Note ce calatorie : Rio de Janeiro
De la Toronto la Rio de Janeiro este un zbor lung. Cu o schimbare la Miami, a doua zi aterizam in minunatul Rio. Niciodata adjectival “minunat” nu s-a potrivit mai bine decat atasat linga Rio de Janiero.
Brazilienii au o zicere “Dumnezeu a facut intreaga lume in sase zile iar cea de a saptea zi a folosit-o in exclusivitate penru a crea Rio”.
Cred ca au dreptate. Pentru asa o minunatie si Creatorul are nevoie de vreme.
Atlanticul, copiind azurul cerului, danteleaza uscatul creind cele mai frumoase plaje din lume. Muntii din jur, nu foarte inalti dar mareti, se inalta ca niste lumanari arzind intru gloria celui ce i-a creat.
In prelungirea mainii Creatorului vine mana omului.
In varful muntelui Corcovado, in 1931, sub patronajul printesei Isabela si cu efortul credinciosilor se innaugureaza monumentul care avea sa devina unul din cele sapte minuni ale lumii moderne , Christo Redentor – Mantuitorul Isus. Monumentul, ca simbol al Cristianitatii, a devenit o icoana a Braziliei. Mantuitorul, cu bratele larg deschise imbratiseaza intregul oras, ocrotindu-l si sporindu-i frumusetea.
Un alt munte celebru, inscriindu-se pe lista frumusetilor orasului recunoscute in lumea intreaga, este Pao de Acucar – Capatana de zahar. Navigatorii au folosit impozantul munte ca ghid pentru intrarea in golful Guanabara. Primii Portughezi aleg locul pentru pozitia dominanta si vizibilitatea totala de jur imprejur pe uscat si pe ocean. Astazi, turistii se bucura de binefacerile telecabinei ce-i duce in varf de munte. Vederea panoramic este magnifica. Copacabana se vede in toata splendoarea ei – o banda aurie marginita de cenusiul bulevardului Avenida Atlantica si topazul Atlanticului.
Hotelul nostru a fost in Copacabana.
Aici am stat aproape o saptamana. Aici in prima zi cand am pasit pe nisip ne-am ars talpile.
Am vazut mai tarziu ca de la trotuar pana aproape de ocean, din loc in loc exista niste furtune gaurite prin care curge apa si stropeste nisipul, creind o alee pe care poti merge fara sa faci basici in talpa.
Aici am admirat gandirea edililor care nu au construit pe plaje. Plaja este marginita de un trotuar lat, urmeaza bulevardul cu doua benzi pe fiecare sens si o generoasa fisie verde in mijloc si abia dupa trotuarul opus se afla hoteluri si restaurate. Si asta pe tot litoralul.
Aici ne-am scaldat in spuma oceanului care nu este mereu bland si cand nu esti atent te trinteste aruncandu-ti in val palaria si ochelarii. Palaria am recuperat-o.
Aici, pe plaje o multime de vanzatori ambulanti cara cutii frigorifice cu tot felul de bauturi – bere, limonada, cafea rece. Toate delicioase. Altii vin cu mancare. Fel de fel de placintele pe care le incalzesc la niste cuptorase cu spirt. Unul facea cascaval la capac. O plaje pe care se traieste intens.
Reprezentantele sexului frumos aduc un plus de culoare si poezie ascunzand foarte putin din abanosul epidermei.
Seara plaja este luminata si o multzime de echipe joaca fotbal.
Cand amicul Titi Pop, fosta glorie futbolistica la U. Cluj m-a dus la aeroport, sa zbor la Rio de Janeiro mi-a zis: “neaparat sa faci o miuta pe Copacabana”.
Urmandu-i indemnul, intr-un amurg m-am bagat la batut mingea, dar am dat repede in primire, Pufaiam ca o locomotiva si intre noi fie vorba localnicii erau “ceva” mai buni decat mine.
Cu cartierul general in Copacabana, am explorat Rio deplasandu-ne cu autobuzele locale, care sant confortabile, ieftine si foarte rapide. Cred ca acum am inteles dece multi piloti de formula 1 sint din Brazilia - cind se retrag din competitie sant angajati pe autobuzele din Rio.
Poti sa colinzi Rio zile in sir si mereu vei gasi ceva care sa fie deosebit, ceva care sa fie faimos, ceva de admirat. Palate, muzee, restaurante, teatre, locasuri de rugaciune.
Ne-am inchinat cu aceiasi zmerenie la Igreha de Nossa Senhora da Candelaria ca si la Catedral Metroplitan do Rio de Janeiro.
Prima este biserica construita in stilul neoclasic al jumatatii veacului al 19-lea cu intregul interior din marmora adusa de la Lisabona. Cea de a doua, terminata in 1979, este o constructie moderna cu forma conica avind un diametru interior de 96m., inalta de 75m.,
cu o capacitate de 20000 de persoane. Patru fasii de vitralii, primesc lumina pe toata inaltimea catedralei, formand in cupola semnul crucii. Minunatii nascute de talentul omului si binecuvantate de Dumnezeu.
Am fost la un spectacol de cantec si dans cu adinci radacini in folclorul locului. Samba era dansul rege iar costumele ne-au dus cu gandul la vestitul Carnaval. Am aplaudat viguros.
Aplauzele se transforma in ovatii cand este vorba despre oamenii din Rio. Veseli, prietenosi, amabili gata oricand sa te ajute. Cum deschideam harta sa gasim calea spre urmatorul obiectiv cineva se si oprea sa ne indrume. Comunicam intr-o limba compusa, unde mainile si ochii lucrau mai mult decat graiul. Era un limbaj al prieteniei si caldurii sufletesti.
Plecam din Rio de Janeiro ducand cu noi amintirea unui loc de poveste.
|
Victor Mirea 7/14/2011 |
Contact: |
|
|
