Dileme : Rãzboi si Pace
Oh, ce tema !
Cand Tolstoi a scris opera cu acelasi nume, operatiile razboiului din 1812 se terminasera de peste 50 de ani si invazia napoleonica se incrustase in mintile multora.
Este greu sa scrii mai tarziu despre nenorocirile unui razboi, sa desfaci ranile vindecate, sa retraiesti mizeriile soldatului departe de casa si familia lui, de viata lui in transee.
Socot ca oricat s-ar scrie si povesti, nimeni si nimic nu poate reda candid si fidel viata de razboi. Pentru ca razboiul e draconian, o batalie intre natiuni, o stare de “care pe care”.
In adolescenta mea, am locuit intr-un cartier inghesuit, populat cu un mozaic de religii si nationalitati si linistea nu era stapana in inimile si casele multora. Doua familii se aflau intr-un razboi si o ostilitate continuau.
Certurile se terminau cu ciomege, cu batai, cu geamuri sparte si cu campanii de defaimare de ultimul grad. Politia sosea dupa bataie ca si curcubeul dupa ploaie. Cunosteam ambele familii si auzeam ca fiecare dintre ele traiau cu certitudinea si siguranta victoriilor, amandoua tabere credeau ca “dusmanul” sufera si sangereaza si ca cealalta parte jubileaza. In obscuritatea vietii lor, ei nu pricepeau ca ambele familii sufereau crunt.
Analogia asta imi vine in minte ori de cate ori citesc despre un razboi, local sau mai raspandit, pentru ca nu exista invingator sau invins, doar victime si dupa ce se numara mortii, abia atunci se decide care tabara poarta anatema de “criminal de razboi”.
Noi, cei sositi aici din Romania si care ne mai aducem aminte de anii razboiului mondial, unii dintre noi am fost soldati pe front, altii, familii in spatele frontului. Traim aici intr-o atmosfera relativ linistita, dar aflam repede acum de flagelatiile internationale, aflam ce s-a petrecut in Ruanda, in Kosovo, in Irak sau Afganistan. Au pierit si inca se sting astfel zeci de mii de vieti, ostasi in transee, morti pe teritorii departe de casele lor si noi deplangem nenorocirile.
In anii 1944-45, am auzit un cantec impresionant. “Ard lumanarile in cort/ Se-aude tunul greu/ Mai toarna frate un paharel/ Sa uit de dorul meu/. Copiii acasa sufereau enorm de dorul tatalui. “Un ciorapel si-o flaneluta/ Iti trimit taticule plangand de dor/ Le-am impletit din zambet si lacrimi/ Sa-ti fie traiul acolo-n lupta mai usor…”
Ce poate fi mai groaznic decat un razboi? Ca si vecinii mei, se crede ca doar o tabara sufera,dar suferinta si mizeria e pretutindeni. Ce justificare credibila a avut moartea oamenilor in Tunisia, Egipt, Libia? Yemen? Una din cea mai saraca tara pe mapamond? Mai tarziu iti dai seama ca nimic nu s-a schimbat, doar doliul in multe familii.
Luna May ne aduce aminte de cel de al 2-lea razboi mondial, care a durat 6 ani, a luat sfarsit acum 66 de ani si in afara de milioane de morti, totul este cum a fost inainte de flagel.
Nu a ramas o familie neatinsa de nenorocirile zilelor acelea.Germania nu e mai mare, Rusia a trecut la rangul de aliata cu care se poate sta de vorba si celelalte tari vasale, inca isi ling ranile atrocitatilor petrecute pe solul lor.
Japonia? Departe de a fi invidiata acum Pentru ce atata varsare de sange? Si se vor potolii nebunii vreodata? Ghadafi si-a ucis proprii cetateni.
Cand va lua sfarsit conflictul israelo-palestinian? Ce nu se poate realiza in timp de pace?
In perioade de acalmie s-a nascut Microsoft cu tot ceea ce ne imbogatim viata si mintea azi, in pace medicina prospera, au loc intalniri si schimburi de experienta intre oameni si popoare. An de an se acorda Premiul Nobel pentru pace dar numai pacea nu a sosit.
Citesc ca in luna May se sarbatoreste saptamana biciclistilor, in care iubitorii de doua roti se duc la lucru pedaland. Si cate altele vor avea loc in liniste. Cand razboaiele vor pierii si mintile sanatoase vor invinge pericolul si ridicolul raului in lume, atunci, si numai atunci omenirea va progresa si linistea va stapani inimile si mintile oamenilor. Un episod interesant si miscator.
Intr-un adapost, in anii cand Romania era bombardata, in anii ‘43-44 un copil de 6 ani incerca sa linisteasca pe mama lui care isi strangea copiii langa pieptul ei ca si closca cu pui, cu mangaierea: “lasa mama ca va veni si pace”.
Acum cativa ani vizitand Romania, am cautat familia aceasta, buni vecini in anii acea. Cu necuprinsa bucurie m-i s-a relevat ca Ninel , un descendent al familiei, a fost un bun ofiter in armata romana, trimis acum deseori peste hotare si ca in curand, la inapoiera in tara il asteapta un post diplomatic.
Pace, Paix, Peace, Shalom, Salaam, inseamna pe orice limba liniste si serenity.
Luna aceasta este luna indragostitilor.
Let peace be upon them !!
|
Harry Beer 5/17/2011 |
Contact: |
|
|
