" Lauda semintelor ... "
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Nelinisti
Cum să te resping, inimă, Jertfa cenusiului searbăd Al zbaterii de fiecare zi! Cum să te resping, inimă, Când A FI e mereu mai mult Mereu altceva decât el însusi! Cum să te resping, inimă, Prietenă până-n străfunduri Cu lumea întreagă! Cum să te resping, inimă, În asteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inimă, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inimă, Noema Golului plin!
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Armură
Pe strada frunzelor, La numărul sapte, Locuieste Ultima taină a noptii... Pas lângă pas, Armură pentru verde- Trec doruri Pe sub ceata oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Ecou
As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume Stări mai importante decât iubirea, dar tălpile n-au mai luat nicio formă, nicio culoare, pământul nu le-a mai descântat. As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăisul spadei de argint. As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume nelinisti mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului– dinastii înserate, mocneau desarte rătăciri în luna plină. As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătulă de rătăcirea fără sfârsit. As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decât iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără crutare oglinzile cerului durut în rugăciune. As fi vrut să-si spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnita fericirii poetului însingurat- monstru zămislit în pântecul cerului. As fi vrut să-ti spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelită nins în iulie, amurg sovăielnic licornul sângelui veghează... As fi vrut să-ti spun...
Numai iubirea poate făgădui...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Gând de seară
Ultima lectică verde, O felie de pâine uscată, Prima pagină a unui ziar Pe care zace cadavrul Visului înjunghiat... Cititorule, Cu ochi asfintit În firul de iarbă, Astăzi e mâine, Măinele cerului Din poiana smaraldelor! Pe-nserat, Numai filele albe Pe care n-am scris Niciun cuvânt Asteaptă-n genunchi La poarta mirării... Cine-mi aude Tăcerea albastră...
Motto: „Te privesc în oglinzile cerului cu disperare”
Lentoare
Nu stiu Dacă am murit de tot, Dar sigur stiu Că mor în fiecare noapte Strivită De sângele zorilor... Dimineata Conduc cortegiul la gară... Si nu oberv că Strada si-a fisurat Glezna dreaptă strigând: -Ava, Unde e sufletul noptii...
N.O. Nicoleta Milea a obtinut Premiul I, pentru POEZIILE prezentate, mai sus, la sectiunea creatie literara, faza nationala a Cocursului de Creatie ,,Lauda semintelor, celor de fata si-n veci tuturor", din cadrul Festivalului International ,,Lucian Blaga", editia 6-8 mai 2011, Sebes- Alba Iulia.
|
Nicoleta Milea 5/9/2011 |
Contact: |
|
|