Câteva gânduri despre Constantin Brâncusi
S-au implinit 54 de ani de când a plecat dintre noi părintele sculpturii moderne. Din anul 1957, anul trecerii, lucrările sale sunt prezente în expozitii omagiale, s-au organizat diferite simpozioane si conferinte atât în tară cât si în străinătate despre opera sa. S-au scris numeroase cărti si s-au regizat filme.
Fascinat de cunoastere
Fără a dori să se încadreze unui curent sau altul, a acceptat teoriile vechii arte populare românesti, ducând chiar o viată în spiritul tăranului român, sănătoasă, asezată si plină de întelepciune. Atelierul său ilustra cel mai bine existenta sa. Multi care i-au trecut pragul au rămas impresionati de atmosfera românească degajată. Arta pentru el avea rol de vindecare a sufletului, de a produce bucurie, de a echilibra publicul privitor. A căutat toată viata Absolutul, mărturii sunt propriile creatii. A încercat să se elibereze de tot ceea ce l-ar fi dus pe un drum gresit si tinând cont de fluxul vietii, si-a construit o metodă de a comunica, în stilul său, cu Universul. A redat în propria creatie nu fiinta ci forta spirituală a acesteia, prin puterea sa de observatie, contribuind la evolutia artei.
Fascinat de redarea esentei, a încercat să se transpună pe sine în creatii, pentru a le face să ,,vorbească” despre Univers. Propriile lucrări sunt niste chei, iar noi, urmasii lui, le putem folosi pentru deschiderea altor porti de cunoastere. Forma, pentru a fi mai bine înteleasă trebuie să fie simplă, simplitatea având o mare semnificatie în opera sa, pentru că aceasta duce spre esentă. El pleacă de la figurativ si ajunge la nonfigurativ, de fapt la granita dintre cele două.
De ce a fost atras de formele arhetipale?
Pentru că acolo a găsit ceeea ce căuta – simplitate, reducere la esentă, stilizare, inocentă, nevinovătie, emotie. A învătat de la mesterii artei primitive cum să ajungă la esenta unui lucru, cum să stilizeze, cum să reprezinte o idee. A găsit izvorul si a adus un lucru nou în sculptura modernă, a suprimat golurile, pentru a reda luminii un teritoriu mult mai amplu. Întreaga sa operă se caracterizează prin expresivitate si esentă.
Opera sa este o confesiune
Cea mai impresionantă modalitate de a omagia sacrificiul poporului român este monumentul de la Târgu-Jiu din care fac parte ,,Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului” si „Coloana Infinitului”, închinat eroilor din 1916, ce au murit în lupta de pe malul Jiului. Întreg ansamblul a fost comandat de către doamna Arethia Tătărăscu si sculptat în piatră de Banpotoc între anii 1937-1938.
„Masa Tăcerii” este rotundă, în jurul ei artistul a asezat douăsprezece scaune rotunde, ce au forma unor clepsidre. De la această masă porneste o alee, numită ,,Aleea Scaunelor” ce trece pe sub „Poarta Sărutului”. Cel de-al treilea element al ansamblului este „Coloana Infinitului”.
Asa cum ne-a demonstrat în tot ceea ce a creat, artistul a fost preocupat de simbol. Acest ansamblu are si el semnificatia lui, pentru că nu întâmplător a fost ales spatiul, în care a fost amplasat. În apropierea „Mesei Tăcerii” se află râul Jiu. După cum se stie apa simbolizează viata. Masa cu cele douăsprezece scaune poate ilustra timpul (ceasul cu douăsprezece ore sau anul cu douăsprezece luni), sau poate fi masa apostolilor, sau poate semnifica chiar familia. Din sânul acestei familii omul se ridică si pleacă, mergând pe drumul vietii – calea ce leagă masa de poartă – ajunge singur în fata portii – a pragului său existential, unde îsi întâlneste jumătatea. De aici pleacă însotit de jumătatea sa, pe drumul vietii în doi si după ce parcurge această cale existentială, se trezeste singur în fata „Coloanei fără sfârsit”. Aici pe această scară, sufletul său încearcă să se apropie de Dumnezeu. Aceste lucruri le-am gândit în momentul în care am aprofundat studiul acestui ansamblu.
Toate elementele decorative folosite au fost percepute, ca elemente preluate din arta populară românească. Dacă ar fi să privim din punct de vedere etnografic, „Masa” ar reprezenta masa tarănească traditională de formă rotundă, cu scaunele de aceeasi formă, pe care tăranca româncă răsturna mămăliga si în jurul căreia se aduna întreaga familie, pentru a se sfătui în vederea rezolvării problemelor existetiale. „Poarta” ar semnifica locul pe unde se trece spre un nou început, având deasupra lada de zestre omniprezentă în casele traditionale, acolo unde se năsteau fete, iar „Coloana” – stâlp traditional gorjenesc, stâlp funerar, întâlnit în cimitirele din Gorj, în vârful căreia mesterii sculptau si asezau o pasăre, simbolul sufletului celui decedat.
„Aleea Scaunelor” poartă numele de la cele douăsprezece scaune (cu forma tăbliilor pătrate) ce o mărginesc, pe care artistul le-a grupat în patru ansambluri de către trei scaune fiecare. Ele pot simboliza anul cu cele patru anotimpuri sau cele douăsprezece luni ale lui.
De-a lungul timpului opera sa a primit diverse interpretări. Ceea ce conferă o certitudine este faptul că sculptorul Constantin Brâncusi a ales anumite teme arhetipale, le-a adus în contemporaneitate, filtrându-le si transpunându-le în propria viziune.
|
Cristina Oprea 5/11/2011 |
Contact: |
|
|
