Plimbare de iarnă *
Pe lângă arginti copaci
Mergeam tăcut pe o alee
Ce se încurca cu lungi poteci
Cu turle și cetăți solemne.
Doar veverițele sprințare
Vesele săreau din ram în ram
Și câte o pasăre cântătoare
Printre brazi zburând, zăream.
Nici o făptură omenească
Nu îndrăznea să se arate
Domnea o liniște cerească
Pe cărările, de iarnă, îndoliate.
Dormeau sub cerul de safir
Palate ninse, cu porți grele
Ce-și arătau tăcute, măreția
Și nici o strajă lângă ele.
Pe aceste locuri, poate sfinte
Ce Dumnezeu le-a luminat
Nu-i voie să rostești cuvinte
Sau poate este chiar păcat.
Cu gând, tăcut, pășeam agale
Pe covorul proaspăt, de argint
Urmărind cu privirea pe cale
Fir nevăzut, din ghem, de borangic.
În această lume, de basm trăiesc
Povești cu zmei agățate-n brazi.
Din cupa vremii, iubire golesc
Să nu uit nicicând ziua de azi.
DE-AS MAI FI TANAR
De-as mai fi tanar mi-as dori să ajung departe,
Spre înălțimile cu aburi mișcători
Să zbor cu acea fărâmă, din suflet ce desparte,
Clipa de vecie cu reci și grei fiori.
As dori să ajung cu viața peste moarte,
Acolo unde nu a ajuns nimeni nicicând.
Să văd, dincolo de vămi, de ce sufletul are parte,
Și cine se joacă cu stelele de le văd râzând.
Să-mi înfășor anii, cu nemăsuratul timp din stele
Cu infinitul ce-l poate cuprinde un pământean.
Să aduc scânteie de pace și bine în palmele mele.
Să pot face pentru semeni, clipa de un an.
Să avem viață veșnică, iar vânturile morții
Să le opresc la poarta intrării pe pământ.
Fericirea să nu mai fie la cheremul sorții,
Sau viii să vrea, să între în locul morților în mormânt.
Martie 2023 Toronto
POVESTE ZODIACALĂ
(o prezentare a vieții de bulevard)
Doi mușterii gârboviți, ce-și târau după ei o viață amară
Învăluiți în aburi de alcool și fumul gros de la țigară
Își treceau vremea, în cârciuma de pe bulevard într-o seară
Așteptând să le pice fericirea din cer, sau să moară
Privind la un domn chipeș, cu perciuni și mustăcioară
Ce comenta știrile zilei, într-un separeu cu o dulce domnișoară
În aerul ce-i înconjura, plutea un miros de trandafir sălbatic
Și un fir discret de lumânare, se rupea de râsul lor nebunatic.
Unul din ei, cu o privire rece, discretă, își răspunse la întrebări:
-Aceste sunt doar două fețe ale mândrei noastre țări,
Una este fața lumii bună, cu patroni, bani și domnișoare
Alta este înecarea sorții, în alcoolul din paharele murdare.
Cum musterii își alungau tristețea, ce aproape-i copleșise
Cu multe planuri și cu vise , ce niciodată nu le împlinise,
Priviră triști, cu dușmănie, pe sub pleoapele căzute
Cum se țes iubiri discrete, din sentimente prefăcute.
Cum licori și prafuri scumpe, obrajii le îmbujorează,
Făcând din încăperea îngustă, o mare orientală oază
Prinzând visele împlinirii, în euforia de la cafea,
În care au scăpat din greșeală, o Ecstasy sau altceva.
*
-Nu...nu-i drept, gândi mușterii, cu bărbile în piept căzute,
La timpurile ce pentru noi, de acum toate sunt pierdute.
Printre dinții negrii tociți, unul scoate o vorbă împleticită,
-Ce...crezi, că ăștia o să descurce, viața aceasta încâlcită?
-Privește,... zice celălalt, zvârlind pe jos mucul de la țigară
Ce bine-i acolo sus! Din iarnă au făcut primăvară!
Ei urcă culmi nebănuite, noi coborâm a vieții scară!
Dar se duc unde și noi mergem, când le-o veni rândul să moară.
-Parcă acum deschid ziarul? Zise Vasile, prinzand-ul un ușor fior.
-Își citește ba...zodiacul! nu vezi? Stând picior peste picior!
Se bucură omul în tihnă, după o zi grea, de o clipă de amor
-Ei...Ilie, doar la cei cu mulți bani, în fiecare seară le e dor.
-Acum parcă strâmbă din nas, ce nu i-o conveni din ziar?
Că o ducem noi prea greu? Sau nu i-a ieșit ce-a vrut la zar?
Sau poate nu-i ajung ochii copilei, amețită cu un dolar?
-Lasă-le în pustii Vasile, nu vezi că vorbești în zadar!
Poate nu-i scrie în oracol, tot ce el ar vrea deodată
Sau printre rânduri nu ghicește, că duce o viață furată.
-Nu!...nu i-o ajungând apropierea, de copila din popor .
-Dar ia mai dă un rând Vasile, că eu de sete am să mor!
El se crede acum alesul...deja câștigător în toate,
Căci de acum el face parte, din elita societății bogate.
Vrea în cupe aurite? În cupe aurite domnul este servit!
Mai vrea încă o fată să-i stea alături? Vine fata și-i iubit!
-Poate zodiacul lui, îi spune că așa trebuie să trăiască,
Să vrea totul de la viață cu o poftă nebunească!
Nu-i ajunge o domnișoară, ce pășește aproape goală,
-Privește-i fața lui senină! -Da... dar sufletul lui e de smoală
-Vezi-ți de treabă, zice alene Vasile, scuipând sub talpa tocită
Să mor dacă nu-mi caut și eu, să am măcar o iubită!
-Mai bine hai că-i miezul nopții, hai să mergem către casă,
Vezi ce înseamnă să te naști într-o zodie norocoasă?
-Oare noi ce zodie suntem, de nu avem nici os de ros?
Ce păcate ne apasă de nu avem soarta la mustăcios?
-Hai măi!...hai, că ni se ocupă locul, găsit aseară în boscheți.
-Nu plec Vasile! Nu...de nu-i fur fata, am să mă sui pe pereți
-Ah Ilie, viața noastră-i o porcărie! Așa ne-o scrie în zodiac?
Hai să-i luăm soarta celui din separeu, cu brișca îi vin de hac!
-Fugi de aici măi fârtate, mai bine vezi-ți de rost,
Vrei să ai la pușcărie vreo douăzeci de ani adăpost?
Tu nu ai biștari băiete, să-i momești pe avocați,
Noi suntem pe această lume, precum vezi, niște ratați!
-Așa-i...legea pentru noi Vasile, nu ca pentru cei bogați!
Numai cei din lumea bună, le plătesc pe toate-n bani
Noi oricât de mari ne-am crede, suntem doar niște sărmani.
-Dar degeaba mă crezi prost. -O vezi? Îi fur blana argintie!
Și am s-o vând știu eu cui... și am să-mi iau o pălărie,
Un ceas Doxa și-o brichetă. -Dă-mi un foc de la țigară!
Papuci de lac și o cravată, toți de ciudă o să moară!
-Hiii...ce ști tu cum se învârt toate? Haina asta e o avere!
Bogat v-a fi în lumea asta, cel care fură cu acte și nu cere.
-Hai atunci cu mine Ilie, știu un chioșc la piață în spate
În noaptea asta-i luna-n nor, o să ne îmbogățim de se poate.
-Doar Domnii fac zodiacul și tot Domnii îl împarte
-Bine mă...ști cum vom face? Așa ca să-ți placă ție!
Ascundem totul în canal și mâine-n piață facem prăvălie.
-Nu mai bea ce lasă alții, că ai să cazi din nou sub masă
Și iar te car în spinare în nenorocita noastră casă.
Spune-mi tu acum Vasile, fericirea de ce nu doare?
De ce drumurile noastre au în viață altă cărare?
-Pentru că așa spune în zodie, de o citești cu luare-aminte,
Ea arată viața omului adunată în cinci cuvinte.
Îi spune câți pași la stânga, sau la dreapta și de ce să se ferească.
Nu îl lasă pe om singur, să bea ca noi și să trândăvească,
Doamne, toate ți le spune și ce-a fost și ce-o să iasă!
Pentru ca să atingi fericirea, nu-i suficient să ieși din casă
Și să te înfunzi în crâșmă, de dimineața până seara...
-Vrei și tu să iei ziarul și să ți-l citească secretara?
-Fugi de aici măi Ilie, nu am bani nici de-o chiftea
Tu crezi că un ziar poate să-mi facă pofta mea?
-Uite unul uitat pe masă, de un amic puțin tembel
Hai să citim oracolul, măcar să știm ce scrie în el.
Uite aici scrie de pești. Ei trec prin viață fără să-i ude,
Vărsătorii ce se nasc, de muncă în viață n-o să asude
Balanța aduce echilibru, săgetătorul zile pline,
Taurul de te ia în coarne, nu cred că o să-ți meargă bine
Berbecul și racul te dă înapoi, trebuie alungat de lângă tine
Gemenii se înfrățesc, cu leul și cu fecioara numai seara.
-Lasă că mi-ai împuiat capul, mai bine scoate țigara
Zodiacul îl face omul și tot omul îl desface
Te-ai născut în unt și brânză, ai în viață tot ce-ți place
Te-ai născut în ițari și opinci sau baracă de muncitor,
Vei ajunge sigur, ucenic în uzina, sau truditor pe ogor.
-Vezi ce bun e zodiacul? Măi Vasile ai adormit?
Ce stai adunat de umeri, ca găina la clocit?
Ce ți-am spus eu până acum? Pentru ce-mi tocesc răbdarea?
Pe noi ne îngroapă viața, ca pe-un fir de nisip marea!
Hai trezește-te să vezi, în umbre, cum se îmbrățișează
Cum el zâmbește a împlinire și ea săraca cum oftează
-Cum,... în lumea asta mare, doar ei au dreptul de a avea?
Ce ne trâmbițează nouă, totdeauna-i cacialma?
Din grămada de foloase noi avem partea cea mai rea.
-De vrei din horoscop Ilie, să afli sensul la fiecare cuvânt?
Să nu uităm că plinul îl facem, totdeauna, aici pe pământ.
-Da băi... dar noi Vasile, când avem la toate rând?
Ei se îmbracă doar în blănuri și au tot ce-și pun în gând!
Noi rămânem în mocirlă cum am fost de când ne știm
Ei se nasc și mor în palate, noi nici în gând nu le cladim!
-Noi nu am fost pana ne-a dat afara? Ce vorbești, sau ai uitat?
Eram maistru oțelar, cel mai bun, iar tu funcționar la stat
-Le-au închis de mult pe toate și le-au vândut la fier vechi
-Ramaneai și tu ca domnul, dar dacă n-ai dat din urechi?...
-Ce sa dau? De unde sa dau?ca m-a părăsit și nevastă și copiii
Ea în Spania la capsuni, ei duși în tari de nici nu le știi!...
-Și acum..., ce mai vrei Vasile și eu am pățit la fel?
Ma-nselat un cămătar ca-mi da luna și soarele de pe cer
I-am semnat niște hârtii, mi-a dat bani, dar n-am avut ochelari de fel
Doua rate a zis ca nu-i mai trebuiesc acum, ca doar oamenii cinstiți nu pier.
Și într-o zi a venit executorul, cand eram la pacanele în joc
Și m-a dat din căsuța mea afara, cică n-am plătit dobânzi de loc.
Cei ce-n ziare scriu povești, că vom ajunge în paradis
Vor înțelege până la urmă, căci pentru bogați ei le-au scris.
Nouă doar ne vând iluzii, care sunt mult prea depărtate
Amețindu-ne cu trucuri, care sunt prea vechi și moarte.
Chiar și zodiacul Chinezesc printre rânduri ne v-a spune
Căci vor venii, în curând, Americanii cu corăbiile pline
Dar e mult prea greu pentru noi, să ne mai învățăm cu bine.
-Așa-i Ilie ne-am luptat o viață, să credem că băutura-i o comoară,
Dar ne îngropăm amindoi, în fumul aspru de țigară
Ne-am învățat să trăim somnul, doar sub cerul plin de stele
Ne-am hrănit doar pe apucate și-am visat doar joc de iele.
Acum în dosul lumii bune ne-om stinge precum nici n-am fost
Dar și sufletele noastre, în Cer își vor găsi, cu ale lor adăpost.
Bogații lumii nu vor avea prins Raiul, la a lor cingătoare
Să intre în grădina lui, numai cel ce pe pământ bogății are.
-Vasile...ascunsă în bobul de rouă, purtat de vântul de seară
Dreptatea pentru noi e o iluzie, mult prea strâmbă și amară.
Poate că din sufletele noastre, cu trupuri ca leșia murdară,
Ne vom naște în alte lumi, inconjurati de o comoară
Și vom ajunge pe lumină în trupuri mai norocoase
Sau ne vom furișa pe întuneric, în fermecătoare case,
Unde urmează să se nască, un prinț ca razele de soare
Și-i v-a aduce zodiacul, doar blănuri, aur și mărgăritare.
Poate atunci vom înțelege și noi, ce înseamnă zodiacul
Săgetătorul, taurul, balanța, fecioară, scorpionul, racul.
Atunci vom putea cântări, cât valorează viața în lume
Cât de darnice au fost zodiile și pentru săraci cât de bune.
Așa că...hai noroc și să auzim de bine,
Scoală Vasile, că-ți pleacă duduia cu haina și colierul de rubine.
Ști ce? Hai să mergem și-om mai povesti afară,
Să judecăm și să alegem neghina de secară.
-Se poate...mai Ilie? noi... două suflete curate,
Să urâm pe cei ce și-au clădit bogății și plăceri nemăsurate?
-Nu Vasile, lasă-i cu a lor lume dacă așa a vrut Dumnezeu
Cineva trebuie să ducă în lumea asta și ce-i greu.
Să ne lepădăm de rele, să ne bucurăm când binele în noi se strecoară,
Atunci vom înțelege că zodia este o luptă și nu una ușoară.
Viața este o lungă cursă, dreaptă sau nedreaptă,
Dar dacă o pierzi...sa dus...Ea nu te mai așteaptă!
*
Ajuns în casa lor, prea umedă friguroasă și săracă,
Sufletul din ei a început, ca în atâtea rânduri, să tacă.
În vis le apăru un rai cu lumini multicolore și prințese,
Ce zodiacul lor acum, doar în vis le aduse
Și mai apăru un moș cu barbă, la casa lor fără poartă,
Zicând:- De când vă nașteți pe pământ primiți o soartă
Dar...îi v-a fi de folos, doar celui ce mereu în spate o poartă.
Cei ce o aruncă-n gunoi sau o pierd pe a vieții cărare,
Cei ce nu-și caută fericirea prin muncă, cu multă răbdare,
Se v-a târî greu prin viață spre bunul Dumnezeu,
Unde-i primește la el și pe credincios și pe ateu.
Martie 2023 Toronto
|
Achim Bucutea 3/13/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.