Eminesciana acum si de-a pururi
INVOCATIE:
Vino-mi-te, vino iară,
si te adă, adă-mi-te,
să aprinzi o stea amară
dintre stele nemurite.
* * * * *
Adu-mi viată din murire,
trage-mi cerul în priviri,
Mlajă întru nălucire
Pân’ la primele iviri
* * * * *
Ale tainicei Selene
Raiul înviind în gând,
când se prăbuseste-n vene
Sângele de dor, plângând…
* * * * *
Vino, palide Luceafăr,
ca pe valuri reci călcând
din imperiul încă teafăr
părăsit de nu stiu când.
* * * * *
Vino să-mi aduci prinosul
si pe frunte-asează-mi laur
vin cu Dumnezeu Hristosul
pacea s-o presari pe plaur.
* * * * *
Nici nu stiu cum să te-mbii
să-mi cobori, Luceafăr, dară,
Mort frumos cu ochii vii
si cu sufletul pe-afară.
* * * * *
Si mai adu-mi, strop de rouă,
apă vie si nectar.
Să-mi acoperi – pleoape – două
cu parfum din flori de har.
* * * * *
Vin, pe buze cu mineiul
cu icosul si psaltirea
si mai adu-ti martor, Teiul
să mă-nvete ce-i iubirea.
* * * * *
Adu-mi plopul cel stingher
“Lacul codrilor albastru”
adu-mi cântecul de ler
înăltat în crug de astru
* * * * *
Că-n grădinile celeste,
Al Veronei sfânt Emin
Ne va fi, ne-a fost, ne este
Românesc destin. Amin!
Gerar, 2010
____________
C R U G
Îmi atipesc toti greierii pe sân
Robiti de taină si de grabnic cântec.
E prea rotund prezentul să-l amân
Si să-mi alung simtirile din pântec.
* * * * *
Să nasc, as vrea, din dragoste plămadă,
Hyperioni rătăcitori, plăpânzi,
Nemuritori când anii stau să-mi cadă
Hlamidă peste umerii rotunzi.
* * * * *
Si ascultând al timpului meu bucium
Să mă predau statornică, supusă,
Nemuritoare cumpănă de zbucium
De mreaja apei să mă las sedusă
* * * * *
Să răscolesc zenitul cu lavanda
Sărată din tărâna obrintită
Si unei mânăstiri să fiu ofranda
Ca Ana lui Manole înzidită.
_____________
PRETUL NEMURIRII
Cobori din vis ca din străveche rună
Cum ochiul de Luceafăr luminează
Întreaga boltă de simtire trează
Si lauri vesnici fruntea-ti încunună.
* * * * *
Străbati genune si te-ntrupi aieve
Cutrierând adâncuri răcoroase
Si te-nsotesc ondine luminoase
Născute chiar dintr-ale apei seve.
* * * * *
Se risipesc în urmă tulburi nouri
Si zvonuri de daimonic frig, hlamidă
Desăvârsesc privirea ta lividă
Si blânde se aud pe rând, ecouri;
* * * * *
Te rătăcesti fecund în somnul firii
Străluminând o lume fără seamăn
Alături de Hyperionul geamăn
Născând un vis cu pretul nemuririi…
____________
ORICÂT AS MURI
Si iarăsi devin anonima
captivă năucitorului vis
-travesti-
cum numai Hyperionului sunt
rătăcită cu fata spre Cruce.
* * * * *
Convoi de luceferi
blând mângâindu-mă
si înstelându-mă-n frunte
c-un semn minuscul
dovadă că
-oricât as muri –
MĂ VOI NASTE
în acelasi misterios labirint
rătăcindu-mă…
______________
RUGĂ EMINESCULUI
Fie să nu mă tămădui-tămăduiesc
de harul ceresc;
să nu mă mai simt navigând
singură într-o barcă,
leoarcă de vise de parcă
mi-ar fi izvorât ape vii
din sânii-copii;
si-as călca peste valuri
ca pe spinări de dacice dealuri
nici tare, nici blând
îngânând un descânt
cu rădăcini în pământul cel sfânt.
* * * * *
Albastrul halo
să mă înconjoare
ca pe fecioare
atunci când visez
că alăptez
Duhul Frumosului si al Miraculosului
că alăptez pe Însusi Mesia
pogorându-se în chiar Poesia
cea căreia tot mai smerită mă-nchin
în Numele Tatălui
si-al Fiului
si-al Sfântului Duh,
Amin!
_______________
LERUI LER, EMINULUI…
Si-am zis Ler si flori de ger
Stelele sclipesc pe cer
Fiecare-un giuvaer
Dintr-un unic colier.
* * * * *
Si-am zis Ler si flori de stea
Dintre stele, doar o stea
Dinspre Răsărit porneste
Pe Luceafăr îl vesteste.
* * * * *
Bune mester lutier,
Fă-mi arcus de menestrel,
Dă-mi noian de diafan
Nelumesc si netrupesc,
În Înaltul pământesc
Să mă nasc si să trăiesc cu
Sfântul dor de Eminescu…
* * * * *
Asta-ti cer si asta sper
De la tine, Lerui-Ler
Să-mpart stropii vinului
Sângelui Eminului…
15 iunie 2011
|
Cezarina Adamescu 6/16/2011 |
Contact: |
|
|
