Radăcini cu mirări si miresme
Gherghina
Mă numesc simplu : Gherghina.
Casa mea este grădina.
Hainele-s de clorofilă
Si mă hrănesc cu lumină.
În această primăvară,
M-am făcut o domnisoară !
Am obrazul ros, ca focul,
Si-mi astept, zilnic, norocul.
Am plete lungi, pân’ la poale,
Toti încearcă să-mi măsoare
Frumusetea, bat-o vina,
Că doar mă numesc Gherghina !
Fluturasul cel gălbui
În cameră, pe perete,
E un fluture cu plete.
Cine l-o fi pus să zboare,
Că peretele nu-i floare,
Ca să vină-n casa mea
Să se-ncurce prin perdea? !
Vreau să-l prind, însă nu-i pasă,
Crede că-i la el acasă.
Mai bine i-aduc o floare,
Să se-ascundă-ntre petale,
Să se simtă-n raiul lui
Fluturasul cel gălbui !
Barza
Are casă la etaj,
Construită din talaj.
Pat întins si luminat…
Se crede într-un palat !
Mă priveste hăt, de sus…
Si când soarele-a apus,
Se asează-ntr-un picior,
Rezemată de vreun nor ?
Nici că-i pasă de ceva !
O să stau cât oi putea
Si-o s-astept, cu mare dor,
Să-mi aduc-un frătior.
Closca cu pui
Cotcodac si lui, lui, lui !
Closca are zece pui.
Unu-i negru si motat,
Altu-i sprinten si băltat,
Doi sunt galbeni si pufosi,
Ceilalti patru, cam nervosi !
Au rămas două puicute,
Sunt atâta de drăgute,
Cu ochi negri ca mărgica,
Si-au pierdut-o pe mămica.
O tot strigă : piu, piu, piu !
– Sunt aicea ! O să viu !
De Pasti
Astăzi, în bucătărie,
Ouăle, pe farfurie,
Stau gătite si fardate,
Asteptând să fie sparte.
Zice cel mai rosu ou :
„Mâine, iarăsi voi fi nou !
Astăzi, m-a gătit Maria
Si a umplut farfuria.“
Iar cel verde si lucios
Asteaptă la rând, frumos,
Să-l ciocnească vreo fetită
Si să-l mestece-n gurită.
Martor la facerea lumii
Am văzut cum dă cu ciocul.
Face gaură în coajă.
Cât o nucă e bobocul !
Eu, alături, stau de strajă.
Încă unul, si alt ou !
Iată, a iesit afară !
Pe puiutul asta nou
Îl asez, frumos, în oală.
S-au făcut vreo nouă pui,
Galbeni toti, cu puful moale.
Negricios nici unul nu-i,
Doar o pată pe-aripioare !
Unul e putin motat,
Ghemotocul de beteală !
Iată, smecheru-i urcat
Pe capacul de la oală !
Gospodinele
În poiană, lângă casă,
Păsările-si fac de cap.
Vremea e asa frumoasă…
Lebedele sunt pe lac.
Două prepelite sure
Spală rufele-n pridvor,
Iară cucii-s după mure,
Cântă si le e de zor !
Codobatura cea rea
Stă pe-o creangă de stejar
Si ajut-o cucuvea
Gardul, să îl dea cu var.
Iată si o rândunică,
Cu ochi ageri, de femeie,
Instruieste o furnică
Cum să măture pe-alee.
Toată lumea-i hărnicută,
Treburile-s multe, toate… !
Chiar si acea vrăbiută
Cară lemne si bucate.
Vestitorul
De pe-un fir de iarbă nouă,
Cu iz proaspăt de pădure,
Un gândac, stropit cu rouă,
Cu mustăti si plete sure,
Se întinde drept spre-o rază
Galbenă, muiată-n soare,
Răsfătat, ca într-o oază,
Să vestească-gura mare,
Pentru-a nu stiu câta oară,
Că e, din nou, primăvară !
Jertfă
Fătase oaia noastră doi miei firavi, cuminti,
În noaptea-aceea sfântă, cu-omătul gros si moale.
Mama i-a luat în casă, păreau ca niste sfinti
Ce coborau, în grabă, din vechile icoane.
De-a doua zi, mielutii zburdau încolo, încoace,
Erau suavi si dulci, cu pete ruginii…
Si am crezut, de-atunci, că nimeni nu-mi mai place
Mai mult c-aceste fiinte, adevărati copii !
În zilele cu soare, în curtea noastră-ntinsă,
Le urmăream privirea cu-atâta bunătate…
Aveam o bucurie si-o inimă aprinsă,
Iar mama îmi vorbea de scoală si de carte.
Vreo patru luni, mai bine, ei au crescut frumos !
În casa mea, pulsa atâta fericire…
Pân’ ce-am zărit un om cu-o aprigă privire,
Pe fiecare miel, l-a-ntins pe iarbă, jos.
Eu am crezut atunci, că dânsul se tot joacă,
Si m-am apropiat să-i spun ce dragi îmi sunt,
Dar răul scoase iute, cutitul, dintr-o teacă,
Si sângele se scurse, fierbinte, pe pământ.
Ce tipete prelungi, în zarea tulburată !
Mielutii mei cei scumpi, mureau pe iarbă, jos !
Oaia, închisă-n iesle, zbiera îndurerată,
Iar câinele, în lant, schelălăia nervos.
Cu sufletul zdrobit, am alergat îndată,
Sub un castan, în curte, ca să-i jelesc prelung…
Aveam, din acea clipă, o casă-ndoliată,
Si jertf-acelor îngeri nu mai puteam s-alung,
Am plâns, pe săturate, până-n lăsatul serii,
Sub ceru-mpovărat de sânge si păcat,
Iar mieii mei cei dulci, abandonati durerii,
Se văd si-acum, întinsi, pe iarbă, cum se zbat.
Ghioceii
Ghioceii din curtea mea
Ieri, atâta m-au rugat,
Să-i mai las un pic să stea
Sub zăpadă, la iernat.
Eu voiam să-i duc mămicii,
Astăzi, este ziua sa,
Dar am înteles piticii,
Că-s acoperiti de nea.
Si-o să crească până-n zori,
Frunzele cu clopotei,
Mama o să aibă-n zori,
Un buchet de ghiocei !
Picturală
E cald, trifoiul parfumat
Aruncă-n jur, miros de floare,
Pe vale, muguri de cicoare
Îsi pleacă fruntea pe-nserat.
În curte, iezii blânzi si mici
Aleargă-ncolo si încoace,
Bunica firul lung mai toarce
Să facă fratelui cipici.
Cocosul s-a suit pe scară
Se umflă-n penele lucioase,
Găinile se strâng făloase,
Salcâmul, iată, se-nfioară…
|
