Alexandru Proca
Alexandru Proca - românul cu cele mai substantiale contributii în fizica teoretică
“Istoria ne arată că viata este un episod între două vesnicii ale mortii si în acest episod gîndirea constientă durează doar o clipă. Gândirea este doar o explozie de lumină în mijlocul unei nopti lungi. Dar această explozie este totul”. Asa a definit celebrul Henri Poincaré gândirea omenească.Unul dintre gânditorii omenirii a fost si fizicianul Alexandru Proca, românul cu cele mai substantiale contributii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.
Incursiune biografică
Alexandru Proca s-a născut în data de 16 octombrie 1897 la Bucuresti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind inginer constructor, unul dintre constructorii Gării de Sud din Ploiesti. A urmat Liceul Gheorghe Lazăr pe care l-a absolvit în anul 1915.Desi a urmat sectia reală , la absolvire vorbea fluent franceza, engleza si germana. S-a înscris în acelasi an la Facultatea de Stiinte, sectia matematică, dar datorită începerii războiului a urmat numai anul I. În anul 1917 este mobilizat , urmează Scoala de ofiteri de rezervă de la Iasi după care este trimis pe front ca sublocotenent de geniu, unde luptă până în iunie 1918 când este lăsat la vatră. Reia cursurile ca student la Scoala Natională de Poduri si Sosele, iar la transformarea acesteia în Scoala Politehnică se înscrie la sectia de Electromecanică.Ca student s-a remarcat prin inteligenta sa sclipitoare, prin intuitia si vederea de ansamblu asupra fenomenelor tehnice.Istoria spune că în 1920 a făcut o vizită de 2 luni la fabrica de locomotive Baldwin din Philadelphia, SUA, iar prin raportul întocmit la întoarcere a convins guvernul României se cumpere câteva masini electrice.
A fost atras de partea teoretică, de matematică încă din perioada liceului, fapt demonstrat prin activitatea desfăsurată în calitate de corespondent la Gazeta Matematică.Ca student, colaborează cu profesorii Tudor Tănăsescu si E.Abason pentru realizarea la Buletinului de matematică si fizică pură si aplicată, editat la Scoala Politehnică din Bucuresti.Tot atunci tine câteva conferinte asupra teoriei relativitătii , recent făcută cunoscută lumii stiintifice de către Einstein.
Activitatea de inginer
Si-a început activitatea de inginer în 1922 la Societatea Electrică din Câmpina, unde a functionat numai un an dar a reusit să initieze introducerea echipamentelor electrice pentru utilajele petroliere si miniere. Rezultatele obtinute au fost prezentate în lucrarea „ Întrebuintarea electricitătii în industria petrolului” apărută în 1924 atât în limba română cât si în limba franceză. În paralel a început si activitatea didactică în calitate de asistent la catedra de Electricitate si electrotehnică, condusă de profesorul Nicolae Vasilescu-Karpen, născut în Craiova si inventatorul celebrelor pile electrice care, miraculos, functionează si azi la Muzeul Tehnicii din Bucuresti.
Alături de marii fizicieni ai lumii.
Atractia către studiul teoretic al fenomenelor fizice este puternică si , în 1925, este trimis la Universitatea din Sorbona, Facultatea de stiinte. Desi a trebuit să urmeze integral cursurile facultătii, le-a absolvit până în 1928, adică în mai putin de trei ani, cu note peste 17,50,nota maximă fiind 20. După sustinerea lucrării de licentă este angajat la „Institutul Radiului” condus de celebra Marie Curie. Era celebră pentru că în 1903 a primit Premiul Nobel pentru fizică, iar din 1906 a devenit prima femeie- profesor la Universitatea din Sorbona. Iată ce spunea Marie Curie despre Alexandru Proca: „De fiecare dată când am o problemă stiintifică dificilă, care necesită multă răbdare, competentă, abilitate experimentală si meticulozitate, mă adresez domnului Proca. Iar el, de fiecare dată, răspunde cu solutii care îmi convin, mă satisfac, si totdeauna furnizează rezultate precise. Voi românii puteti fi mândri de-a avea un cercetător stiintific de valoarea domnului Proca”.
În acea perioadă a fost înfiintat Institutul de Matematică “Henri Poincaré” destinat promovării fizicii teoretice în Franta. Alexandru Proca este încurajat de Marie Curie să se angajeze la acest institut. Aici pregăteste teza de doctorat care îmbina cercetări din două domenii de vârf ale fizicii:teoria relativitătii, elaborată de Enstein si teoria electronului elaborată de Dirac. Întâmplător sau nu, Henri Poincaré, si-a început activitatea de inginer în industria extractivă ,la o mină din localitatea franceză Vesoul,iar apoi s-a dedicat teoriei, s-a dedicat matematicii.Întîmplător sau nu, Alexandru Proca, urmează aproape acelasi drum profesional ca si Henri Poincaré.În 1929 Albert Einstein a tinut o conferintă la Institutul Henri Poincaré, iar printre putinii invitati la discutiile cu Einstein s-a numărat si Alexandru Proca. Destinul a vrut să-l cunoască personal, la Paris, pe autorul teoriei relativitătii despre care el, Proca, student la Scoala Politehnică din Bucuresti tinuse deja câteva conferinte în România.În 1933 obtine titlul de doctor în fizică, demonstrând în teza sa existenta unor particule subatomice ,cu sarcină pozitivă sau negativă, cu o viată foarte scurtă si cu o masă de aproximativ 200 de ori mai mare ca a unui electron, particule numite mezoni. După obtinerea artificială a acestora în acceleratoare de particule, Alexandru Proca devine o autoritate în studiul mezonilor.Desi la vremea aceea nu se obisnuia în Franta ca tinerii cercetători să fie trimisi la stagii în străinătate, Ministerul Afacerilor Externe îi finantează un stagiu de un an la Berlin unde lucrează cu celebrul fizician Schrödinger. Lucrează apoi la Copenhaga cu Niels Bohr.Altfel spus, valoarea sa l-a dus în sfera celor mai mari fizicieni ai lumii de la vremea aceea.Prin cercetările sale teoretice stabileste o legătură între teoria electromagnetică si cea cuantică a fotonului. Generalizând ecuatiile lui Maxwell în vid elaborează în perioada 1936- 1940 ecuatiile relativiste ale câmpului vectorial bozonic, care i-au adus consacrarea definitivă si sunt cunoscute în lumea stiintifică sub numele de „Ecuatiile Proca”.
Profesor de fizică teoretică
Si-a dorit să predea ca profesor, dar tentativele sale de a obtine o catedră s-au lovit de invidia mai marilor vremii care nu puteau accepta ca teoriile lor să fie infirmate de dovezile stiintifice ale lui Alexandru Proca. Abia în vara anului 1943 Proca va preda, în Portugalia, cursul de fizică teoretică la Universitatea din Porto.Desi a demonstrat existenta mezonilor înaintea japonezului Hideki Yukava, acesta a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1949
Recunoastere târzie
Desi a primit multe dovezi de recunoastere a valorii sale, a fost afectat de nedreptătile care i s-au făcut . Nu a putut să înteleagă micimile si răutătile venite din partea confratilor. A tăcut. A suferit. I-a scăzut însă entuziasmul. I-a scăzut rezistenta fizică si s-a îmbolnăvit. La începutul anului 1953 i s-a pus diagnosticul de cancer la gât. A luptat în continuare. A luptat scriind. Ultimul articol este datat 18 octombrie 1955.Peste două luni, la 13 decembrie 1955 , boala l-a răpus. Avea 58 de ani. În 1990 a fost ales, post mortem, membru de onoare al Academiei Române.
|
Gheorghe Manolea- http://gheorghe.manolea.ro 6/4/2011 |
Contact: |
|
|
