Autograf
a mai rămas ceva pe dedesubt
din lâncezeala flămândului fruct
si hiena din turbarea sângelui meu
s-a înecat în acel infestat elesteu.
arhanghelul plecase cu vaca s-o pasacă
sau s-o-nvete cum să ne renască,
ori cum - poteca cea vestedă
părea prin grundisuri mai netedă
numai că dintr-o cărămidă
mi-a sărit sub plaivas o omidă
care - si ea - cu două capete,
dorea, ca larvele, să se lapede
si m-a muscat de mâna cu care scriam.
vai...prin oglinzi ce tânăr eram;
cel mai locotenent din veacul tango
acordat mie - de Brigitte Bardeau.
dar trupul meu vechi mereu mă înjură
dintr-un album cu copro-cultură
si din tuberculul trupului meu
a răsărit...ERAT DUMNEZEU !
SĂ FIU NIMIC
să vin pe o planetă geoidă...
nici sfera nu a fost descoperită.
triunghiurile zac în piramidă,
deci, să mă nasc din nou, nu prea merită.
ce să admir? - doar tâlcuri relative.
rotundul nu-i rotund ca-n teoremă.
istoria-i un bâlci cu recidive
si doar satrapii se cioplesc în steme.
punct fix noi nu avem prin universuri.
ne nastem fără nici-o aprobare.
câte-un nebun scrie pe frunze - versuri
si ne-ngrozim de petele din Soare.
stiu eu un ghiorghe care se tot teme
că el nu va răzbi prin găuri negre.
în două mii si doispe - stratageme
s-or confrunta cu fiintele integre.
desigur: se va cere pasaportul.
în raiuri nu-s admisi si sarlatanii;
lor le lăsăm în pragul casei - mortul,
vicii, perversitate, gologanii.
stiu îngerii ce e impertinenta.
sunt vamesi ei - la poarta către ceruri.
când vrei să intri să-ti explici absenta
când ai sfidat divinele apeluri...
oameni bătrâni, sau tineri ce nici nu-s
acum născuti, v-o spunem înc-odată:
nu veti atinge talpa lui Iisus
că îl veghează Maica-preacurată.
trăim pe Terra doar asa, de-a dura
si ne-mpuscăm bunicii si părintii.
unde e mai a dracu tevatura
ne repezim cu parul si cu dintii.
vroiam să mă renasc dar îmi mut gândul.
vând dreptul de-a mă naste la un altul.
rămân nimic că nu-mi e mie rândul,
să mă botez sub sfântul cer - înaltul...
VEACUL XX
a fost o climă aproximativă
si îmi remember, morti, răgneau soldatii
atunci când au căzut în recidivă
să se împuste puiii primi - cu fratii.
ne însusisem - parcă - niste carte
dar tehnici noi aveau si politrucii.
multi dintre noi ne emigram departe
si cârma Tării o tineau calmucii.
în veacul ăsta natul n-a dat roade
cu presedinti alesi si de ispravă.
au fost poeti cu ranguri de iscoade
si politruci cu ticnafes în glavă.
noi am creat tovarăsa femeie.
simboluri rosii ne-au furat copiii
iar un oltean s-a dus către Lactee Lactee
si-am devenit groparii Românii.
doctrina se rânjea prin constitutii
dar cine pe banditi să îi răstoarne?
era momentul unei revolutii,
când să-l pălim pe dracul între coarne.
deci - au sărit flăcăii din răstoace
si l-au pleznit pe dracul pestre zotcă
dar nu stim lume mare cum se face
că evul nostru mai miroase-a vodcă...
FIULUI NECUNOSCUT
fiule, ni te-a promis Maria
si c-o să-ti dea viată -negresit.
într-o dimineată, precum eu, odată
la pervazul casei noastre ai venit.
n-am deschis că nu eram acasă.
nu eram nici prost si nici banal,
dar, feciorul nenăscut, al nostru,
avea hibe multe pe la tribunal.
am lipsit de-acasă niste vreme.
numele-mi era de ceva rang.
nu putea din ceruri să te cheme
si s-aduc în casă un bitang.
ai venit în toamna următoare
vesmântat cu-o prea frumoasă robă.
noi purtam paltonul - demodatul
si n-aveam nici lemne pentru sobă.
am aflat că te-ai culcat la usă.
după multă vreme - am venit.
maica ta storcea din vlagă hrană,
eu eram poet nedomolit.
timpul a trecut - si vârcolacii
i-am strivit prin ringuri, fără teamă.
ducă-se perversii la toti dracii!
am ajuns cu greu poet de seamă.
îmi tin palma streasină privirii.
am în suflet vlagă si afront
si privim în doi - cântând poeme,
poate reapari la orizont.
de-ai veni ti-am pune nume george.
haide...împlineste-mi fantezia.
poate te-ai născut în altă casă
dar noi plângem - george si maria...
BOCET LA CERURI
si ceasul e bătrân de-atâta timp.
iubito, numai noi mai suntem tineri
si auzim un bocet din Olimp
când bate toaca-n zi de Sfânta-Vineri.
pe plaja lumii pasii nu s-au sters
nici visele ce le-am urzit - integre.
pe fiecare val am pus un vers
în panoplia Mării mele - Negre.
acolo, pe la TUZLA, e un plop
care veghează casa mea - furată
si ploile bat reci si-n ori ce strop
se-aude vocea mamei - preacurată.
iubito, ni s-au dus părintii-n cer
iar noi muscăm din pâini de-nstrăinare.
e bună pâinea, o-nmuiem în zer
si ne corcim mereu prin lumea mare.
să-mi spună un român - român curat,
că lacrima din doruri nu-i amară.
în veacul nostru - timpu-i blestemat
si-au răstignit în cruci întreaga Tară.
de sărbători trimitem daruri...daruri,
dar poti să-ti saturi neamul prin pachete?
chiar fratii nostri ne-au jucat la zaruri
si se hrănesc cu vrafuri de decrete.
femeia mea, românii mei frumosi,
să punem mâna să gonim ocara
si să strigăm la cer si la Hristosi:
nu răstigniti pe cruce toată TARA!
STRAJĂ LA IUBIRE
ce monstri tristi mai pot să mă dărâme
când fildesul din gură mi se frânge
si-n smârcul vietii mele - multe râme
se miră că stejaru-mi nu mai plânge...
stejarul - trupul meu sădit pe-o stâncă
adusă de la Marea mea-n caiace,
da - stânca grea cu tenul de bordâncă
la care ne mirăm cu...ptiu...piei drace!
tu, hârcă rea, mai fragedă ca mine,
ce-mi scotocesti prin vârstele secrete,
vulturul meu se ia în colti cu tine
si te alungă dintre parapete.
du-te-n pustie!,nu-mi turna otravă
în călimara plină cu poeme.
versetul meu răsună a otavă
si nu este scornit din stratageme.
mai lasă-mă...deretic pe sub soare
tot ce a fost de nedereticat
când eu vindeam prin târguri mărtisoare
iar Dumnezeu...era pe-atunci soldat.
ai colti de fildes - hoască domnisoară
iar pruncii tăi i-ai dus prin tintirime
si cât esti tu de hârcă - bunăoară
Edenul tău e-n tot Sfânta-Treime.
e primăvară, stii ce e culoarea?
nu ai dansat nicicând cu ghioceii.
pe lumea asta nu ti-ai pus ardoare
si semintia-n pântecul femeii.
un diavol esti - doar o nezămislire
ce pângăresti lumina si bugeacu;
eu cânt prin viată Sfânta-pomenire,
iar voi, satanii, duce-vă-ti la dracu!
DIN FACERE
...si-ai plăsmuit femeia - era pur
si nu erau iscoade primprejur
era o zămislire mai zămislită ca
o nemărturisire din Maica-precista.
si ai luat neantul si l-ai făcut chirpici
să puneti o zăloagă din cer si pân-aici
să nu treacă nici paseri,
nici umbre de strigoi
si la încrucisare ne-ai plămădit pe noi
sărmanii pui ai lumii - copiii cei mai sfinti
ce ne-am născut în taină
din falsii nepărinti
să nu avem prihană, sământă s-avem, crez
ca un mirabil fructus - în bobul de orez.
nimic nu era gata si ai făcut aezii
să pună răsăritul în pântecul amiezii
să nu-ti mai doarmă puiii
pe-acest terestru fort
să emigrăm haotici cu fără pasaport.
si-ai plăsmuit si timpul nemărginit de hău
ca pe un câine schilav de la piciorul Tău
apoi au fost poetii - pe ei nu i-ai dresat
si cu poveri prea grele...din Eden au plecat
PEISAJ TERESTRU
Eu - făceam plajă pe un bob de orez.
Tu - trăgeai cu arcul după bouri.
Ea - cosea goblen cu lacrimi în crez.
El - nu avea sfinti de-njurat, mai sperjuri.
Noi - păstram partea cea nevăzută.
Voi - ati strâmbat axa pământului.
Ele - se-mperecheau cu o brută.
Ei - ascuteau spada cuvântului.
spaima îti făcuse cuib pe alocuri
iar Noe lansa SOS - asiatic.
pământul se răscolea printre focuri
si cataclismul părea prea schematic.
iată si Scarabeul Katerpilar.
Buda cînta cu o octavă mai jos,
doar Hefaistos, prin crinii de jar
împodobea cu nituri scutul faimos.
abia o bucată de primăvară
venea de-a piezisul cu epigonii.
în sera lui Dumnezeu - cea primară
se altoiau să dea roade - niponii.
multe intrigi stii tu - înteleptule.
să le pui cap la cap prin istorie
si îti vom îngenunchia nedreptule
preaslăvindu-te în psalmi de glorie.
acum cine să ne numere mortii?
suntem gata să-i uităm prin poeme
lipsesc din peisaj mastodontii
dar nu disperati că nu-i prea devreme.
vă propun să ne spălăm pe picioare
si să deviem o clipă Iordanul
altfel, prin privelisti amăgitoare
îsi instalează Skaraotki - cazanul.
Eu - homo sapiens am făcut roata.
Tu - ai inventat mitraliera.
El - nu s-a dat niciodată cu gloata.
Ea - a alăptat bitangii si era.
Noi - am scornit bătălii mondiale.
Voi - de pe Terra noastră ati dezertat.
Ei - au îmbrăcat rubăsti triviale
Ele - pe trădători uitării i-a dat...
ÎNTÂMPINARE
du-te Maria cu Sfânta-Maria.
culegeti florile ce le-ati sădit.
e primăvară afară, în lume
si Iisus - fiul s-a despironit.
din sângele Lui zâmbesc trandafirii.
cămasa lui ne învesmântă pe toti.
Golgota se-nchină sub tălpile Sale
si pe-alături, zmeriti, privesc si multi hoti
Hristosul ne iartă - El e iertarea.
nu mai dati fuga cu trăisti de talanti.
la visteriile e de aur din ceruri
nu mai au cheia sperjuri eleganti.
Maria terestra - Maria din ceruri
a pus suflare în pruncii de seu
dar dintre toate fiintele lumii
numai Iisusul ne e Dumnezeu.
iată-le Doamne cum mătură raiul.
Măriile mele-s surori prin eter.
ele deretică, ele coc pâinea
pentru flămânzii de jos si din cer.
iartă-mă Doamne că scriu despre sfinte.
eu sunt ortodox din mosii strămosi.
nu-mi lua harul, nu-mi usca mâna
cu care-mi scriu versul spre unici Hristosi.
...a trecut ziua - e timp decuseară.
Măriile lumii asteaptă Hristosul.
să vină, să ierte, să-nvingă trădarea;
ce-as mai putea să spun eu - păcătosul...
TUZLA NATALĂ
propun să fie TUZLA - capitală
iar din primar să facem presedinte
si mai prosperi decât în evul-mediu
să tinem legea: dinte pentru dinte.
azi drumurile lumii trec prin TUZLA
iar limba scrisă e din Babyloane.
avem fecioare - chiar mumificate
si cărturari se nasac... batalioane.
chiar Stratonis a fost la malul Mării.
foc a făcut si a zâmbit din faruri
poate grecesti, târziu...mai genoveze,
să tină piept acelor avataruri.
la TUZLA - Dumnezeu a pus femeia
să care saci si să ne nască pruncii.
a fost scandal si harte mondiale,
dar s-au supus al dracului - poruncii.
numai Hristos nu s-a născut la TUZLA,
dar ne-am blagoslovit si Tu si Eu.
priviti la primărie - prin ciasloave:
noi suntem toti bucăti de Dumnezeu.
s-a prăbusit la TUZLA si o navă.
la TUZLA creste cel mai-nalt pitic.
mos Dogea a luptat în sapte-s-sapte
si-avem si-o fabrică de cheag - vă zic.
mult mai prosperi decât în evul-mediu
noi din primar vom face presedinte.
propun să fie TUZLA - capitală
iar legea noastră: dinte pentru dinte.
AXIOMĂ
- Prof. Marian Barbu,
stăpânul meu -
socratele meu pescuieste
într-o axiomă foarte rotundă
pune momeală metafore noi
cu incertă lungime de undă.
dimineata - arar mă salută
fiindcă de obicei este absent
dar jonglează bine cu logica
si-n toamnă o să-l las repetent.
chiar de va veni cu părintii
eu o să le sparg ochelarii
să nu mai afirme vreodată că
n-au masă specifică - scolarii.
fiindcă qvos erat demonstrandum
metrul a fugit din meridian;
au confirmat-o trecând podul
Apolodor si-mpăratul Traian.
majusculele n-au existat
substantivele proprii, comune
Esop le-a vândut ca pe seminte
de dovleac - pe la meciuri as spune.
când gândesc socratele mă priveste
si nu este convins că se-ntâmplă;
el stie că totul e relativ
si îi crapă nervura sub tâmplă.
vedeti?, am mania lui sapte.
de aici cele sapte păcate
si pentru că qvos erat demonstrandum
port vesnic patul lui Procust - în spate.
PROTEST PUBLIC
opriti planeta!, iarăsi m-am născut
si la ponoda mea am fost si eu.
când mi-au tăiat buricul m-a durut,
eram ca un brotac în elesteu.
dar a sunat alarma. Ra-ta-ta!...
porneau la trântă fritz si un rusnac.
muza mi-a spus: copile, nu uita,
războiul are vesnic ochi de drac.
putea a cai cu schijele în burti.
prin cer zburau Icarii de carton.
plecam sau ne-ntorceam, mereu desculti.
popii blagosloveau la unison.
Hristos...plecase si el la război,
în duplicat - lupta pe două părti
fiindcă prea mondialul tărăboi
dansa în draci peste-ale lumii hărti.
când s-au sfârsit obuzele de tot
s-a scris, cum stiti, o nouă pagină
si noi ne-am încuscrit în hozrasciot,
o trambulină spre paragină.
si iar clociră ouăle în cuib.
si generatii noi s-au pus la drum.
eu n-as putea să spun că mă îmbuib,
încalte că din nou miroase-a scrum.
papornita cu manuscrise-i grea.
abia-nvătasem să mâncăm ciuperci
si mulgem hămesiti din noua stea
licheni atomici ecologici - terci.
si tot tusim de-atâtea betesuguri
si-ades ne facem regi de operetă.
unii ne mai potignim în juguri
si altii cântă imnuri la flasnetă.
important e cine dă cu barda.
călăi sunt si politruci de-asemeni.
e globalizare-n lume, dar da:
prin credintă nu ne tinem gemeni.
...eram un mormoloc în elesteu.
venirea mea pe lume m-a durut.
acordul să mă nasc nu l-am dat eu.
opăriti planeta!, nu mă vreau născut!
Montreal / 3 mai
|
George Filip 5/4/2011 |
Contact: |
|
|
