Regina Maria, regina României
În urma cu niste ani, mi-am petrecut ore întregi la centrul de documentare al Crucii Rosii din Bucuresti cu scopul de a pregăti o lucrare privind organizarea Societătilor de Cruce Rosie din România în timpul primului Război Mondial. Pe masură ce mă cufundam în căutări, se amplificau si sentimentele mele de profundă recunostintă si afectiune dublate de mândrie că apartin unui popor cu astfel de înaintasi care cu un devotament greu de înteles azi, s-au unit în fata năpastei războiului până dincolo de pretul suprem: viata ori continuarea ei in stare de invaliditate, asa cum i-am cunoscut pe unii veterani longevivi atunci când am devenit medic.
Toate eforturile, toată dăruirea tot tributul în vieti omenesti ar fi rămas însă fară o finalitate atât de glorioasă cum a fost cea obtinută după Pacea de la Versailles din 1919 ca rezultat al negocierilor care au durat timp de 6 luni de la încheierea oficială a războiului la 11 noiembrie 1918 între fortele Aliatilor (Franta, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) si Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman, Bulgaria), si anume recunoasterea României Mari – ca urmare si a demersurilor diplomatice ale Reginei Maria, atât la Paris pe lângă primul ministru francez din vremea aceea - Clemanceau, cât si la Londra.
Frumusetea sa fizică despre care se vorbea în toate saloanele Europei, era dublată de o inteligentă iesită din comun. Majestatea Sa a pledat pentru cauza românilor, reamintindu-le aliatilor occidentali enormul sacrificiu al Armatei Române, sacrificiu văzut si trăit de adevărata regină, aflată de multe ori printre soldatii răniti alături de surorile de Cruce Rosie. Regina Maria a fost supranumită de popor „Mama rănitilor", „Regina-soldat", pentru atitudinea ei bravă din timpul acelui război, când alături de doamnele de la curte a lucrat direct pe front în spitale de campanie si a coordonat activitatea unei fundatii de caritate. Exemplul reginei a fost urmat de toate doamnele din înalta societate de pe tot întinsul patriei, sub îndrumarea căreia, au activat în spatele sau pe toată linia frontului.
Cine este Regina Maria?
Majestatea Sa Maria, Regină a României, Principesă a Romaniei, Principesă de Edinburg si de Saxa Coburg si Gotha, născută Marie Alexandra Victoria în data de 29 octombrie 1875, fiica ducelui Alfred de Saxa Coburg si Gotha, cel de al doilea fiu al reginei Victoria, iar mama sa Marea Ducesă Maria Alexandrovna, unica fiică a Tarului Alexandru al II-lea, si nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
Maria Alexandra Victoria s-a logodit la 16 ani cu Printul Ferdinand de Hohenzollern, mostenitor al tronului României. Căsătoria a avut loc la 29 decembrie 1892. Unul dintre exponatele Muzeului National al României, o cupă de argint oferită de municipalitatea Capitalei, aminteste de acest eveniment; piesa are gravată inscriptia: „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893“.
Aceasta inscriptie inspirată parcă în mod premonitoriu a exprimat nu numai aspiratia poporului, ci faptele si atitudinea viitoarei regine, care a dat dovada de comportament regal, nu numai în a apăra tara si poporul, ci si de restabilire a dreptătii strămosesti, de redobândire a teritoriilor smulse, răpite în urma unor războaie între alte mari puteri, după cum ne reamintim din istorie.
Dilema politică a României în perioada dintre 1914 si 1916 a fost dacă să participe sau nu, în Primul Război Mondial alături de aliati sau alături de germani... Tara rămăsese într-o pozitie de neutralitate timp de doi ani, nu doar datorită regelui Ferdinand, ci în primul rând datorită prim-ministrului I.C. Brătianu care s-a opus constant în Consiliul de Coroana, intrării României în război alături de Puterile Centrale. Dar, alături de acestea, o influentă deosebită în a determina pe regele Ferdinand (după 1914) să intre în război de partea Antantei în 1916 l-a avut Regina României-Maria.
In timpul războiului, oricine o putea vedea pe regină în spitale, alături de paturile rănitilor, pansând plăgi puroinde ori chiar pe front, în mijlocul soldatilor, îmbărbătându-i, asigurându-i, întărindu-le credinta în victorie. După terminarea războiului a urmat o grea perioada de refacere după acel cumplit măcel fără precedent în istoria omenirii, si abia după patru ani, natia română revigorată are bucuria să asiste la încoronarea regilor Ferdinand si Maria la Alba Iulia. Supranumiti Regii Unirii în orasul primei Uniri din istorie – Alba-Iulia - regii au fost încoronati la 15 octombrie 1922, zi ce a constituit momentul de glorie al Monarhilor, dar si al desăvărsitei Românii Mari. Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea - Patriarhul României, care a tinut o Liturghie solemnă si a sfintit coroanele regale.
Din arhivele istorice aflăm că la festivitătile de la Alba-Iulia au luat parte reprezentanti din 13 state ale lumii ca o confirmare internatională a Marii Uniri. Printre acestia au fost prezenti la ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand I si a reginei Maria, reginele Maria a Iugoslaviei si Elisabeta a Greciei, principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot si Weygand.
Balcic
În 1924 din dorinta reginei a fost construit Palatul de la Balcic, într-un peisaj superb, si Majestatea sa a făcut din acesta un loc de întâlnire pentru artistii epocii. Palatul a fost cedat Bulgariei, odată cu cele două judete : Durostor si Caliacra. Despre acest teritoriu numit Cadrilater V. Pârvan spunea: „Dintre tările care alcătuiesc România de azi, Dobrogea este cea mai veche tară română. Cu mult înainte ca dacii din Dacia să se facă romani, dacii din Dobrogea au început să vorbească latineste, să se închine ca romanii si să-si facă orase si sate romane…“.
Împreună cu reprezentanti ai cluburilor UNESCO din România, am vizitat orasul Balcic, ne-am limbat pe aleile minunatei Grădini Botanice amenajata la porunca reginei Maria, si am privit îndelung marea, ale cărei valuri se loveau molcom de stâncile albe ce mărginesc tărmul, parcă soptind o poveste de mare iubire pe care o va fi deslusit înteleapta si pasionala regină în clipele Sale de răgaz.
Mamă a patru copii, regina îsi face timp totdeauna – fie război, fie pace - pentru problemele tării! De pildă, Crucea Eroilor Neamului asezată pe vârful muntelui Caraiman, care domină Valea Prahovei, a fost construită între anii 1926-1928, pentru a cinsti memoria eroilor ceferisti căzuti la datorie în Primul Război Mondial. Crucea a fost înăltată cu scopul de a fi văzută de la o distantă cât mai mare.
Regina avea certe calităti extrasenzoriale, parapsihologice. Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Muntii Bucegi reprezentati prin vârful Caraiman au fost stropiti de sânge românesc în Primul Război Mondial. Pentru constructia monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal Omul (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou. Azi, oricine călătoreste ziua ori noaptea cu trenul pe minunata Vale a Prahovei, poate admira Crucea, devenită celebru punct de atractie pentru turisti.
Jurnalul
Este cunoscut că Regina Maria a iubit arta, poezia si filosofia. Majestatea Sa a continuat traditia Reginei Elisabeta – sotia regelui Carol I, cunoscută ca poet sub pseudonimul Carmen Sylva - de sustinere a acestora, ajutând cu burse de studiu si bani o seamă de personalităti din lumea literară si artistică. A scris la rândul său Povestiri pentru copii, poezii, a pictat - florile sale preferate fiind crinii si macii. Regina României Mari a avut o ultima dorintă si anume, ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Arges, iar inima la resedinta de la Balcic.
În testamentul Reginei Maria se găseste o ultimă adresare către poporul român si către tară : „Tării mele si Poporului meu: când veti ceti aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tăcerii vesnice, care rămâne pentru noi o mare taină. Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea să te mai ajungă încă odată, chiar de dincolo de linistea mormântului.[...]Eu am ajuns la capătul drumului meu. Dar înainte de a tăcea pentru vesnicie vreau să-mi ridic, pentru ultima dată, mâinile pentru o binecuvântare. Te binecuvântez, iubită Românie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tară, care ai trăit in inima mea si ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasa tară pe care am văzut-o întregită, a cărei soarta mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu vesnic îmbelsugată, fii tu mare si plină de cinste, si stai vesnic falnică printre natiuni, să fii cinstită, iubită si pricepută. Am credinta ca v-am priceput: n-am judecat, am iubit..."
Reginei Maria, regina marilor iubiri: de cer, de pamânt, de oameni, de flori, de Dumnezeu, i-am dedicat poezia:
Elena Armenescu: „Regina Florilor”
(Din volumul „Dictatura iubirii”)
Spatiul curbat se deschidea în jurul meu
Din ce în ce mai mult, mai amplu
Până am ajuns o linie, un punct
În miscarea timpului meandru.
E vremea răsăritului, mi-am zis,
Si gândul umblă după desăvârsire
E vremea răsăritului,
Si te-am zărit atât de firavă,
Atât de subtire.
Atât de singură te-am văzut
Printre stâncile colturoase
Si aplecându-mă să te feresc
M-am scufundat
În mine să te adăpostesc...
Pentru că aveai petale de lumină
Si semne leonine, regale
În fragilitatea ta năvălită de vânt
Atât de singură
Sub eternitatea cerului Măriei Sale
Acolo sus, în singurătăti
Atât de efemeră te-am găsit...
M-am înăltat, am îmbrătisat aerul
Si o vibratie de mare iubire
A cutremurat usor orizontul...
Pentru că te-am descoperit
Am binecuvântat întâmplarea
I-am sărutat tâmplele nevăzute
Si m-am înclinat din nou spre tine
Stelută de argint
Regină a florilor!
Floare a reginei!
Cu bucurie si cu-ntristare
Te-am revăzut acolo sus
Pe colt, pe muchie de stâncă
Învolburată de înstrăinare
Stăpână a înăltimilor vesnic nemuritoare,
Pe harta splendorilot Măriei Sale!
N.B. Consider că de la Sfânta zi de Înăltare, Ziua Eroilor la care s-a gândit atât Regina Maria când a înăltat Crucea pe muntele Caraiman cât si C. Brâncusi când a conceput, creat si ridicat Coloana Infinitului, până în 14 septembrie când sărbătorim Ziua Sfintei Cruci - este oportun să amintim faptele si opera lor, drept pentru care am scris cele de mai sus.
|
Elena Armenescu 7/1/2011 |
Contact: |
|
|
