune a ideilor teoretice — grație cărora fiul său a fost în egală măsură racordat la tensiunile naționale și la fluxul gândirii europene —, Al. Hâjdeu ar fi putut ajunge, într-o atmosferă propice, una din figurile marcante ale culturii naționale” .
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_H%C3%A2jdeu
http://www.crispedia.ro/Alexandru_Hajdeu
http://www.territorioscuola.com/wikipedia/ro.wikipedia.php?title=Alexandru_Hasdeu
|
Stoica Ion 8/1/2011 |
Contact: |
|
|
