Procesul lui Dumnezeu
Departe de a avea nostalgia presei comuniste, dar de multe ori îi simt lipsa! Erau niste site ale cenzurii si ale bunului – simt, care tineau departe de pagina scrisă si de ecran bălegarul si puroiul social. Lăsând de-o parte paginile confiscate de puterea politică, stirile obisnuite, faptul divers, îti inoculau o notă de optimism, de încredere că nu-i totul pierdut, că mai este o rază de sperantă.
După Revolutie am fost invadati pe toate canalele, reviste, ziare, posturi de televiziune, radio etc., de tot ce a fost mai urât în subteranele sociale. O cloacă de infractori ordinari au iesit la suprafată si s-au răspândit în toată lumea, mânjindu-ne imaginea de tară si de popor civilizat. Toate aceste canale de informatie s-au întrecut să pescuiască ce a fost mai rău si mai urât în societate pentru a-si vinde produsul, pentru a avea audientă la public. Si publicul a înghitit asemenea gunoi tot într-o veselie. Si o mai face încă. De câteva săptămâni, spre exemplu, în prim-planul emisiunilor noastre de televiziune se situează procesele de divort ale unor „vedete” de doi bani. Vor cu orice pret să ne vâre pe gât termenele de proces, ce a zis unul, ce a răspuns altul, ce s-a hotărât, ce se bănuieste. Nenorocirile din Japonia si războaiele din Libia, Irak, Afganistan au trecut pe loc secund în fata unor „evenimente” de acest gen.
Mai mult, într-una din serile trecute, un puscărias condamnat la ani grei pentru omor, după ce mai înainte făcuse alti ani de închisoare pentru furt si tâlhării, dăduse în judecată pe… Dumnezeu! Cazul făcuse deliciul presei românesti si străine, înconjurând lumea. Era chiar celebru! Nimeni nu s-ar fi gândit că ar fi posibil un asemenea proces. Cu exceptia românului în cauză. Acesta Îl dăduse în judecată pe Dumnezeu, făcând plângere penală la parchet, că Dumnezeu nu a respectat… contractul de la botez. Individul spunea că e botezat ortodox si că la botez, în rugăciunile care s-au citit atunci, a fost chemat în ajutor Dumnezeu, ca să-l ocrotească de-a lungul vietii de ispite diavolesti, de păcate si de rele. Dumnezeu nu-l apărase si tocmai de aceea el îsi petrecuse viata până la cei 45 de ani ai săi mai mult prin puscării.
Am putea zice că individul este bolnav psihic, dar aceasta nu era posibil, fiindcă atunci n-ar mai fi fost în penitenciar, ci într-un spital de psihiatrie. Parchetul din Timisoara, primind o petitie de acest gen, dăduse NUP, adică ,,neînceperea urmăririi penale”, pe motiv că ,,adresa pârâtului nu este cunoscută”. La asa plângere, asa sentintă! Mă gândesc, însă, cum a fost comentată această bazaconie în străinătate? Ce zic străinii de noi, de poporul român?
Îmi amintesc de o stire transmisă de presa sovietică. Fusese un concurs de automobile, la care participase si un echipaj sovietic. În presă a apărut stirea că „echipajul sovietic s-a clasat pe locul al doilea în lume, ceea ce denotă nivelul tehnicii noastre si performantele sportivilor nostri”. În final, o propozitie scurtă mentiona că „echipajul Statelor Unite s-a situat pe penultiumul loc”. Ziarul cu pricina nu mintea, dar felul cum transmitea informatia avea rolul de a induce în eroare în mod benefic. În realitate, la concurs participaseră două echipaje, cel sovietic si cel american. Echipajul american se situase pe primul loc, iar cel sovietic pe locul al doilea. Important era că cititorul era ajutat să vadă partea plină a paharului.
|
Pr. Dr. Alexandru Stănciulescu - Bârda 4/25/2011 |
Contact: |
|
|
