Angela Gheorghiu, diva din povesti, la Toronto
Angela Gheorghiu, considerată una dintre cele mai talentate si fermecatoare soprane din timpurile noastre, si-a facut mult asteptatul debut în Toronto, la Roy Thomson Hall, într-un Recital-solo, fiind acompaniată de Canadian Company Orchestra, dirijată de Steven White. Programul a cuprins interludii orchestrale si arii din opere, printre care binecunoscutele "O mio babbino caro" din Gianni Schicchi de Giacomo Puccini, "Song to the Moon" din Rusalka de Antonin Dvorak si "Aubade: Vive amour qui reve" din Cherubin de Jules Massenet.
Farmecul personal, vocea care te copleseste, frumusetea ei, ne-au bucurat ochiul si ne-au încântat sufletul. Pentru două ore am uitat de toti si de toate, fiind condusi într-o lume minunată, cea a muzicii. Angela Gheorghiu ne-a facut să ne simtim cu totii mai buni, mai deosebiti si ne-a lasat să descoperim o parte dn frumusetea vietii. Ea este darul lui Dumnezeu pentru noi, o diva din povesti cu glas divin.
În 1992, a debutat în La Boheme de Giacomo Puccîni, la Royal Opera House, Covent Garden, în rolul Mimi. De aici si-a început ascensiunea ametitoare, spre piscuri greu de atins pentru orice cântăret de operă. A cântat în fata puternicilor acestei lumi Regina Elisabeta II-a a Marii Britanii si Barack Obama, presedintele SUA, a lucrat cu dirijori si regizori celebri ca Sir Georg Solti si Franco Zeffirelli, i-a avut parteneri de scena pe Placido Domîngo si Luciano Pavarotti, a fost decorata de francezi cu Legiunea de Onoare pentru Arte, iar românii i-au organizat, recent, un Omagiu national.
În 1994 si tot la Londra a debutat în rolul Violetta din La Traviata de Giuseppe Verdi. Dirijorul de atunci, Sir Georg Solti a fost miscat până la lacrimi de talentul ei vocal si artistic. Pentru acest rol ea este considerată astăzi o adevarată legendă.
Au fost si voci care au numit-o "dificilă". Le-a raspuns că este doar o "perfectionistă". Un suflet de artist îsi trăieste viata la alte dimensiuni si în alte sfere decât noi ceilalti. Mai mult nu-si permite să abordeze decât acele roluri care i se potrivesc. Regii originale cu personaje diferite de cele gândite de libretisti ar putea usor s-o trimita în derizoriu, lucru ce nu-l doreste nimeni. În cariera ei s-a condus dupa vorbele lui Constantin Brâncusi "Arta ar trebui să fie numai bucurie. De aceea , nu exista artisti, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie. Să cânte asemenea păsărilor!".
Recitalul a fost un real succes. Spectatorii, care s-au manifestat cu mult entuziasm, au obtinut prin aplauze prelungite nu mai putîn decat cinci bisuri. O notă specială pentru românii prezenti în număr mare la spectacol. Ei au dovedit că-si iubesc din suflet compatrioata si sunt tare mândri de ea. Angela stie acest lucru si-l primeste cu mare emotie.
După recital a urmat sesiunea de autografe, tinută în foyerul sălii de concert. Atentă si îndatoritoare, Angela a vrut să
nu-si dezamăgească nici un admirator, multi făcând eforturi deosebite pentru a ajunge în Toronto. Anne Detain, o englezoaică ce tăaieste la Los Angeles, o urmează pretutindeni unde cântă, în lumea asta largă. Seara trecută a participat la al 64-lea spectacol. Ne spunea Anne, că tatăl ei a fost acela care a remarcat-o pe Angela Gheorghiu mai întai si a sfatuit-o să fie atentă la vocea aparte a sopranei.
În timpul sesiunii de autografe, care a durat mai mult decât recitalul în sine, am stat alături de Florentina Bucos, asistenta personală si un adevărat înger păzitor. Atentă la cel mai mic detaliu, grijulie ca nimic să nu-i scape din vedere este parte importantă a succeselor Angelei Gheorghiu.
A doua zi, foarte devreme, în holul hotelului Four Seasons, prin nu stiu ce metamorfoză, am avut în fata noastră parcă o altă Angela Gheorghiu. Echipată sport si cu mult bun gust era pregatită pentru excursia la cascada Niagara.
Iulia si Stefan Hruscă, într-un fel gazde canadiene ad hoc, au dat semnalul de plecare. Ajungem la Niagara Falls pentru mica noastra aventură. Privelistea magnifică a cascadei a entuziasmat-o pe Angela. Pe loc, a dat cateva telefoane celor dragi ca să împărtăsească bucuria momentului. După un mic tur de oras, intrăm la restaurantul Kelsey's.
Angela, în bună dispozitie, este si aici vioara întai a întâlnirii. Ne spune câteva istorioare nostime, face glume. Îi place mult când vorbeste moldoveneste. Dar timpul trece nemilos de repede. De aici se pleacă direct la aeroportul Pearson pentru cursa de Europa. La despărtire, privîndu-mă direct în ochi, asa cum o face cu toti interlocutorii, acceptă confesiunea mea, prin care, cândva, demult mi-a schimbat viata în mod dramatic si asta cu mult mai bine. De altfel, în prezenta ei, parca atinsi de o baghetă magică, oamenii învată să se cunoască mai bine, să fie mai demni, să fie mai generosi si să-si trăiască viata la o întensitate maximă. Îi urăm drum bun si o asteptăm pentru următoarea vizită, care sperăm să fie cât de curând.
|
Mircea Rădulescu 4/12/2011 |
Contact: |
|
|
