Plautius Andronescu - pionier al electrotehnicii mondiale.
Istoria electrotehnicii este lungă, iar la scrierea ei au contribuit si multi români.Unul dintre acestia, considerat creatorul scolii românesti de electrotehnică teoretică, si-a adus contributii remarcabile la perfectionarea motoarelor electrice asincrone ce pun în miscare, aparent miraculos, multe dintre instalatiile care, acum, fac parte din viata noastră: ascensoare, scări rulante, tramvai si-câte-si-mai-câte.
Scurtă biografie.
Plautius Andonescu s-a născut în data de 10 decembrie 1893 , la Zürich .Desi părintii săi, Nicolae si Maria Andronescu, erau din Bârlad, Plautius s-a născut la Zürich unde tatăl său era student. Familia a revenit la Bârlad în 1898 unde Plautius a absolvit scoala primară.
Cursurile medii le-a urmat la Liceul "Matei Basarab" din Bucuresti, pe care îl va absolvi în 1913. Rămas orfan de tată, pe când era elev în clasa a III-a de liceu, este obligat, datorită situatiei financiare, să dea meditatii la matematică. A lucrat si ca supraveghetor la internat .
In toamna anului 1914 a obtinut o bursă si a plecat să urmeze studiile universitare la Scoala Federală din Zürich. Desi începuse războiul, Elvetia neutră asigura un mediu favorabil studiului pentru sute de tineri veniti din toate tările europene si din America.
A fost remarcat de profesorii Karl Kuhlmann, cunoscut ca savant în domeniul electrotehnicii teoretice, si Aurel Stodola,de origine slovacă, practician si om de stiintă, care l-au format ca profesionist în teoria modernă a electromagnetismului, si de la care a dobândit multe tehnici experimentale folosite în cercetările ulterioare.
Asistent la Zürich- Elvetia.
A absolvit Scoala Politehnică Federală din Zürich si a primit diploma de inginer în data de 2 iulie 1918,apoi a fost angajat ca inginer la Fabrica de Masini Electrice "Oerlikon", unde a lucrat timp de un an, până la 31 mai 1919.
Între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent la Scoala Federală din Zürich . În 1922 a obtinut titlul de doctor în stiinte tehnice cu teza „Cupluri parazite în masinile asincrone cu rotorul în scurt circuit” în care expune teoretic si practic solutii pentru reducerea unor efecte nedorite în exploatarea acestui tip de masină electrică. Trebuie mentionat că motorul asincron fusese inventat de Nikola Tesla în 1887, adică cu doar 35 de ani înainte. Teza a fost publicată în revista "Archiv für Elektrotechnik", cunoscută în întreaga lume, devenind astfel unul dintre cei mai reputati specialisti ai teoriei a câmpului electromagnetic, aplicată la masinile electrice, si primeste , în 1924 distinctia "Vania Legendi" pentru electrotehnică si titlul de "Privatdozent", echivalent gradului de conferentiar. Solutiile propuse de Plautius Andronescu au fost aplicate ulterior la constructia masinilor electrice asincrone .
Profesor la Timisoara.
La începutul secolului XX, industria electrotehnică s-a dezvoltat foarte mult, iar actionările mecanice erau înlocuite cu actionări electrice. În tara noatră, la Scoala Politehnică din Timisoara lipsea un profesor de electrotehnică. Profesorul Dimitrie Leonida , al cărui nume este purtat în zilele noastre de Muzeul tehnic din Bucuresti, îi citeste lucrările de specialitate si îi propune să preia Catedra de electrotehnică de la Timisoara. Astfel, la 10 noiembrie 1925, Plautius Andronescu devine seful Catedrei de electrotehnică si electricitate pe care o va conduce timp de patruzeci de ani . Preocupat de calitatea lectiilor predate, în fiecare an îsi completa cursul cu cele mai noi realizări teoretice si practice, dota laboratorul cu cele mai noi aparate . Studentii îl admirau, dar în aceasi timp erau îngrijorati de întâlnirea pentru examinare care se desfăsura într-o atmosferă de rigoare stiintifică si pedagogică. Unul dintre studenti săi, Dan D. Farcas îsi aminteste că :„Andronescu era genul de profesor fericit să-si vadă elevii preocupându-se de probleme noi si interesante, încurajându-i , fără să tină să se amestece în activitatea lor „ si că “… se spunea că el introdusese în România, prima dată la Timisoara, notatiile vectoriale folosite în electrotehnică , care au ajuns la Bucuresti prin elevul său Remus Rădulet… “
Inginer practician
Înfiintează, în 1927, primul laborator de tehnica tensiunilor înalte din tară.
Preocuparea sa pentru activitatea practică este demonstrată de pozitiile pe care le-a ocupat în paralel cu activitatea didactică. Astfel, în perioada 1923 - 1925, a lucrat, în calitate de inginer consilier, la Uzinele Metalurgice din Dornach si la Fabrica de Cabluri Electrice din Cossonay. O problemă cu care se confruntau constructorii retelei de electrificare a căilor ferate elvetiene- cutiile de ramificatie explodau frecvent - a fost rezolvată de Plautius Andronescu, în urma unui studiu temeinic în care a aplicat metoda transformărilor conforme, astfel încât câmpul electric în cutie să fie uniform distribuit. Apoi, între 1925-1929 a fost Director tehnic la prima fabrică de masini electrice din România, Energia, iar între 1929-1931 a fost Director general la Postă-Telegraf-Telefon (PTTR) din Bucuresti .
Pentru meritele sale de inginer practician a fost ales, în 1925, membru în Asociatia Inginerilor Consilieri cu sediul la Bruxelles, a fost membru al Comisiei de Electrificare a Căilor Ferate Române, tronsonul Câmpina- Brasov, a fost Presedintele Comisiei de receptie a materialelor la Societatea Generală de Gaz si Electricitate. A fost membru titular al Academiei de Stiinte din România si membru corespondent al Federatiei Internationale a Inginerilor.
Inginer cercetător.
Rezultatele teoretice obtinute de Plautius Andronescu au fost publicate în reviste de specialitate din Europa si America, în tratate de specialitate apreciate si azi, au fost prezentate la manifestări stiintifice. Prezenta sa este mentionată la Congresul Matematicienilor, organizat la Cluj în 1929, si la Congresul Interbalcanic al Matematicienilor din 1937. A avut o prezentă activă la Congresele Comitetului Electrotehnic Român organizate în 1931, 1932, 1934. În 1932 a participat la Congresul International de Electricitate de la Paris cu lucrarea „Reprezentarea într-o formă unitară a functionării masinilor electrice” , iar în 1937 îsi expunea rezultatele la Congresul Producătorilor de Energie Electrică ,organizat la Cernăuti. Dintre cărtile sale merită a fi mentionate „Aplicarea calculului operational în studiul circuitelor electrice” , publicată în 1957 si „Bazele electrotehnicii” , publicată în 1972 în două volume. În ultima perioadă din viată a fost preocupat de noile materiale electrotehnice.
Gologota ....cucerită.
Între anii 1941-1944, Plautius Andronescu a fost Rector al Scolii Politehnice din Timisoara . A fost si Presedinte al Asociatiei de prietenie româno-germană. Detractorii săi au folosit această calitate pentru a-l interna, după 1944, în lagărul de la Caracal. Tinuta sa morală din toată perioada incriminată, ca si din perioada detentiei din lagăr a obligat autoritătile de la acea vreme să-l elibereze. A revenit la catedră si si-a continuat activitatea didactică si de cercetare.
.
S-a stins din viată la 4 noiembrie 1975 la Timisoara.
http://gheorghe.manolea.ro
|
Manolea Gheorghe 7/24/2011 |
Contact: |
|
|
