Cronica de vechi emigrant : Pasiuni
Una din calitatile emigrantului român, este pasiunea scrisului.
De cum ai prins radacini, adica dupa o perioada relativ scurta in Canada, începi sa crezi ca localnicii mor de nerabdare sa-ti auda glasul.
Unul din motive, în cazul celor trecuti de vârsta junetii, este si bucuria de a experimenta o libertate pe care nu ai avut-o în anii comunismului din tara de bastina.
“Ia sa vedem ce înseamna sa fii liber”, îti zici, si începi sa scrii. Dar despre ce ? Nu conteaza. Asa se explica marea varietate a temelor. Inginerii scriu si analizeaza probleme de politica, farmacistii ataca teme religioase, chimistii se baga in sociologie, mamele fac apogeul familiei fericite, sotiile înselate barfesc pe teme misogine, iar poetii, sau cei care se cred poeti, compun sonete, ode sau parodii.
Din fericire pentru noi, se gasesc publicatii binevoitoare, care ne fac loc in paginile lor fara sa ne pretinda onorarii.
“Observatorul”, de exemplu, publicatia în care cititi randurile de fata, o revista de mare prestigiu, adaposteste productiile literare ale multora dintre noi. Calitatea acestor productii este la fel de diferita ca autorii lor. Unele sunt foarte bune, cu idei interesante, cu puncte de vedere originale, cu vocabular variat, cu un mod de exprimare elegant si clar. Altele, însa, lasa mult de dorit. Nu voi da exemple pentru ca nu vreau sa-mi jignesc colegii.
Poate eu însumi, care par sa dau povete, ma înscriu printre acestia din urma. Nu stiu pentru ca, asa cum ma feresc eu sa jignesc pe cineva, cititorii nu vor sa ma jigneasca. E adevarat ca nici de bine nu m-a vorbit nimeni, sau cel putin eu nu am aflat înca.
Dar nu despre asta am vrut sa discut in acest modest articol. Am pornit de la o zicala draga multora : “românul s-a nascut poet”. Nu se spune ce fel de poet, bun sau rau, pentru ca intelepciunea populara se fereste si de laude si de jigniri si bine face. Eu fac la fel, nu-i asa ?
Si acum sa trecem la subiect. Gasesc ca “Observatorul” este o publicatie cu care ne putem mandri.
Este o publicatie unica a emigrantilor din aceasta parte de lume, cu unele articole foarte bine scrise de specialisti în variate domenii, tiparita cu gust, eleganta, bogata, variata, cu informatii de interes general, cu aspect atragator, cu imagini în culori, cu tipar de buna calitate – si cu un ton simplu, variat si clar.
Si mai e ceva. Revista “Observatorul” organizeaza periodic intalniri literare si artistice a caror menire este dubla. Vezi cateva la rubrica evenimente culturale.
Pe de o parte, contribuie la a face din colaboratori un grup românesc unitar, solidar, iar pe de alta, de a oferi posibilitatea îmbunatatirii mestesugului lor jurnalistic.
Nu e putin lucru, daca stam sa ne gandim ca noi, românii, nu ne putem mândri cu o solidaritate nationala prea dezvoltata. Ne place instinctiv sa ne separam in ceea ce se cheama bisericute. Suntem cam invidiosi, nu ne bucuram prea mult de succesele fratilor nostri români, spre deosebire de alte popoare cum ar fi, de exemplu, ungurii, polonezii, evreii, cehii, nemtii s. a.. Imi permit sa fac aceasta afirmatie pentru ca sunt ardelean si am trait zeci de ani printre alte neamuri, ale caror valori nationale am izbutit sa le cunosc destul de bine..
Mai am de făcut, în încheiere, o singura constatare. “Observatorul” contribuie în buna masura la pastrarea limbii române în aceasta mare de straini care este Canada si USA.
Sa nu uitam ca suntem români si ca avem o limba bogata, frumoasa, pe care avem datoria s-o lasam mostenire nealterata urmasilor nostri.
N.O.
Profesorul Eugene Giurgiu, fost director artistic al Operei Romane, scriitor, autor de carti in limba engleza si limba romana.
|
Eugene Giurgiu 6/6/2011 |
Contact: |
|
|
