,,Evangheliei inimii " de Theodor Răpan
<<Îti multumesc, Juan Ramon, pentru că m-ai învătat să merg prin viată: nici grăbit, căci ,,timpul va zbura înaintea mea precum un fluture", nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, ca un bou blând." Asa stând lucrurile, am ales Calea mea!>>
(THEODOR RĂPAN)
Adevărat este că ,,aflăm despre cineva ceva pentru prima dată si atât. De cunoscut, însă, avem prilejul să-l cunoastem dacă o situatie identică se repetă a doua oară, a treia oară, când capacitătii noastre de cunoastere i se oferă sansa."
Mărturisirea cunoasterii este absolut valabilă acum pentru diplomatul-poet, Theodor RĂPAN, pe care l-am aflat adolescentul de acum mai bine de 40 de ani, în prima duminică de septembrie a anului 1970, la o întâlnire a cenaclului literar pe care îl organiza, lunar, ziarul ,,Teleormanul". Se citea literatură bună, se prezentau creatii originale, se interpretau, se comentau.
Fac această mărturisire cel putin din două considerente.
1. Pentru a reaminti ceea ce stiu de-o viată, că ,,dintre numeroasele
instrumente ale fiintei omenesti, cel mai uluitor este, fără putintă de tăgadă, cartea. Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a fiintei cosmice."
2. Pe lânga ziarul ,,Teleormanul" functiona un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenaclisti, ci trăirea alesilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am răms cu acest cult al cărtii si al creatiei. O spun într-un mod care poate să pară patetic si nu as vrea să îl simtiti asa. Receptati-l ca pe o mărturisire de credintă a unuia care cel mai mult dintre noi toti de atunci s-a călăuzit până la uitarea de sine în cuvântul scris.
Ca profesor de literatură, le-am spus elevilor mei, cu fiecare prilej ivit că ,,o formă de fericire e lectura, o altă formă e creatia, în general, si creatia poetică, in special". Într-o societate în care tehnicizarea îsi pune tot mai mult amprenta pe modul de existentă al omului si se vorbeste chiar despre disparitia cărtii în format traditional, eu nu cred că va fi posibil, atâta vreme cât creatorul autentic face artă nu numai din întruparea ideii în cuvânt, ci face artă si din fiintarea grafică a textului în carte. Chiar mai mult decât atât, creatorul îsi invită cititorul în modul cel mai elegant, asa ca împreună să străbată universul cărtii întemeiat pe corespondenta viată-literatură, întelegând esentialul:,, creatia este o scriitură tainică, o criptografie pe care trebuie să o descifrăm. Toate lucrurile sunt cu adevărat cuvinte, în afară de lucrurile pe care nu le putem întelege si pe care le luăm cum sunt".
Poetul Theodor Răpan ne invită într-un mod cu totul special la mântuirea prin exercitiul lecturii:,,- Vino, cititorule, vino, si ia-mă de mână! Nu te înfricosa! Vino la umbra copacului Lumii, linistete-te si vino să ne asezăm în iarba cea deasă de umbră, în pridvorul unui vesnic amurg, sub aerul dulce al verii eterne!"...Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existentială si să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii.
Nu este o surpriză a 12-a carte a poetului Theodor Răpan. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atentie, aici este uraniu"...sau ,,citind poeziile lui Theodor Răpan mă întorc si zic- poetul s-a născut român!", Theodor Răpan ne-a obisnuit cu o anume periodicitate a aparitiei cărtilor sale. Între cele peste 3000 de pagini publicate, ,,Evanghelia inimii"(Editura SemnE ,Bucuresti, 2010) este o creatie specială, în alcătuirea căreia nu putem intra pâna a nu întelege că titlul îi este cheie, cifru si, în consecintă, cititorul , amator sau exeget, în demersul interpretativ ajunge la el. Si ce altceva, mai presus de religia iubirii în care a trăit si trăieste poetul,poate însemna ,,Evanghelia inimii"? Crezului poetic al spaniolului Juan Ramon Jimenez, pe care îl adoră si pe care îl ia partener alături de graficianul Damian Petrescu, trăitor la Paris, i se alătură poetul Theodor Răpan care întelege că ,,omul, înainte de a deveni Cuvânt, prin actul divin al creatiei sale este Constiinta". ,,Poezia, precum Dumnezeu, nu este decât credintă!"
Ideea cărtii, după ce a fost sugerată în titlu, străbate întregul univers ideatic si liric, actionând ca un fir al Ariadnei, subtextual.Cele patru părti ale cărtii sunt structurate corespunzător celor patru anotimpuri. Fiecare anotimp este introdus în compozitia cărtii printr-o selectie sugestivă din lirica lui Juan Ramon Jimenez.
I. Primăvara: Floralia
,,Rătăceste prin ploaie sufletul florilor".
II.Vara: Iubitor
,,Iubire, dacă pleci, rămân ruină."
III.Toamna: Melanholia
,,Pe un drum de aur se duc mierle. Incotro?
Pe un drum de aur se duc trandafirii: Incotro?
Pe un drum de aur mă duc si eu. Încotro, toamnă? Încotro păsări si flori?"
IV.Iarna:Ultima Thule
,,Nu-ti arunca, moarte, piatra în oglinda mea".
Poetul nu are numai cultul cuvintelor, ci si cultul cifrelor. Viata este una, trece fără întoarcere prin cele patru anotimpuri, care nu sunt altceva decât vârstele iubirii ( cifra 4 corespunde zilei ivirii pruncului-poet în lume si în lumină), fiecare anotimp are 33 de poeme (cifra 33 corespunde vârstei hristice). Dincolo de calea destinului care impune rolurile jucate, poetul rămâne sufletul pur si etern, de o candoare inefabilă.
Rotundul cărtii este evident. Incipitul exprimă spiritul creatorului pregătit de jertfă:,,Plâng în limba română si tac: e primăvară în cuvinte!". E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstantei sau CLIPEI, cu o replică uneori efemeră ( martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârsire intransigentă (,,Din supunere oarbă, sfintească-mi-se Cilpa!").Câtă emotie înfiorată fulgeră interogatiile care primesc si răspuns din nevoia de aflare a cunoasterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silabă din ultimul sopot? Nu stiu!Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine si, ajută- mă, Doamne, să trec!"
Rostirea harică dar si mestesugită aduce în prim plan bogate încărcături emotionale,,Poetul este mut, s-a dus tarotul! Să vină primăvara din- nainte! Îti sărut dreapta. Viata: Sunt Mortul din Cuvinte". La primul impuls, exegetul- cărturar este tentat să caute asocieri ale poetului cu cele mai proeminente personalităti lirice.
Pregătiti cu argumentele pe care ni le pune la dispozitie chiar ,,Evanghelia inimii", suntem gata să contrazicem si să rostim cu fermitate că poetului Theodor Răpan i se pot alătura truditorii cu har întru credinta poeziei.Estetica specială a cărtii se sincronizează cu vocea lirică a poetului. Cuvântul, silaba, clipa, melanholia, tăcerea, profunzimea, metafora, nelinistea, profunzimea, metafizica, dorul, cerul, flăcările Gheenei, umbra, norii, oglinda, păsările, apa, aerul, licornul, firul de iarbă, focul, tăcerea- sunt elemente specifice universului poetic răpanian. Pe tot parcursul cărtii descoperim lirismul profund, rafinat al poetului Theodor Răpan care intelectualizeaza expresia poetica în limba română.
Să nu credeti că ajungeti asa usor la întelegerea textului dacă nu stăpâniti cunostinte ce tin de identificarea unicitătii stilului poetului prin bogătia lexicală, prin intuirea celor mai subtile asociatii contrastante, prin frazarea amplă, uneori interogativă, alteori exclamativă, prin elemente ce tin de cultura tuturor timpurilor si popoarelor, si toate trecute prin inima reginei- POEZIA!Poetul crede cu toata fiinta în CUVÂNT, îl simte cum simti o fiintă cu toate ale vietii, crede în forta lui demiurgică, de aceea îsi asumă cu toată sinceritatea trăirii esentialul, micile si marile sensuri ale existentei.,,La echinoctiu smirna se preface în mucenita Nimfodora, sfânta, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt!Nu am murit! Nu am murit?". Versetele freamătă de fiorul spunerii, ca si cum ar fi ultimul timp al ofrandei.
Numai lectura ,,Evangheliei inimii" vă poate convinge de un fapt cert: implinirea nevoii de reper si model literar prin opera Poetului Theodor Răpan
|
Prof. dr. Nicoleta Milea 5/15/2011 |
Contact: |
|
|
