Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestinã
Note de carierã
Condeie din diasporã
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouã
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastrã
Traditii
Limba noastrã
Lumea în care trãim
Pagini despre stiintã si tehnicã
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhiv� 2024
Articole Arhiv� 2023
Articole Arhiv� 2022
Articole Arhiv� 2021
Articole Arhiv� 2020
Articole Arhiv� 2019
Articole Arhiv� 2018
Articole Arhiv� 2017
Articole Arhiv� 2016
Articole Arhiv� 2015
Articole Arhiv� 2014
Articole Arhiv� 2013
Articole Arhiv� 2012
Articole Arhiv� 2011
Articole Arhiv� 2010
Articole Arhiv� 2009
Articole Arhiv� 2008
Articole Arhiv� 2007
Articole Arhiv� 2006
Articole Arhiv� 2005
Articole Arhiv� 2004
Articole Arhiv� 2003
Articole Arhiv� 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Scrisori catre Domnul

I

Vreau sã-ti scriu mereu cate-o scrisoare
de cand Te cobori la mine-n gand,
poate ca-mi va creste-n inima o floare
mare de la cer pan’ la pamant

Vreau sã-ti scriu mereu cate-o scrisoare
numai din priviri sa Ti-o trimit,
poate ca-mi va creste-n san un soare
sa Te luminez de bun venit

Vreau sa-ti scriu mereu cate-o scrisoare
numai din taceri sã ti-o compun,
poate- asa vei sti ca sunt rebela
chiar si-atunci cand vreau sa ma supun

Tu esti eul meu cel mare doar
si in Tine eu ma recunosc:
sunt un mic cercel intr-o Ureche
ce capteaza suflete cu har.
II

Intr-un rau de lacrimi, Doamne,
de-as putea sa curg mereu
sa se topeasca in mine -
mic si tainic – Dumnezeu

Intr-un rau de lacrimi, Doamne,
de-as putea sa curg la vale
si-un semn tainic de lumina
poate mi-ar iesi in cale

Intr-un rau de lacrimi, Doamne,
de-as putea sa ma tot scald
poate Te-as vedea pe Tine
stand in cerul cel mai `nalt

Si sa-ti las a mea scrisoare
scrisa-n suflet cu iubire
poate-asa nu va sti Cerul
cat sunt eu ºi cat sunt Fire.


III

Ca o adiere de vant
Te-am simtit, Doamne,
la mine-n gand

Ca un glob de foc
in inima mea
ti-ai fãcut loc

Am vrut
sa ma dau mai incolo,
dar oricum ma-ntorceam
erai si Tu acolo

De-atunci
numai porumbei
cu crengi de maslin in plisc
privesc in zare

Privesc corabia
in larg daca n-apare.


IV

Cel ce ma iubeste
si-n mine Si-a facut salas
in roua dimineata se-oglindeste
iar noaptea sta cu stele la taifas

Cel ce ma iubeste
si-n mine si-a facut salas
din cerul Lui pe toti ne urmareste
si ne ghideaza-n fiecare ceas

Cel ce ma iubeste
si-n mine Si-a facut salas
prin porumbei ne aminteste
ca Duhul Sfant la noi a mai ramas

Cel ce ma iubeste
si-n mine si-a facut salas
cu mine-n gand se sfatuieste
si scrie-n locul meu de-un ceas.


V

Atat de multe-avem sa ne mai spunem
incat doar vorbele sunt de prisos
Tacerea doar in brate ne-ar mai tine
cum un copac cu trunchiul prea vanjos

Atat de multe-avem sa ne mai spunem
de parca din alt cer m-ai fi adus
si vrei acuma sa-mi mai spui in lume
ce mi-ai mai spus candva acolo sus

Atat de multe-avem sa ne mai spunem
incat Te-ai hotarat la vorbe-a renunta
Mirific peisaj ce n-are nume
de sus de-a rostogolul mi l-ai da

Sa pot sa-l tin - saraca pe-ai mei umeri –
bogata-as deveni si m-ai salva
de zilele Tu doar vei vrea sã-mi numeri
nu-n vorbele, ci in tacerea mea.

VI

O poezie
ascunsa-ntr-o samanta
din inima mea creste
cum rodul in pamant
Poate ca-n Cer
‘nainte de-a ma naste
ca Tie iti voi scrie
facut-am juramant

Sunt, Doamne, ca o iarba
ce fruntea grea si-o pleaca
si prea multa iubire leganand

Sunt, Doamne, ca o trestie
ce gandul si-l imprastie,
dar si un scai de poala Ta
sa ma tot tin, sa ma tot tin
sa vad copilul cel divin

Cu ochiul cel intors sa-l vad
in mine cum isi face vad
si ca o apa-nvolburata
imi soarbe zilele ce-mi scad

Cu ochiul cel divin, intors
eu lumea Ta sa o stravad
cand pacea mi se lasa-n os
si fara somn eu pot sa vad.

VII

Ca un vartej spre Tine ma intorc
mi-e timpul graba, noaptea-mi e aproape
si nu stiu zilele cat le mai torc
lumina cat mai intra sub pleoape

De la un timp, in mine cand privesc
nimic nu este cum a fost candva
Spre care eu sa pot cheia sa-ntorc
sa aflu ca nu sunt altcineva?…

Mai bine fug de mine si ma strang
ca melcu-ntr-o cochilie strivita
si ma gandesc la Tine cum s-ajung
pe o carare cu lumini tivita.


VIII

O clipa m-ai facut sa zbor -
m-a ocrotit a Ta Aripa -
si nu-mi pasa in zborul meu
de sunt prea mare
sau prea mica

Ce stea ascunsa ai vazut
din limpezimea -Ti necuprinsa
de-n jurul meu Te-ai rostuit
si m-ai lasat de Tine ninsa?…

Din care viata ma cunosti
de Ti-ai varsat in mine Lumea
de am crezut ca am un rost
din acea viata-n cea de-acuma?…

Era umil sufletul meu
si trist ca nu-si mai stie rostul
M-ai fãcut cer peste pamant,
desi din lut mi-e adapostul.


IX

Mi -e-atat de dor de Tine
ca Ceru-ntreg cu stele
de s-ar muta in mine
eu nu m-as lecui

Esti mai presus de ele,
esti mai presus de ingeri
de-ntreaga Ta fiinta
eu nu Ti-o pot gãsi

In joaca Ta cereasca
Tu mi-ai cuprins faptura
si m-ai facut alaturi
de Tine sa ma simt

Si-acum cand amintirea
ma roade cu-al ei vierme
ca vis doar a fost totul
si nu iubire sfanta
as vrea sa pot sa mint.


X

Acum dintr-o suflare
sa pot sa Te cuprind
sa rup din noapte valul
ca sa Te simt venind

Sfidand iar departarea
ce-n cale ne va sta
sa Te iubesc cu spaima
ca-n cer de mahala

Ardoarea Ta cereasca
sa mi-o cobori in san
ca ingeri ce adasta
in poduri vechi cu fan

Sa nu mai stiu de-s suflet
ascuns in trup de lut
sau lut ascuns in suflet
ce-abia de pot sa-l duc

de mare ce mi-e cerul
ascuns in bolta lui
si nimeni nu mai poate
sa prinda-n el un cui

Un cui sa lase-n clipa
o toarta de la Cer
pierduta in lumina
sa uit ca am sa pier.

XI

Iti scriu sfidand timpul
pe nerasuflate
In mine-ascund Cerul
si beau Anotimpul
si nici ca imi pasa
pedeapsa de-i mare

Cutez catre Tine
s-arunc o strigare
pe-o raza sa lunec
si raza de-i mica
cararea-mi intunec,
dar zbor inainte
Lumina-asteptand
luminand asteptare.


XII

Tarziu in noapte gandul meu
devine cant, devine dor
cand ma gandesc la Tine, Doamne,
si toata, toata ma-nfior

Eu un arcus pe placul Tau
sa fiu as vrea, sa cant duios,
sa-mi creasca-n suflet trandafiri
cand ma patrunzi pana la os

Credinta-n Tine e un dar
ce Tu mi-l picuri din senin
si-aud in mine-o liturghie
cand Tu devii paine si vin

Nu stiu prea bine sa ma-nchin,
nici sa m-aplec pe la icoane
Te simt ca pe-un iubit divin
si-am sa ma pierd in Tine, Doamne.











Olga Diaconu




Olga Diaconu     3/3/2024


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian