România mea : " O ultimă sperantă "
Prin venele mele curge sânge de român, un sânge care a fost mult timp vărsat în lupte si războaie. Acum acesta nu mai este fluid, nu mai dă omului acel spirit de sacrificiu patriotic, din contră l-a transformat într-unul amorf, necinstit, rău, nesimtit. Imnul nostru „Desteaptă-te române” nu mai trezeste pe nimeni, iar eroii sunt usor acoperiti de pojghita uitării.
Am să fiu sinceră si am să vă spun că îmi fac griji pentru viitorul meu. Toti mai multi studenti abia iesiti de pe băncile facultătii părăsesc tara pentru a-si găsi un loc de muncă mai bun. Aici salariile sunt de mizerie si patronii îsi bat joc de muncitori, în plus pe unii îi angajează si la negru, fără carte de muncă. Relieful si obiectivele turistice sunt cam singurele care pot atrage un străin să viziteze această tară, dar nici ele nu sunt întretinute. Avem multi olimpici în diverse domenii care ne ridică tara pe un piedestral mai înalt, dar nu sunt recompensati si sustinuti asa cum ar merita. E greu să trăiesti în România, cu un salariu minim pe economie, cu 3 guri de întretinut, cu mâncarea si hainele foarte scumpe. Cum să nu ajungă oamenii să-si spună streangul de gât, să-si pună capăt zilelor, când văd că nu se descurcă? Lipsa culturii este din ce în ce mai vizibilă printre noi, mai ales la noile generatii care au un bagaj de cunostinte redus.
De fapt ce să învătăm când în mass-media ni se prezintă doar zvonurile si bârfele pe seama unor vedete apărute peste noapte? Ar trebui ca oameni ai literelor, scriitori, critici să facă emisiuni pentru a ne destepta.
Oare de ce când un roman se duce să muncească în altă tară este văzut cu o usoară îndoială, teamă? Pentru că toti suntem etichetati ca fiind niste hoti, lenesi, si parsivi. Sunt si romani care s-au stabilit în altă tară cu familia si nu mai au de gând să se întoarcă acasă. Oare de ce? Pentru că stiu că aici nu e de trăit, nu se mai pot schimba lucrurile, oricât de optimisti am fi, nepăsarea este prea mare. Parlamentarii sunt din ce în ce mai lacomi pentru avere, bătrânii nu mai au o pensie decentă care să le ajungă măcar pentru medicamente. Spitalele vor rămâne niste ruine goale pentru că ne pleacă medicii în străinătate, iesim mai bolnavi decât intrăm iar în scurt timp cred că vom ajunge să mergem la vraci ca să ne vindecăm.
Familii ce stau în cămine pline de mizerie, cu o baie comună, copii ce plâng pentru că nu au ce mânca, asta e imaginea ascunsă a României. Sunt familii care în secolul XXI trăiesc într-o sărăcie lucie, fără curent, într-o casă din pământ mai ceva ca în epoca primitivă. Vă miră acest lucru? Pe noi nu! Suntem obisnuiti să auzim numai lucruri rele! În fiecare zi se întâmplă câte ceva înfricosător. Infractiunile se săvârsesc oriunde, oricând, oricum si chiar de oricine. Vom ajunge oare să ne omorâm unii pe altii pentru mâncare? Pentru bani cei care sunt la putere omoară deja o tară întreagă, deci avem deja un exemplu.
Libertatea în gândire, în comportament este foarte vizibilă, mai ales în rândul tinerilor. De asta s-a ajuns ca minore de 13, 14 ani să aducă pe lume copii. Educatie, este un cuvânt asociat cu „cei sapte ani de acasă”, însă putini mai arăta că au asa ceva.
România văzută de pe hartă, pare un loc prielnic pentru a trăi, esti ferit de tornade, cicloane, vulcani activi, dar esti întâmpinat de mizerie, lene, datorii, hotie si multe altele. De asta multi români migrează în alte tări pentru a scăpa din această „puscărie” unde toate resursele îti sunt limitate. Dacă mergi noaptea pe străzi nu vezi ca la Paris lumini aprinse si oameni plimbându-se la brat pe alei! Vezi întuneric si oameni pe la colturi de blocuri cu sticlă de alcool în mână, vezi tineri ce-si baga seringi în vena, vezi haos si deznădejde. Auzi tipete si injurii... E sigur un bărbat care îsi bate sotia nemultumit de vreun lucru banal!
Nici religia nu mai este cum era odată. Multi nu mai cred în Dumnezeu, l-au uitat si cred că si El ne-a uitat pe noi. Sunt multi preoti, dar unii numai cu numele, căci în realitate ei săvârsesc mai multe păcate decât un om obisnuit. Au apărut tot felul de secte care stirbesc credinta oamenilor, iar acestia, creduli, merg si dau bani crezând că li se vor rezolva problemele.
Multi nu mai au nici un fel de scrupule si se folosesc de orice mijloace pentru a face bani de mâncare. Se prefac că au un handicap si se asează la colturi de stradă si cercesc, iar ei în realitate sunt perfect sănătosi si apti pentru muncă.
Dar să lăsăm putin lucrurile urâte si să vedem si „partea plină a paharului”! Tara noastră îti poate oferi spatii verzi, păduri, unde poti merge să faci grătare, să asculti muzică la maxim si să lasi o multime de gunoaie. Poti spune optimist ca masina ta e 4X4 atunci când reusesti să iesi dintr-o groapă, poti multumi doamnei de la ghiseul la care ai stat la rând o oră pentru că te-a ajutat să-ti recapeti răbdarea si calmul cândva pierdut. Nu suntem uniti, nu vrem să lucrăm si să cooperăm împreună. Suntem lăudărosi si mergem pe principiul dacă „a murit capra mea, să moară si a vecinului”. Avem traditii si obiceiuri frumoase dar nu prea le mai respectăm. Multi dintre noi se duc cu urâtul doar pentru bani. E dureros, dar acesta este crudul adevăr. Avem femei frumoase, însă multe ajung dame de companie în alte tări. De ce? Pentru că sunt plătite mai bine. Astăzi, în secolul vitezei, totul este raportat la bani si la ce ai realizat în viata aceasta în care astăzi esti si mâine nu mai esti. Dacă nu ai bani în buzunar esti catalogat drept un papă lapte, un coate goale si nu poti să intri într-o gască cu renume.
Poate vi se par povesti, dar tara în care trăiesc eu nu poate fi văzută decât cu ochi critici. Criticam societatea aceasta, poporul, conducătorii, toti ne nastem cu acest dar de a da vina pe celălalt. Nimeni nu are curajul să recunoască că a gresit, atunci cum vrem să progresăm dacă toti criticam si ne învinuim unii pe ceilalti? Românii sunt conservatori, prefera să importe totul din alte părti decât să preia tehnici de a fabrica produse la noi în tară. Economia noastră este la pământ, avem datorii si multe alte griji ce nu ne lasă noaptea să dormin.
Tot ce am putut să fac a fost să prezint sumar situatia în care ne aflăm noi românii, să descriu tară din punctul meu de vedere. Nu stiu dacă acest eseu va ajuta în vreun fel tara mea dar dacă va fi citit... sper să stârnească acel sentiment de care este nevoie pentru a ridica tară din mocirlă!
Gabriela Georgiana CIORTAN
Liceul Teoretic „Emil Racovita” - Vaslui
PARTICIPANTĂ LA CONCURSUL
DE ESEURI „ROMÂNIA MEA”
|
Gabriela Georgiana Ciortan 6/13/2011 |
Contact: |
|
|
