Interviu cu Domnul Dr. Mircea Vâlcu-Mehedinti
Un pasionat om de cultură, un migălos cercetător al istoriei României
Stimate Domnule Vâlcu, am aflat despre lucrările Dumneavoastră prin intermediul unui prieten Profesorul Nicu Tomoniu din Tismana.
Răsfoind unele dintre cele 17 volume inedite pe care le-ati editat în Editura Dvs. sub titlul general DEZVĂLUIRI – Fata necunoscută a istoriei României, cu diverse tematici, am ajuns la concluzia că aceste volume de istorie ar merita să fie consultate si folosite de către profesorii de istorie si de către orice român care doreste să afle realitatea unor fapte ce au fost tinute sub lacâte zeci de ani în arhivele statului.
Înainte de a discuta despre aceste volume si despre adevârată istorie a patriei noastre vă rog să fiti atât de amabil si să-mi dati unele amânunte despre viata si activitatea Dvs. profesională.
AB: Cine sunteti Dvs. Domnule Mircea Vâlcu-Mehedinti?
MVM: Sunt un om în vârstă. M-am născut la 01.10.1931, la Turnu-Severin, judetul Mehedinti.
Am absolvit Liceul Comercial în anul 1950, apoi am urmat si absolvit Scoala Militară de Ofiteri de Artilerie, Facultatea de Artilerie si Rachete Antiaeriene, în anul 1961. Apoi am luat câteva cursuri postuniversitare de specialitate.
În anul 1979 (aveam gradul de colonel), datorită înnegririi dosarului meu politic, de cadre, am fost internat în Spitalul Militar Central, la Neuro-psihiatrie, (pentru asa-zisa "spălare a creierului") pentru a putea fi trecut în rezervă, cu diagnosticul de "inapt serviciul militar la pace si război". Eram sănătos, dar aceasta era metoda, în regimul comunist, când se dorea eliminarea morală si pierderea unor drepturi ale cetăteanului, despre care se credea că este dusman al regimului. Pe tot timpul internării, am evitat să "mă hrănesc medicamentos".
La 49 de ani (1980) am fost pensionat, ca "Inapt serviciu militar". În afară de decizia medico-militară - deoarece aveam vechime completă în muncă - mi s-a dat decizia de "Trecut în rezervă cu pensie integrală pentru vechime în muncă", deci nu decizie de pensionare medicală.
La trecera în rezervă eram în Bucuresti.
Am vrut să-mi iau un serviciu. Fusesem 17 ani redactor responsabil de revistă (asa se numeau redactorii sefi), dar nu am putut obtine nici o functie, nici cel putin de corector, la vreun ziar. Bineînteles, nici de contabil sau orice alt fel de functionar, deoarece eram "un dusman al regimului" si Serviciul de Contrainformatii Militare (Directia a IV-a din Securitate), pe unde încercam să mă angajez, nu-si dădea consimtământul, fiind - după a lor părere - "dusman al poporului". Având această tinichea atârnată, nu am putut decât să intru ca muncitor zilier la un depozit al ILF (Întreprinderea Legume si Fructe), departe de Bucuresti, ca reparator de lăzi, Un an de zile am fost salahor, până m-am obisnuit să trăiesc, eu si familia, numai din pensie.
După 1991, am devenit cercetător la Arhivele Centrale de Istorie (fără salariu), unde sunt si în prezent.
"Titlul Stiintific de Doctor în Dacoromânistică si calitatea de conducător de doctorat în Dacoromânistică, specialitatea Preistorie, Istorie recentă", l-am obtinut de la "Academia Dacoromână" - Universitatea Tempus Dacoromânia Comterra". Diploma este înregistrată la "Seria A, nr. 102, din 23 martie 2006. Tema de doctorat a fost: "Nicolae Densusianu - Omul si opera". Prefer, totusi, să nu mi se spună "doctor" si nici "colonel", ci, pur si simplu, Mircea Vâlcu-Mehedinti; acesta este numele meu de scriitor.
AB: Care au fost sau vă sunt principalel Dvs. să le spunem „pasiuni”?
MVM: În tinerete (ca elev în liceu) am făcut atletism, am încercat fotbalul, boxul. Le-am încercat, chiar am fost campion pe scolile din Turnu-Severin, la săritura în lungime, am iesit de două ori pe ring (box) si în Scoala Militară am făcut spadă. Dar m-am lăsat de ele, din tinerete si nici nu am vreo pasiune de acest fel. Nu mă pasionează meciurile sau întrecerile sportive. De fapt, nici n-am timp pentru asa ceva. Scriu de când mă scol si până mă culc. Lucrez contra cronometru, pentru că vreau să-mi termin cartea la care scriu. Să nu dau "coltul" înainte de a o termina.
Am mai avut o pasiune. Fără să mă laud, am fost si unul dintre cei mai buni filatelisti din Bucuresti. Dar...m-am lăsat si de filatelie, cu toate că-mi aducea oarecare venit.
Apoi, m-am apucat să studiez istoria, respectiv documentele de arhivă ale Serviciilor Secrete (Directia Sigurantei Generale, Serviciul Special de Informatii, Corpul Detectivilor, documente ale Ministerului de Interne, Comandamentului General al Jandarmeriei, Ministerului de Război si Casei Regale). Dar de istorie, de fapt de "Arheologia Istoriei" nu m-am lăsat. Munca a devenit pasiune. Si acum, la cartea la care lucrez tratează tot o temă de istorie.
AB: Care a fost si este orientarea Dvs. politică?
MVM: Nu am nici o orientare politică, nu-mi plac partidele si nici nu sunt de acord că ele trebuie să existe. Am teoria mea referitoare la conducerea si guvernarea tării. Nu accept nici partidul unic.
Din studiul pe care l-am făcut la Arhivele Centrale de Istorie (în cei 16-17 ani am studiat peste 100.000 de documente, cu o frecventă aproape zilnică, la arhive, de 6-8 ore pe zi), nu am găsit niciun document, din care să reiasă că vreun partid, dar absolut niciunul, să guverneze sau conducă populatia, doar pentru binele ei.
Si, categoric, acestia nu vor face legi sau vor administra tara după cum este corect si bine, ci potrivit intereselor de partid: interese materiale ale conducerii de partid. Asa este în prezent în România si asa a fost întotdeauna.
AB: Puteti să-mi spuneti ceva despre caracterul general al cercetărilor Dvs. ?
MVM: Materialele din aceste “Fonduri” întregesc informatiile din primele cinci decenii ale secolului al XX-lea. Cele 17 volume cuprind perioada 1890-1950.
Colectia “Dezvăluiri – Fata necunoscută a Istoriei României”, cuprinde numai documentele de arhivă, care, până în prezent, nu au văzut lumina tiparului.
Până în anul 1990, unele documente au apartinut "Fondului Special", altele fiind documente clasificate. Astăzi sunt libere la cercetare, pentru istorici.
Spre deosebire de majoritatea istoricilor, care interpretează faptele culese din izvoarele vremii, în cele 17 volume, documentele de arhivă pe care le-am publicat, nu sunt comentate (interpretate). Asadar, las cititorului libertatea de a le analiza, după propriu-i discernământ.
Documentele sunt reproduse întocmai după originalele existente în dosarele Arhivei Nationale – Directia Arhive Istorice Centrale. (În Fondurile Serviciilor Secrete, adică Directia Sigurantei Generale, Serviciul Special de Informatii, Corpul Detectivilor, Ministerul de Interne, Directia Generală a Politiei, Comandamentul General al Jandarmeriei, precum si din Fondul Casei Regale, unele interpelări din Parlament ale oamenilor de seamă (Nicolae Iorga, Madgearu, Ion Brătianu etc), Monitorul Oficial, Ministerul de Război.
Din cele peste 6000 de dosare (mai mult de 100.000 documente cercetate), nu am redat – pentru economie de spatiu – decât câte un document-două din categoria faptelor asemănătoare. Aceste volume sunt rodul unei cercetări la Arhivele Centrale de Istorie, pe parcursul a 16 ani, cu o frecventă aproape zilnică
Fiecare volum cuprinde o temă (tematică). Marea majoritate a documentelor sunt inedite - în felul lor -, necunoscute cetătenilor României, si nu se poate spune că unul este mai important decât celelalte, de aceea, îmi este deosebit de greu să fac o sinteză a fiecărui volum publicat. Cantitatea de informatii, din volumul respectiv, este atât de mare si diversificată, încât este imposibil de a fi prezentată într-un rezumat. Totusi, pentru usurinta lecturii, am trecut în "sumarul" fiecărei cărti, problemele tratate, căutând să fiu pe întelesul tuturor cititorilor.
Documentele sunt reproduse întocmai după originalele existente. Nu am adăugat nici o virgulă, nu am făcut nici o corectură, nici chiar ortografică. Am eliminat, totusi, frazele de prisos lăsând, pe cât mi-a fost posibil, esentialul din documentul citat; spatiul cărtilor nu-mi permitea să public documentele în întregime.
AB: Domnule Mircea Vâlcu-Mehedinti dacă ati fi solicitat să dati unele sugestii tinerelor generatii de istorici ce le-ati putea spune?
MVM: Tinerilor istorici nu le dau decât o singură sugestie: Să folosească mai mult documentele originale, din arhive. Să nu se conducă după principiul: Cărti din cărti se fac, ci să meargă înapoi la izvoare.
AB: Domnule Mircea Vâlcu- Mehedinti, tin să vă multumsc pentru momentele pretioase pe care prin intermediul acestui interviu le-ati oferit turor românilor din tară si din diasporă.
Sunt convins că foarte multi dintre cei care vă cunosc si au avut prilejul să vă citescă volumele publicate au avut ce învăta din ele.
Pentru cei cere nu au avut încă acest prilej le sugerez să caute să vă contacteze pentru a afla dela dvs.cât mai multe dintre faptele istorice adevârate si încă necunoscute care îmbogătesc istoria tării noastre.
Dr. Alex Berca / Annapolis, MD- SUA
|
Dr. Alex Berca 5/24/2011 |
Contact: |
|
|
