Mugurii au pocnit
Tremur din seva ce naste viata
În dimineti când soarele-abundă,
Tremur din vers cu gust de primăvară
Soptit în cântec de o buburuză.
Tremură floarea când se face ziuă
În cântul unui piţigoi singuratic
Ce-si doreste să strângă-n brate doar căldură
Făcându-si auzită vocea lui coloră.
Se dezmorteste pe-o frunză
O muscă neagră, adormită si-urâtă
Zumzăie-ntruna să se facă caldură -
Încolo pe-un ram mugurul face o probă...
Ei!...treziti-vă si spuneţi ,,bun sosit”
Căci primăvara voastră a sosit
Ridicând cortina soarele-a-risipit
Învesmântând grădina, muguri-au pocnit
Sonata viorilor
Cântă vioara susurul izvorului
Asterne ziua înainte si-napoi,
Plânge printesa strângându-si tăcută pleoapa –
E dimineată, nu mai pâlpâie nici o stea.
Boabe cristaline strălucesc, dau buzna
Umedă rochia mângâie glezna
Reci mărgăritare risipite se zbat...
Prelingeri albastre din ochiul mirat.
Prinsă-n răcoare, sărutată de râu
Scăldată în soare cu mâinile-n brâu –
Străluceste printesa cu pletele-n vânt
E primăvară, sonata viorilor cânt.
N-ar mai fi…
N-ar mai fi nici zâmbete
dacă soarele s-ar întuneca
n-ar mai fi nici vise
dacă luna ar pleca
n-ar mai fi nici zilele
dacă pământul nu s-ar învârti
n-ar mai fi nici gheţurile,
fiindcă iubirile s-ar topii
n-as mai fi nici eu, simplu trecător,
fiindcă luceferii m-or lasa să zbor
n-as mai iubi pământul
dacă n-as căuta lumina...
n-as mai săruta îngemănarea dimineţilor
şi cântecul din mine n-ar mai scrie şirul versurilor
……………………………………………………
clepsidrele şi-ar termina nisipul zilelor
precum razele de lumină au topit vieţile zăpezilor.
Sunt…
Sunt sărutul de pe buzele luceferilor,
adierea din suflul zefirilor,
sunt minunea din palmele tremurânde
când energia încearcă s-abunde.
Sunt linistea înăltimilor înghetate
în tăcerea noptii visele mele stau culcate –
asezate printre micile stele de lumină
strălucesc pentru albastrele gingase din grădină.
Sunt tremur din rotund de iubire
raze străvezii răsfirate prin a norilor albire
sunt parfumul săruturilor asezate
cu buzele sufletului, tăceri căutate.
Sunt doar o umbră tăcută
păsind si visând o nouă potecută
prinsă-n culoarea unei roze
asezând cu pana condeiului…psihoze.
|
Antonela Adela Cristina Marian 4/3/2011 |
Contact: |
|
|
