Si iar poezie
Si iar poezie, si iar, poezie,
Cuvintele astea de paine de-ar fi,
Sau doar o scrisoare, sau doar o solie,
Spre mana cazuta pe Glob, din tarii…
Si iar poezie, si iar, poezie,
Cazuta pe ganduri, pe maini, ca o ploaie…
Cuvintele astea, de-ar fi sihastrie,
O inima mare, din cer, sa indoaie…
Si iar poezie, si iar poezie,
Cuvintele astea de-ar fi ceva leacuri,
Toiag pentru mers clatinat prin pustie,
Sa strige: Rabdare! Rabdare! prin veacuri…
Si iar poezie, si iar poezie,
Macar se mai face ceva de pomana,
Ramane o floare ce-a fost candva vie,
Ca semnul de carte, pe rani, la icoana…
Si iar poezie, si iar poezie,
Se termina versul, se naste alt vers,
Si iar se compune, si iar se rescrie
Aceasta sublima Golgota, in mers…
Risipa mare de vopsele...
Risipa mare de vopsele,
Si de manopera umana,
Sa faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inima de mama!
Se cheama mesterii din cele
Mai mari imparatii, se cheama!
Sa faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inima de mama!
Ce cifruri chiar, si ce zabrele,
Si cata instruire vana,
Sa faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inima de mama!
Ce de risipa de bugete,
Ce de risipa de idei,
Sa faci un Rai mai bun, poete,
Decat sunt florile de tei…
Risipa mare de vopsele,
Si de manopera umana,
Sa faci un Rai de trei lulele,
Dar cu o inima de mama!
Roaga-te, roaga-te, tinere om
Roaga-te, roaga-te, tinere om,
Sa nu mai moara tineri de foame,
Sa nu-i mai fure de langa mame
Bomba nevrotica, dintr-un atom –
Roaga-te, roaga-te, tinere om,
Sa nu ajungem toti, la credinta,
Nu in putere, ci-n neputinta –
Roaga-te – nu stim cand trece-vom…
Roaga-te, roaga-te, tinere om,
Sa facem bine cat se mai poate –
Inima ta e un bine ce bate –
Nu fii cu alte inimi, neom...
Roaga-te, roaga-te, tinere om,
Pentru cei tineri, ce vor sa vina,
Si pentru cei ce s-au dus, sa te tina,
Ca radacinile, fructul din pom...
Roaga-te, roaga-te, tinere om...
Rezolutie
Imi face scrisoare un pictor roman:
Si scrie frumos, cu idei apasate.
Pe limba romana e-atat de stapan.
De dragul ei, poate, se-nhama la toate.
Nu spun ce ofera, si cere putin:
Ca rob se ofera, pe-o paine, sa scrie,
Ca ea, Transilvania, nascuta in chin,
Din mila cereasca, e tot Romanie.
Frumos se ofera un pictor ca rob:
Si-o paine, doar, cere – sa-si faca lucrarea
In care Uzina de Vise, un bob
De vise, de pune, isi afla aflarea –
Si pictorul urca: si da si mai mult:
Icoane, tablouri, pasteluri, portrete –
Pe-o paine in care, prin vremuri ascult
O limba romana, in cioareci si bete.
Trimit o scrisoare, de paine, mai sus:
Uzina de Vise, ades, e lipsita
De paine: nu doarme. Munceste. Ce-a spus,
Eu nu stiu – E scumpa o paine muncita…
Invata! Nu-ti fie, romane, rusine…
Invata! Nu-ti fie, romane, rusine,
De ai masterate, de ai doctorate,
Si tii langa casa, un stup de albine,
Si pomi, si mirosi a pamanturi lucrate !
Invata! Nu-ti fie, romane, rusine,
De stii o gramada de limbi, in pustie,
De stii, mai cu seama, si ce se cuvine
A face mai buna, atata prostie –
Invata! Nu-ti fie, romane, rusine,
Cand nu se mai satura marii Irozi,
Cand au miliarde de paini, pentru sine,
Si plang ca nu au ce sa lase la plozi –
Invata! Nu-ti fie, romane, rusine,
De tot, si nimic, nu mai e de folos -
Ramane in tine, traieste cu tine,
Lumina, din tot ce-ai visat mai frumos...
E clipa mai scumpa, acus...
Pe lume, e ceata mai deasa,
E clipa mai scumpa, acus -
Planteaza, te rog, langa casa,
Macar un banal corcodus –
E criza pe lume, cu toane,
Ce bine ti-ar prinde, o luna,
Sa ai de mancare mosmoane,
Sa nu mai mananci din tarana –
Nu costa nimic radacina,
Ia numai lastarii si pune-i
Pe unde e deasa lumina,
Si limpede linistea humei –
E criza, pe lume, cu toane,
Sadeste-un banal corcodus,
Sa ai de mancare mosmoane,
Cand nu te mai saturi cu brus –
Mai sapa, Moromete, o fantana
Mai sapa, Moromete, o fantana –
Ce daca n-ai cu ce?... Cine te-ntreaba?...
Sapa-n tarana ta romana, cu o mana –
Ca tot n-ai bani… si tot n-ai nicio treaba…
Mai sapa, Moromete, o fantana –
Mai ia-l de ajutor, pe Niculaie,
Poate mai e, prin sat, inca-o batrana...
S-aveti sa mai traiti – cand nu e ploaie –
Mai sapa, Moromete, o fantana –
E buna apa si pentru botez –
Si pentru adapat pamantul pana
Se da de sus, de e, sau nu e, crez...
Mai sapa, Moromete, o fantana –
Caci nu se stie cine o sa treaca –
Poate chiar Dumnezeu, peste tarana…
Sa nu-l lasam cu inima tot seaca…
Tot ocupat, tot la birou…
Maestrului Adrian Paunescu
Tot ocupat, tot la birou,
Tot in cenaclul vesniciei,
Tragand in spate, ca un bou
Flamand, "Iubirea Romaniei" –
Tot ordonand unor soldati,
Cu mitraliere de chitare,
Tot mai putini, tot mai lasati
Orfani de frati, pe Lumea mare –
Tot framantand, in loc de paini,
Faina versurilor goale,
S-ajunga tuturor, in maini,
S-ajunga tuturor, in foale –
Tot vinovat, tot acuzat,
Tot condamnat la libertate,
Si la lumina, condamnat,
Si la o lupta, peste poate –
Un om, si el, iubind nebun,
Un om, si el, iubind in parte,
Ce e in om, mai drag, mai bun,
Raiul de-aici, si dupa moarte -
Un om si el, scriind nebun,
Un om, si el, citind in parte,
Ce e in om mai drag, mai bun,
Raiul de-aici, si dupa moarte -
Un om, si el, gresind nebun,
Un om, si el, gresind in parte,
Pentru romanul drag si bun,
Sa faca Raiul, fara moarte -
Om onorat de oameni buni,
Ce-nvata, inca, alfabetul,
Ce in iubirea lor de huni,
I-au dus, pe apex, diabetul –
Ce-o fi gresit in ce a spus?
Ca n-au putut sa corecteze,
Nici Rasarit, si nici Apus,
Prea ignoratele lui teze?
Tot ocupat, tot la birou,
Tot in cenaclul vesniciei,
Tragand in spate, ca un bou
Flamand, "Iubirea Romaniei" –
|