Pãtzitul la ... petzit
O vorba din popor spune ca daca nu te insori la timp de unul singur, altii se ingramadesc sa te ajute. Si incerci orice drum, ca doar n-ai sa traiesti singur toata viata. Asa s-au creeat petitoarele. Cu efecte mai mult sau mai putin reusite. Iata ce a scris despre subiect un autor necunoscut de mine, prin anii 1938-39 si care sta prezent in memoria mea.
Ma recomand, Ion Gogiu, impiegat de gara.
Totu-i C.F.R. cu mine si curios sa nu va para.
Chiar pe cand faceam armata si eram sergent furier,
Gandul meu din-totdeauna, era la… drumul de fier.
Si uite-asa cum va mai spuse-i, coana Manda, petitoarea,
Imi daduse o adresa, sa ma duc la “vitoarea”.
- Sa nu pierzi asa partida, domnule Gogiu.
E frumoasa si desteapta, du-te sigur la vedere !
Strada X numarul Y, casa mica-n colt pe dreapta,
Cu geamlac si cu pridvor, drept in casa dumnealor !
Ma duse-i si cheltui-i, cam vreo zece lei cu totul,
Si-mi luai manusi, parfum, guler, cravata, ca n-am vrut sa fiu de ocara
Ci din contra, am vrut sa zica, “bravo domnu’ de la gara !”
Si pornii cu o viteza de Express Berlin-englez,
Ca simteam in in piept tic-tac-ul si credeam ca deraiez.
Ma primi mama si fata. Si cand ma vazu-n joben,
Cu manusi si redingota, si stiau ca-s de la tren,
Au ramas inmarmurite. Nici nu s-au recomandat.
Atunci am luat eu cuvantul, deh, colea, ca un barbat:
- Ma rog cu cine am onoarea?
- Donisoara Grigoriu…
- Multumesc, va sarut mana, si ma recomand: Gogiu !
Ma primira pe un scaun, cu-n picior destul de rupt,
Ca de nu ma tineam bine, puteam sa cad dedesupt.
Si vorbiram de toate, de teatru, de cinema, de bal,
Si de raposatul socru, fost aprod la tribunal.
Toate mergeau bine, foarte bine, cum mai rar se’ntampla-n viata
Doar cand vine afurisita si indracita de dulceata,
Ma servi chiar domnisoara, pe o tava foarte mare,
La mijloc o farfurie cu o caisa incantatoare.
Ma servesc, o bag in gura, ce moment nenorocos !
Samburele din caisa, ma rog, nu fusese scos.
Sa-l inghit, peste putinta. Sa-l scuip, mai rusine si mai foc.
Hai sa-l plimb din falca-n falca si-am sa vad de am noroc.
- Mai luati domnu’ Gogiu, va rog nu fi-ti suparati !
- Mulsumesc, va salut mana, va log nu va delangeati !
Dau sa plec, m-adresez catre batrana,
Si cu oarecare gratii, indraznesc sa-i sarut mana.
Nu stiu cum se face insa, samburele afurisit,
Ii cazuse drept in palma. Ies afara naucit !!
Si cum scorpia batrana, dupa toate ce mi-a spus,
Se mai tine dupa mine si-mi tranteste si-un discurs:
- Mojic si nerusinat !Pacat de haina dupa tine!
Pacat ca mai porti joben,
Ca ai leafa cu retineri si mai esti si de la tren !
De la gara sunt si totusi, am patit-o vedeti, lata.
Coana Manda, coana Manda, nu te-oi prinde sa mai vii iar cu vreo fata?
|
