Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Rom�nii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivďż˝ 2024
Articole Arhivďż˝ 2023
Articole Arhivďż˝ 2022
Articole Arhivďż˝ 2021
Articole Arhivďż˝ 2020
Articole Arhivďż˝ 2019
Articole Arhivďż˝ 2018
Articole Arhivďż˝ 2017
Articole Arhivďż˝ 2016
Articole Arhivďż˝ 2015
Articole Arhivďż˝ 2014
Articole Arhivďż˝ 2013
Articole Arhivďż˝ 2012
Articole Arhivďż˝ 2011
Articole Arhivďż˝ 2010
Articole Arhivďż˝ 2009
Articole Arhivďż˝ 2008
Articole Arhivďż˝ 2007
Articole Arhivďż˝ 2006
Articole Arhivďż˝ 2005
Articole Arhivďż˝ 2004
Articole Arhivďż˝ 2003
Articole Arhivďż˝ 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Premieră națională la Craiova - Muzeul Cărții și Exilului Românesc

Începem acest periplu publicistic prin lămurirea termenului exil (lat. exilium=afară, salio=a sări), conform dicționarelor academice. În sens juridic, exilul este echivalent surghiumului, definit ca o „pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale” sau „plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire”).
În cazul românilor, sensul real al cuvântului se aplică celor plecați din Țară înainte de 22 decembrie 1989, în special în perioada postbelică, după instaurarea unui regim politic străin istoriei și mentalității românești, impus cu tancurile sovietice. Să menționăm și Decretul regal 2134 din noiembrie 1944 ( deci la numai trei luni de la „23 august” și arestarea Mareșalului), prin care este interzisă întoarcerea în țară a scriitorilor diplomați (Mircea Eliade, Emil Cioran, Șt. Baciu, Aron Cotruș ș.a.).
În provincia de peste Prut, așa cum a demonstrat magistral Mihai Cimpoi în O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (Chișinău, Editura Arc, 1996), a existat un „exil interior” care constă în „înstrăinarea de patria culturală adevărată, în privarea (până prin 1956) de accesul la valorile clasice, apoi prin limitarea acestuia (Eminescu, Creangă, Alecsandri fiind considerați clasici moldoveni, iar Caragiale și Coșbuc nemoldoveni). Deosebirea fundamentală dintre cele două exiluri este că exilul vestic nu impune o alegere între două spiritualități și între două limbi, ci numai găsirea unei soluții mai bune (esopice) pentru a păstra spiritualitatea și de a o feri de vânturile năprasnice ale înstrăinării”. Exilul interior al basarabeanului se bazează pe legătura sacră cu limba (la care nu renunță, ci doar o conservă, datorită regimului politic satanic), cu trecutul neamului, în care Mama, atât de proslăvită de Grigore Vieru, înseamnă, totodată, și esopic Țara. „Dacă exilatul din Vest a fost și rămâne un cavaler al resemnării, exilatul din Est a fost un cavaler al rezistenței. Al rezistenței și prin limbă, bineînțeles, căci limba pentru acesta din urmă este Casă a Ființei, rostire esențială (nu joc secund al poetului, spectacol filologic, textualist sau intertextualist, hazard dadaist)”, concluzionează savantul de la Chișinău.

Din exilul românesc (începând cu D. Cantemir, Elena Văcărescu până în 1990) au făcut parte pesonalități proeminente, care au cinstit limba și cultura română, au fost alături de Țară, nu de regimul politic, iar creația lor este firesc să fie inclusă patrimoniului spiritual românesc, pentru că „n-avem două limbi și două literaturi, ci numai una [...] Aceasta să se știe din capul locului, ca să nu vorbim degeaba”, ne avertiza preotul poet Alexie Mateevici, întrucât „literatura română este una și indivizibilă”, concluziona și G. Călinescu.
Diaspora românească (gr. diaspora=împrăștiere, termen folosit inițial pentru comunitățile evreiești răspândite în afara Palestinei, în urma invaziei babiloniene din secolul 6 î.H), a reunit comunitățile românești din întregul Mapamond și a avut, în general, un rol activ în promovarea Țării și a culturii sale în locurile în care s-au stabilit, deși pierderea Țării au resimțit-o dureros, așa cum a constatat și celebrul scriitor Ovidiu, exilat la Tomis (Constanța): „Când mi-am pierdut eu țara, atunci mi-a fost pieirea. Atunci mi-a fost moartea dintâi și cea mai grea”.

Am folosit sintagma „în general”, pentru că nu toți românii, înstrăinați și desțărănați nu din vina lor, au avut întotdeauna o poziție corectă față de Țară. Mă refer la semnatarii Declarației de la Budapesta din iunie 1989, prin care decideau că „Transilvania a fost și este un spațiu de complementaritate”, aprobată de fostul rege Mihai. Declarația (adoptată de Forumul Democrat Maghiar) a fost elaborată de șase indivizi: Stelian Bălănescu, Mihnea Berindei (fiul academicianului), Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea), M. Korne, I.Vianu, Dinu Zamfirescu, la care s-au alăturat ulterior Neagu Djuvara, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Vladimir Tismăneanu, Doru Braia etc. Una este să critici regimul politic din România și pe liderul său, N. Ceaușescu, alta să te referi la înstrăinarea unei părți din țară. Vorba marelui patriot român, urmaș al unei familii ardelene persecutate, Ion Rațiu: „Declarația a făcut un mare deserviciu istoriei și chiar viitorului poporului român. E proma dată când un grup de români a recunoscut implicit că Transilvania nu e pământ românesc, că ne-am format acolo împreună cu ungurii” ( „Românul liber”, Londra, V, nr. 9, septembrie 1989). Exilații maghiari, mai ales cei plecați după 1956, nu și-au atacat țara, ci doar regimul politic de la Budapesta; ba chiar și-au depășit condiția de obiectivitate, condamnând Tratatul de la Trianon și făcând referiri la Ungaria mare. L-am întrebat pe basarabeanul Nicolae Lupan (care a editat vol. M. Eminescu, Luceafărul românismului) de ce n-a mai continuat serialul despre Basarabia – pământ românesc, de la „Europa liberă”, pe care-l ascultam de fiecare dată cu emoție și interes; mi-a răspuns că nu i s-a mai dat voie.

După această necesară (în opinia mea) prolegomenă, să revenim la tema propusă, la inaugurarea, în premieră națională și printre puținele din lume, a unui Muzeu al Cărții și Exilului Românesc, o nouă instituție muzeală și științifică, creată sub egida Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova (director: prof. dr. Lucian Dindirică) și cu sprijinul financiar și logistic al Consiliului Județean Dolj (președinți: Ion Prioteasa, Cosmin Vasile). „Principalele obiective ale acestui muzeu sunt recuperarea fizică a unor arhive și documente extrem de importante din exil pentru a fi redate și integrate în cultura noastră națională”, a declarat Lucian Dindirică. La rândul său, președintele Consiliului Județean Dolj, Cosmin Vasile, mărturisea: „Mă bucur că putem să le oferim craiovenilor și țării, în definitiv, un obiectiv extraordinar, un adevărat monument de arhitectură. Printr-o inițiativă unică la nivel național, un demers pe care colegii de la Biblioteca Județeană l-au gândit, s-a reușit aducerea la Craiova a colecțiilor unor scriitori renumiți, ale unor mari oameni de cultură, colecții care vor fi adăpostite în Muzeul Cărții și al Exilului Românesc”.

Gala de inaugurare s-a întâmplat la Craiova, într-un imobil patrimonial, recent renovat, Casa Dianu, joi, 28 septembrie 2023, orele 19, prin sfințirea acestui lăcaș de cultură de către I.P.S. Irineu, arhiepiscopul Craiovei și mitropolitul Olteniei, însoțit de un sobor de preoți.
A doua zi, 29 septembrie 2023, la aceeași oră, a avut loc solemnitatea inaugurării unicului Muzeu al Cărții și Exilului Românesc din țară, care a reunit personalități din Diaspora românească care și-au donat cărțile și documentele acestei instituții, oaspeți din diverse orașe din țară și, evident, din Craiova, întreaga festivitate fiind transmisă în direct de TVR Craiova (director: Tiberius Mușuroi) și TVR3. Moderator: distinsa Ivona Stănculeasa, directorul Filarmonicii „Oltenia. După firescul și succintul cuvânt de deschidere al inițiatorului și făptuitorului acestui nou locaș de cultură, Lucian Dindirică, au urmat alocuțiunile autorităților locale: Cosmin Vasile, președintele Consiliului Județean Dolj, Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei, dar și a altor oaspeți de seamă: Ruxandra Vidu, președintele Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA), Doina Banciu, președintele Asociației Oamenilor de Știință din România. Au fost scurte, dar pertinente alocațiuni, în care s-au evidențiat eforturile conjugate ale instituțiilor craiovene de cultură, al colectivului de muzeografi și bibliotecari ai Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”, condus de Lucian Dindirică, rolul și necesitatea acestui muzeu în recuperarea creației spirituale românești și punerea în valoare a fondului inestimabil al creațiilor literare și nonliterare ale marilor personalități românești care au fost cunoscute doar în afara granițelor țării până în 1989. S-au acordat premii și distincții binemeritate acestor personalități prezente, venite din diverse țări pentru această inaugurare.

Programul artistic susținut de o parte a orchestrei Filarmonicii „Oltenia” a fost bine conceput și prezentat, a urmat vizitarea muzeului și cockteilul de sărbătorire dedicat exilului și valorilor culturale românești din străinătate, lansări de cărți, mese rotunde.
Ideea înființării acestui muzeu aparține lui Lucian Dindirică, cu sprijinul și participarea activă a acad. Basarab Nicolaescu, la care s-au alăturat alte personalități marcante ale culturii și științei românești. Astfel, în clipa de față, la care se vor alătura și altele, Muzeul Cărții și Exilului Românești adăpostește circa 40 de colecții și donații: Colecția „acad. Basarab Nicolaescu”; Colecția „Leonid Mămăligă”; Colecția „Arhiva «Cenaclul de la Neuilly»”; Colecția „Arhiva «Asociației Hyperion»”; Colecția „Vintilă Horia”; Colecția „Mircea Eliade”; Colecția „Emil Cioran”; Colecția „Mircea Milcovitch și Maria Mesterou”; Colecția „Andrei Șerban”; Colecția „Paul Barbăneagră”; Colecția „Corneliu Șerban Popa”; Colecția „Cicerone Poghirc”; Colecția „Andrei Codrescu”; Donația „Carmen Firan și Adrian Sângeorzan”; Colecția „Victor Cupșa”; Donația „Constantza Buzdugan”; Colecția „Bujor Nedelcovici”; Colecția „Cezar Vasiliu”; Donația „Institutul Român/Biblioteca Română din Freiburg (fondată în 1949)”; Donația „Gabriel Badea-Păun”; Colecția „Ileana și Romului Vulpescu”; Donația „Șerban Viorel și Rodica Stănoiu”; Colecția „acad. Dan Berindei”; Colecția „acad. Dinu C. Giurescu”; Donația „acad. Ștefan Ștefănescu”; Donația „Valeriu Veliman”; Colecția „George Banu”; Colecția „Dumitru Milcoveanu”; Colecția „Octav Calleya”; Donația „Horia-Dinu Nicolaescu”; Colecția „Nicolas Adam”; Donația „Ion Deaconescu”; Colecția „Aurora Cornu”; Colecția „Miron Kiropol”; Colecția „Grigore Arbore”; Colecția „Theodor Damian”; Colecția „Academia Româno-Americană de Arte și Științe (fondată în 1975 – California SUA)”; Colecția „Memoria exilului românesc la Televiziunea Română”.

Interesant este faptul că noua instituție a fost promovată în străinătate înainte de a fi inaugurată oficial. Astfel, la New-York, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a organizat, având alături Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi, Asociația Oamenilor de Știință din România, filiala New-York, Academia Româno-Americană de Arte și Științe (ARA), conferința Muzeul Cărții și Exilului Românesc. Recuperare și reîntregire, o expoziție de afișe de prezentare a personalităților și colecțiilor din muzeul craiovean. La maniferstările new-yorkeze de promovare în comunitățile românești din SUA a culturii românești, au avut intervenții: Theodor Damian, Ruxandra Vidu, Lucian Dindirică, Mihai Neațu, ing. Cristina Florin Roșca, prof. univ. dr. Doru Tsagnea.
O instituție de asemena calibru trebuie găzduită într-un imobil așijderea. Și, astfel, grație fostului președinte al Consiliului Județean Dolj, Ion Prioteasa, Bibliotecii Județene, i s-a repartizat Casa Dianu, după numele primului ei proprietar, în care a funcționat, în perioda socialistă Școala Populară de Artă. Clădirea, adevărată bijuterie arhitectonică, a fost construită la începutul secolului al XX-lea de familia Sofia și Dumitru Dianu, cunoscută printr-o pleadă de intelectuali (scriitori, profesori, magistrați, comercinați) pe care i-a dat societății românești. Restaurarea clădirii cu un grad mare de dificultăți, recent finalizată în proporție de 90%, a trebuit să țină seama de amalganul de stiluri arhitectonice ecletice (baroc târziu, neoclasicism, neoromânesc, academism de școală franceză, neorenascentism). Proiectul, semnat în 2017, a fost finanțat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, cu o valoare totală de 4,8 milioane euro (inclusiv TVA), majoritatea sumei provenind din fonduri europene nerambursabile (circa 4,2 milioane euro). „Este un proiect frumos, un proiect drag nouă, celor de la Consiliul Județean”, mărturisea președintele Cosmin Vasile, continând: „îmi face plăcere să pot spune că, în acest caz, constructorul a menținut un ritm bun, astfel că acest obiectiv a fost finalizat într-un termen scurt, iar rezultatele, așa cum se poate constata, sunt de o calitate deosebită. În plus, trebuie menționat faptul că lucrările nu au fost deloc ușoare. Ele au implicat multă muncă de migală și pot să spun că s-au păstrat detaliile originale de arhitectură, inclusiv foița de aur, iar 97 % dintre elementele de tâmplărie au fost restaurate și recondiționate. Întreg ansamblul reflectă fidel modul în care edificiul a fost construit, la începutul secolului trecut, și veți vedea că, pe fațada imobilului, încă se păstrează inițialele proprietarului Tache Dianu. Ne-am propus să redăm comunității clădirea exact așa cum marele boier din Bănie a conceput-o și a edificat-o”. Este de apreciat efortul Consiliului Județean Dolj de a reda circuitului cultural și turistic această clădire patrimonială, scut pentru adăpostirea altor valori culturale inestimabile în Muzeul Cărții și Exilul Românesc, instituție avizată de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor. Consilierii județeni au aprobat darea în folosință gratuită, timp de 10 ani, Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” a investițiilor realizate.

Istoricul constituirii acestor colecții este interesant. În 2013, academicienii Dan Berindei și Dinu C. Giurescu (deși nu-s olteni) au donat Bibliotecii județene din Cetatea Băniei, bibliotecile personale, documente, piese de mobilier și tablouri. În 2016, în urma unei întâlniri între acad. Basarab Nicolescu și Lucian Dindirică s-a născut ideea înființării unui asemenea muzeu al exilului românesc. Pe lângă colecțiile deja menționate, în muzeu vor face parte înscrisuri personale ale celui mai mare primar al Craiovei, Nicolae Romanescu, donație făcută de fiul acestuia, scriitorul Marcel Romanescu, care cuprinde date despre viața de familie a fostului primar din ultima parte a vieții sale, în special cele legate de nefericitul divorț.

Muzeul Cărții și Exilul Românesc este un inestimabil tezaur în sine, care adăpostește cărți, corespondențe, fotografii, materiale audio vizuale, mobilier de epocă, diverse artefacte și va deveni un autentic centru de cercetare multidisciplinară, vizitatorii și cercetătorii beneficiind de tehnică și aparatură de studiu de ultimă generație. Aici va fi, astfel, o activitate culturală și științifică complexă: vor rula filme, se vor juca piese de teatru, va fi un loc de întâlniri și dezbateri culturale, se vor organiza expoziții, concerte, vor exista spații de lectură pentru petrecerea plăcută a timpului liber de către copii, elevi sau studenți, tineri sau vârstnici, din toate categoriile sociale.
Prin recuperarea efectivă a unor arhive și documente importante din exilul românesc, prin redarea și integrarea lor în cultura română, Muzeul Cărții și Exilului Românesc oferă posibilitatea ca aceste valori inestimabile ale culturii și științei românești să se întoarcă acasă, unde le este locul, demonstrând, dacă mai era cazul, că românii, oriunde s-au aflat sau se află, prin opera lor, au adus o contribuție esențială la tezaurul uman universal, adeverind că România profundă este un stat mijlociu ca întindere geografică, dar un mare stat de cultură.



Tudor Nedelcea






Tudor Nedelcea    10/1/2023


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian