In case, unde - o sobă este
Inevitabil, ne răsfrângem Peste mormane de zăpadă, Naivi, crezând că o să-nfrângem A iernilor degringoladă. Pe-aici e iarnă... numai iarnă, Și drumurile-s troienite Cu-atâta alb suflat de-o goarnă - A vânturilor ne-mblânzite. Prinși de nămeți și nostalgie Ne mână dorul înspre casă, Sătui de-atâta pribegie Prin frig ca un tăiș de coasă. În case, unde-o sobă este Tăcutul jar încă mocnește; Văpăi se-aprind fără de veste Sfidând gerul ce se-ntețește.
Aici sunt Răsăritul și Apusul
Mă-ntorc dinspre-a orașului lumină În spațiu-acesta unic și firesc, Unde-i demult o liniște deplină Desprinsă dintr-un orizont ceresc.
În urma mea las drumul plin de zgură Și pulsul străzilor în ritm ciudat; C-un zâmbet înflorit în colț de gură, Că dintre ziduri reci am evadat.
La tine vin, Bellefeuille, către odihnă Cu timpul doar lumină să adun, Și iarba despletită fie-mi tihnă Târziu, când murmura-voi: Rămas bun!
Aici sunt Răsăritul și Apusul Ce-mi vor fi zilei veșnici păzitori, Până când singur voi găsi răspunsul Atâtor ani uitați prin trecători.
Bellefeuille, Ianuarie 2024 Alexandru Dospinescu
|
Alexandru Dospinescu 1/28/2024 |
Contact: |
|