Literatura americană contemporană ( V )- Toni Morrison : " Tar Baby "
Până la procurarea acestei cărti, mărturisesc că nu stiam mare lucru despre autoarea ei, Toni Morrison. Titlul romanului, Tar Baby (tar = gudron, catran, smoală), îmi suna destul de straniu si de neatractiv. Dar, surpriză : pe copertă, în dreptul numelui, scria cu litere impunătoare – Winner of the Nobel Prize in Literature. Interesul meu a crescut în mod decisiv aflând din obisnuitele date si referiri însotitoare că Toni Morrison este o reprezentantă de seamă a literaturii americane contemporane, încununată în iunie 2005 cu înaltul titlu de Doctor Onorific în Literatură.
Extinzând pre-documentarea, notez că autoarea este născută la 18 februarie 1931 la Lorain, Ohio, sub numele initial de Chloe Anthony Wofford.A studiat la Howard University. In 1955 a sustinut o teză pentru Master of Arts la Cornell University, privind actul sinuciderii în lucrările lui William Faulkner si ale Virginiei Woolf. A lucrat ca profesor universitar, mai apoi ca editor la Random House din New York, unde a sustinut literatura scriitorilor americani de culoare, din rândurile cărora s-a afirmar ea însăsi. Pe lângă cele 15 diferite premii, între care si Pulitzer Prize pentru romanul „Beloved”, care a dat nastere filmului cu acelasi nume, autoarea – astăzi la venerabila vârstă de 80 de ani – a fost inclusă în lista celor 100 de marcante personalităti din mediul american-african. (În paranteză fie spus, CNN o prezenta recent, într-o emisiune, ca o ferventă sustinătoare a presedintelui Barack Obama, fapt în deplină concordantă cu literatura promovată de aceasta etc.)...
„Tar Baby” este, după aprecierea unui critic literar, „un magnific roman” al uneia dintre cele mai aclamate autoare din timpul nostru. În cadrul său, Toni Morrison dovedeste sensibilitate si profunzime în relevarea raporturilor între negri si albi, negri si negri, bărbati si femei, realizând o imagine emotională, reală si intensă, a sistemului acestor relatii interumane.
Într-adevăr: acesta este cadrul general, cu linia sa de fortă ideatică si materială, în care se desfăsoară actiunea/actiunile romanului respectiv „Eroii”principali sunt tânăra negresă Jadine, scolită la Paris si înfiată de o familie de aceeasi culoare, si congenerul său, un ucigas prin imprudentă, refugiat incognito în casa americanului Valerian Street din Insulele Caraibe, în care părintii adoptivi ai frumoasei „colored girl” lucrau ca devotati si apreciati „servants”. Desigur, personajele si întâmplările sunt multiple si cam alambicate, dar odată pătruns în acest labirint existential si punând stăpânire pe toate conotatiile sale, întelegerea devine mai lesnicioasă si plăcerea lecturii tot mai mare. Un moment de reală intensitate este cel în care transfugul Son, însetat si flămând, dă noaptea târcoale casei din insulă, în căutarea propriei salvări. Secventele respective amintesc de rătăcirile prin bezna întunericului ale memorabilei Hagar din „The Stone Angel”de Margaret Laurence. Cunostinta dintre Jadine si Son (pe numele său real William Green) se produce în chip firesc, transformându-se treptat în prietenie si, în cele din urmă, în dragoste pătimasă. El recunoaste că este un „illiterate”, cerându-i să fie „educated” de ea. În simpatia sa crescândă, Jadine îl consideră „like a baby”, „a big country baby”. Deosebirile dintre ei - ea provenea din Philadelphia si învătase la Paris, el se născuse si trăise în Florida, într-o localitate de „black people” – încep să se atenueze si similitudinile originare devin tot mai evidente...
Prima noapte de dragoste vine de la sine, în momentul în care ea îl apreciază ca un bărbat demn de toată încrederea, iar el o consideră „o negresă extraordinară”. Întâmplarea este prezentată în chip poetic, fără obscenităti pasionale, dominată de inteligentă si imaginatie, în care bărbatul se confundă cu măiestria artistică a autoarei: „...Would you like to know what it’s like to be one? Be a star?” „A movie star?” „No, a star star. In the sky. Keep your eyes closed, think about what it feels like to be one”. He moved over to her and kissed her shoulder. „Imagine yourself in thet dark, all alone in the sky at night. Nobody is around you. You are by yourself, just shining there. You know how a star is supposed to twinkle? We say twinkle because that is how it looks, but when a star feels itself, it’s not a twinkle, it’s more like a throb. Star throbs. Over and over and over. Like this. Stars just throb and throb and throb and sometimes, when they can’t throb anymore, when they can’t hold it anymore, they fall out of the sky”.
Da, Jadine a căzut în cele din urmă din tăriile cerului. Mai întâi, însă, si-a făurit un vis înăltător alături de iubitul său „tar baby”, pe care îl urmează la New York City, în căutarea unui rost mai bun. Aici ei se consideră, în spirit romantic, „the last lovers” din marea metropolă, în asteptarea viitorului lor „Son of Son”. Din N.Y. se strămută în Florida, în localitatea natală a lui Son, unde îsi topesc zilele si noptile sufocante în dragoste si dăruire deplină. După o perioadă se reîntorc în trepidantul oras, de unde Jadine pleacă din nou în Caraibe. Aici o apucă dintr-odată dorul de Paris si pleacă subit, în tovărăsia unui alt bărbat. Son încearcă să-i dea de urmă, iar tânăra Therese, o veche îndrăgostită de el, se oferă să-l ajute să traverseze insula, spre a ajunge la aeroportul cu deschidere directă către vestita citadelă europeană. Dar „oferta” Theresei, cea roasă de gelozie, nu este decât o capcană diabolică. Ea îl conduce pe Son cu barca, în plină noapte, spre o iesire din zonă, amăgindu-l cu drumul spre aeroport. Abandonându-l acolo si îndemnându-l să se grăbească, acesta a însemnat de fapt ultimul drum, fără întorcere, al celui plecat în apriga căutare a iubitei trădătoare. Sfârsitul este pe măsura talentului autoarei, pe care l-am receptat într-o posibilă viziune filmică, având în vedere precedentul cinematografic al romanului „Beloved”. Un final ciudat, într-un climat ciudat, tragic si poetic în acelasi timp, potentat de rezonantele onomatopeice ale fugii disperate spre neant, demn de o adevărată capodoperă literară: „(...)By and by he walked steadier, now steadier. The mist lifted and the trees stepped back a bit as if to make the way easier for a certain kind of man. Then he ran. Lickety-split. Lickety-split. Looking neither to the left nor to the right. Lickety-split. Lickety-split. Lickety-lickety-lickety-split”...
|
Ion Segărceanu 6/14/2011 |
Contact: |
|
|
