Poezii la Sfintele Sarbatori
VINE-O VREME
Vine-o vreme, zice înțelepciunea populară și-atunci când ea-i venită, privește-te-n oglinda timpului ca să vezi urmele trecerii ei de neoprit peste întreaga ta ființă. Și-ai să vezi cum, încetul cu încetul, chipul tău se va asemăna tot mai mult cu cel al tatăl ori cu bunicul tău în anii lor din urmă, semn că șirul anilor tăi se cam apropie de clipa trecerii tale spre marea întâlnirea cu ei, pentru a te alătura lor și a îngroșa rîndul neamului tău mutat din vremelnica și trecătoarea viață pământeană spre veșnicie. Acolo și numai acolo îți vei putea cunoaște cu adevărat bunii și străbunii tăi, mergând înapoi în timp până la ,,Adamul nostru cel dintr-u-nceput.
Mai apoi privește-te în oglinda sufletului ca să-ți vezi faptele pe care le-ai făcut în trecătoarea-ți viață, bune și rele deopotrivă. Scade apoi din faptele tale cele bune toate câte-s rele și vezi ce ți-a mai rămas. Dacă a rămas mult e bine, dacă a rămas puțin sau nimic e rău, pentru că vei avea multe de pătimit într-u iertarea păcatelor tale.
Dar oricum va fi, cât încă mai viețuiești în trecătoare clipă a veșniciei aici pe pământ, măcar din timp în timp, la ceas de mare sărbătoare creștinească, răscolește prin tainițele minți tale și caută-i pe toți cei dragi pe care i-ai avut cândva și care acum sunt veșnicii pe cărarea timpului. Cu gând curat și adevărat, aprinde-le un muc de lumânare și închină-te lor cerându-le smerită iertare pentru a fi scăpat , măcar și-atît, de câte poate le-ai greșit cândva. Așa, împăcat cu ei, cei care din totdeauna au fost mereu îngăduitori și iertători, veți fi împreună la praznicul măritei sărbători a Sfintelor Paști care se apropie, precum și la slujba pe care vrednicitul preot o va ține în sfânta noapte a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Atunci, cu ei în tainița unui gând smerit, vei spune din adâncul inimii tale un Iartă-i Doamne, și pe mine dimpreună cu ei, simțindu-i, pentru o clipă de adâncă trăire, aproape de tine, multumiți că nu i-ai uitat. Și nu-i semn de slăbiciune ori de rușine, dacă o lacrimă fierbinte și curată pornită din adâncul sufletului tău, va umezi, și numai pentru o clipă de veșnicie, tremurata-ți pleoapă. Așa le vei plăti cu banul sufletului tău nemăsurata lor trudă, încredere și speranță pe care ei au pus-o zi de zi, în scurtimea vieții lor în tine, nădăjduind că vei fi bun, drept și omenos si că vei cinsti cum se cuvine neamul din care tu și toți urcătorii și scoborâtorii tăi vă trageți.
Așa că, tu, măruntul lumi acesteia rea și mincinoasă, leapădă-te de toate celea și, înainte de toate, cere iertare și iartă-i tu pe toți cei dragi, ca și pe toți dușmanii tăi de ieri și de azi, ca marea sărbătoare să te găsească curat și cu sufletul deschis. Iar Tu, Iertătorul și Îndurătorul nostru al tuturor, ne mai dă Doamne răgaz o bucată de vreme, că poate așa ne vom mai îmbuna și curăți sufletul de toate câte lumea aceasta în care trăim ni le dă și ni le cere în fiecare zi.
Îngenunchind, /Smeritul gând /spre cer urcând /
La Domnul Sfânt pe largi cărări,/ Ar vrea iertări și împăcări.
Mircea Dorin Istrate
ÎN JERTFITORUL MEU ARDEAL
SUB PATRAFIR DE STELE
În timp tot rânduit-am biserici în Ardeal,
Să privegheze lumea din vârful unui deal,
Și de acolo Doamne, în preaspășită rugă
Iertări cerut-am încă, necazuri nu ne-ajungă.
Mereu cu gând la Tine, în timpuri grele-a stat
Sub umbra Ta norodul să-mi fie câștigat,
Că Tu ne-ai fost nădejdea, c-om trece astă lume
Feriți de rău și poate, trăi-vom vremi mai bune.
La vechile-ți altare mereu s-au închinat,
Strămoși, moșii noștri și eu cu al meu leat,
Și-așa vor face încă urmașii mei de-acuma,
C-așa de prunci ne-nvață învrednicita, muma.
La sfânta liturghie, cucernicii părinți
Cu drag mereu ne-ndeamnă să îi urmăm pe sfinți,
Ca ei să fim de vrednici în viața ce-o trăim
De vrem ca-n cele raiuri, acol să veșnicim.
Păcătuim în viață, că cel păcat ne-mbie
Ca să-i gustăm plăcerea din lumea lui dulcie,
Uitând că doar iertarea și veșnica iubire
Ne sunt de-ajuns ca viața, ne treacă-n fericire.
*
De-aveți în al vost suflet biserica din deal
Și încă jertfitorii cinstitului Ardeal,
Nimic în astă lume n-o să vă fie greu
C-aveți de partea vostră pe Domnul , tot mereu.
Din huma cea cu moșii luați mereu putere,
S-aveți, când greu vă este, îndestulată vrere,
Să-mi țineți veșnicită biserica din deal,
Cu voi pe lângă dânsa, în bunul meu Ardeal.
Din lacrima durerii vă faceți bucurie,
Iar urgisita vreme istorie vă fie,
Să știe și nepoții pe-aicea cum a fost,
Când țara și cu Domnul avutu-mi-au un rost.
**
Sub patrafir de stele, biserica din deal
Veghează pace-mi fie aicea în Ardeal,
Că la sfârșitul lumii, aici va fi să-mi fie
Grădina Maicii noastre, cucernica Maria.
Mircea Dorin Istrate
SE PRĂZNUIEȘTE PAȘTELE CEL SFÂNT
IN RUGĂ DE IERTARE
Motto: În biserica gătită ca-nt-o zi de sărbătoare,
Din cădelnița-argintată, fumul smirnei dintr-un jar,
Cerne sfintele icoane, și c-o dulce sărutare
Se așează pe obraji zugrăviți de-un iconar.
Mai peste tot la mine, pe coama unui deal ,
Să fie mai aproape de raiul din ceresc,
S-au rânduit în vreme pe-ntinsul meu Ardeal
Biserici purtătoare de har dumnezeiesc.
Cărarea înierbată, din vale îmi aduce
Suflarea păcătoasă a unui cuib de sat,
Ce-n rugă temătoare sărută sfânta cruce
Și vechile icoane cu chip străluminat.
Apoi, bătrânul preot, cu vorba lui cea blândă
Înalță rugi la Domnul, să fie de iertare
La multele păcate, ce stau să se intindă
Ca umbra cea lungită, la vreme de-nserare.
Ei încă păcătoșii, jura-vor ascultare
Poruncilor știute din vremuri de demult,
Numai le deie Domnul, de vrea, a Lui iertare
Și-or fi creștini cum fost-au, atunci, la început.
C-așa e rânduiala la noi, din străvechime,
Să ne spălăm păcate în rugă de iertare,
Să fim sub umbra crucii, cu gândul la Treime
Și-atunci cu siguranță, primi-vom îndurare.
*
Că doar așa pe toate, în fumul de tămâie
Și-n ruga tăinuită din țandără de gând,
Spre cerurile nalte, încet smert se suie
A sufletului slavă, din locul ăsta sfânt.
Și-a noastre fapte bune vor ține-n vrednicie
Biserica și neamul mereu n-același loc,
Vor umple de iubire clipita de vecie
Ce viața ne-o va ține, sub umbră de noroc.
Mircea Dorin Istrate
IISUS, NĂLȚAT LA CERURI
Pornit-a veste mare din glasuri de femei,
Purtat în patru vânturi, s-ajungă la acei
Ce fostu-i-au apostoli, la gloată și-mpărat,
Că Răstignitul Lumii, din moarte s-a sculat.
S-a-nfioarat atuncea tot omul păcătos,
Creștinul cel smerelnic, că n-a fost mincinos
Cuvântul Său pe cruce, că-i Fiu de Dumnezeu
Venit ca să ridice păcatul lumii, greu.
Minunile făcute au fost de-adevărate,
Menite-a Lui putere de-apururi să ne-arate,
Că El învie morții și dă la orbi lumină,
Și înmulțește pâinea creștinului la cină.
Și-apoi, a Sale sfaturi, adevărate, drepte
Și pline de-nțelesuri, au fost să ne deștepte,
Să ne-ndreptăm purtarea și ura s-o lăsăm
În schimbul la iubirea ce orișicui s-o dăm.
N-ați înțeles că viața la toți ne este dată
S-o trecem în iubire frumoasă și curată,
Nu ură, nu tu vrajbă, nu sete de avere
Că ele întinează și izvorăsc durere.
El nu îmi vrut-a moartea niciunui păcătos,
Ci îndreparea, care-i , cu mult mai mult folos,
Că astfel el, dușmanul, prieten ți-l vei face
Și-n lungă veșnicire trăi-vom toți în pace.
Când judecata voastră ce-a strâmbă, mincinoasă,
L-a condamnat la moartea aceea grea, hidoasă,
El, coborâta-n iadul păcatului lumesc,
Ca de acol să urce la Tatăl, în ceresc.
*
După atâta vreme, nici azi n-ați înțeles
Că viața noastră încă, nu are nici un sens
Dacă trăim în ură, minciună și-n trădare,
Că pierde pe vecie a Raiului cărare.
**
El, Înălțat la ceruri, de-acolo ne veghează
Să îi urmăm povața, s-avem credința trează
Că doar cu cea iubire și binele făcut,
Ne-om înălța la ceruri, din păcătosul lut.
Mircea Dorin Istrate
GÂNDUL LUI HRISTOS PE CRUCE
Stă Iisus pe Sfânta Cruce pironit în patru cuie
Și-n durerea lui carnală rugă către Domnul suie:
-Iertător să fii cu ceia ce aicea m-au adus
Depărtându-se de Mine, lași cum alți-n lume nu-s.
N-au avut în ei credință ca să vreie să îmi moară
Pentru Tine, pentru lume, pentru tot ce-i înconjoară,
Pentru neam, pentru dreptate, încă pentru cea iubire
Ce s-ompartă tuturora, ca pe-o sfântă dăruire.
De-asta crucea Mea e greuă, că în ea sunt adunate
Ale voastre cruci făcute din o mie de păcate,
Eu le-adun , le iau cu mine și le duc dinspre lumesc
Ca iertate toate fie de Părintele Ceresc.
Astăzi mor, ca să mă leapăd de ce-n Mine-i pământesc
Și să-nviu pentru vecie Nemurit Dumnezeiesc,
Să v-arăt, că dacă sfatul ce într-una vi l-am dat
Mi-l urmați îndeaproape, veți avea de câștigat,
Lumea-ntreagă, veșnicia, raiul cu-ale sale toate,
Necuprinsa-mpărăție și-ncă multe nevisate,
Toate ale voastre fi-vor pentr-o boabă de credință
Ce-i mai tare decât moartea și v-aduce biruință.
Toți nemerniciții lumii, păcătoșii, fiecare
Care-mi stați la talpa crucii într-o rugă de iertare,
Mântuiți veți fi de-apururi dacă-n voi aveți voință
Să vă lepădați păcatul și-n cel loc puneți credință.
Cu nimicul ăsta mare veți schimba întreaga lume,
Va pieri pe veci păcatul și de-mi faceți fapte bune
Rai va fi pământul ăsta, iară voi, cei trecători,
Veți pleca spre judecată nimănui să-i fiți datori.
*
Asta zise-n gând Issusul, pironit de noi pe cruce
Și-n durerea-i fără margini, crede-n clipa ce s-o-apuce
Când aici, cum a mai fost-a, fi-va Raiul de-nceput,
Unde toți, cândva, odată, am trăit și-am încăput.
Mircea Dorin Istrate
ÎN BOCETUL DURERII
În bocetul durerii, Măicuță Născătoare
Mi te topești ca sarea de lacrimi picurată,
Tot întrebându-ți soarta, de ce pe Tine oare
Căzut-a nenorocul să fii azi lăcrimată?
Că n-ai făcut la nimeni nici rău cu vre-o sudalmă,
Că te-ai jertfit născându-l pe Domnul Iertător,
Și-acum, de ce sortitul îți dă o greauă palmă
Că El, Hristosul nostru, la nimeni nu-i dator.
Bătutu-L-au în cuie pe-o cruce de osândă
Trădat de trădătorii la neaml creștinesc,
Și inima-ți de mamă, smerită, caldă, blândă,
S-a înmuiat durerii rugându-l pe Ceresc
Să ți-l întoarcă-n viață din moartea nemiloasă
Pe El, Nepăcătosul, ce a luat cu sine
Păcatul omenirii, ca prin a morții coasă
S-ajungă sus, în ceruri, primind dumnezeire.
Tu mai rămâi Măicuță să ostenești prin lume,
Să-mparți cuvinte-leacuri la ceia necăjiți,
Să picuri cu iubire a Tale fapte bune
Iar când lăsa-vei lumea, slăvită fii de sfinți.
La Tine-nchinăciune și rugă de iertare
Cerșim noi îndulciții adesea la păcat,
Că trecătoarea viață, ne dă din câte are
S-alegem ce-i mai bine, din tot ce ni s-a dat.
HRISTOS A ÎNVIAT
Motto: Ați plâns destul, de-acum vă bucurați,
Că înc-odat de cer, ați fost iertați.
Când Domnul l-a trimis pe Fiul Sfânt
Să fie Solul Său pe-acest pământ,
Voi, înfrățiți cu Iuda L-ați trădat,
Și pironit pe cruce L-ați lăsat.
De ce? Că a venit să vă arate,
C-acolo sus, în ceruri, după moarte,
Veți fi vecie lungă de vecii
Și-n bucurii de raiuri veți trăi
De-aici făcut-ați FAPTE LĂUDATE
Și fost-ați BUNI și IERTĂTORI în toate?
Minuni El v-arătat ca să vă-mbune
Să zilniciți mereu în fapte bune,
Ca prin IUBIREA CELUI DE APROAPE
Să fiți cu El în ceruri, după moarte.
Poveți v-a dat, așa ca nimeni altul,
Să nu trăiți în viață cu PĂCATUL,
Să spuneți ADEVĂRUL mai mereu,
Să-mi AJUTAȚI pe-acela ce-i la greu,
Să vă IUBIȚI dușmanu-ntotdeauna,
Al vostru gând să lepede MINCIUNA,
Și în CURAT în CINSTE și-n DREPTATE
Să vă trăiți viața, CĂ SE POATE!
Nu v-a plăcut cât toate vi le-a zis,
Nu l-ați crezut că El e cel trimis,
N-ați vrut trufia s-o lăsați din voi
Și lăcomia să vă lase goi.
A voștii ochi, să creadă nu au vrut
Minuni pe care El mi Le-a făcut.
Ați născocit că-i solul mincinos
Și ce v-a spus, întors-ați voi pe dos,
Și fără remușcări la cele toate
L-ați judecat și L-ați trimis la moarte
Să fie pironit pe-o cruce-n cuie
Și de acol la ceruri să îmi suie.
El, l-a rugat pe Tatăl din Ceresc
Să ierte neamul nostru omenesc,
Că El chezaș s-o pune pentru toate
Păcatele ce-n lume-s adunate,
Ca voi cu toți, de-acuma înainte,
Iertați să-mi fiți, întinători de minte.
Apoi s-a scoborât în Iad să-nfrunte
Genunea cea cu suflete mărunte,
Iar de acol, pe moarte a călcat
Și-apoi la cer pe veci, s-a ridicat
Să-mi știe toți că El, A ÎNVIAT!
*
E zi de Paște, deci, vă bucurați
C-al nostru IERTĂTOR, pe cei iertați
I-așteaptă să se-ndrepte-n fapte bune,
Ca la sfârșit, când or lăsa cea lume,
Să-mi stea cu El la masă în ceresc,
Cât încă fi-va neamul omenesc.
Mircea Dorin Istrate
|
Mircea Dorin Istrate 4/13/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.