Poezii
NU E DUMNEZEU DE VINĂ!
Arde cerul și pământul, lungi puhoaie varsă norii,
Munții crapă, marea urlă, plânge lumea, plâng și zorii.
Toate-și schimbă rostul, starea, curg durerile șuvoi;
Universu-ntreg se miră cum ne batem joc de noi.
Cine, oare, e de vină pentru nebunia noastră?
Cine strică Adevărul și-această Planetă-albastră?
Cine otrăvește marea? Cine dezvelește munții?
Cine blestemă și râde? Cine este-n noaptea minții? Cine a trădat Iubirea? Cine a-nșelat știința?
Cine-a pervertit gândirea și onoarea și credința?
Cine strică armonia ordinii lui Dumnezeu?
Cine laudă minciuna? Cine-s robii celui Rău?
Cine-s Farisei și Iude? Cine-aruncă la gunoi
Sfintele Porunci și pruncii și-Adevărul vieții noi?
Cine este vinovat?... pentru crime și dezastre?
Pentru falsa închinare? Pentru chinurile noastre?
Este Dumnezeu de vină că batjocorim natura?
Că iubim destrăbălarea? Că nu mai trăim Scriptura?
Nu e Dumnezeu de vină! Noi suntem cei vinovați!
Noi uităm de Dumnezeu și de cei apropiați.
Lăcomia pentru-avere, viața noastră de păcate
Ne coboară-n foc și lacrimi, în durere și în moarte.
Câte suflete sărmane să înoate în durere
Să-nțelegem că păcatul ne îndreaptă spre cădere?
Când vom ști că viața-n lume fără Bunul Dumnezeu
Este doar deșertăciune, sub puterea celui Rău?
***
Doamne, te rugăm, ai milă, ia durerea omenirii,
Fă-ne să-nțelegem, astăzi, rostul vieții și-al iubirii!
Iartă-ne, din nou, Părinte, prin Isus, prin Fiul Tău,
Dă-ne duh de pocăință, să fugim de orice rău! Dă-ne sfânta-nțelepciune să-nțelegem Adevărul,
Să purtăm mereu în suflet Dragostea, Lumina, Cerul!
S-alergăm, smeriți, la Tine, cât vom fi pe-acest pământ
Și de-ar fi să vină moartea, să murim cu Tine-n gând!
*********************************************
Bunica mea
Bunica mea stia să teasă
Si cânepă topea la râu,
Făcea poclăzi din lâna toarsă,
Itari, cămesi, surtuc si brâu.
Bunica mea stia să coacă,
La râsnită făcea mălai.
Si desfăca porumb la clacă,
Să fie-n casă, pentru trai.
Bunica mea stia să pună
La fum costită si cârnati.
În pod, lângă slănina bună,
Pe grindă stăteau atârnati.
Stia bunica să-mpletească,
Opinci din piele îsi făcea,
Stia viteii cum să-i crească
Si-n curte păsări îsi tinea.
Stia bunica să descânte,
Cu ierburi bune pentru leac
Aluatul cum să îl frământe
La cozonaci cu nuci sau mac.
Stia lucrările-n grădină,
Sau când să semene-n ogor,
Stia ce dă si ce să tină
Din rodul verii la obor.
Ce basme mai stia să spună,
Ce doine, ce cântări stia!
Câte în stele si în lună
La gura sobei povestea!
Stia bunica ce se spune
Când tinerii de la părinti
Îsi luau la nuntă iertăciune
Din ochi scăpând lacrimi fierbinti.
Din fața domnilor bunica
Se da în lături cu sfială,
De parcă-i sta în cale frica.
Ea, o tărancă, n-avea scoală
*****************************
Tăticul
Când sunt copiii noștri mici ,
Noi pentru ei suntem TĂTICI .
Ce gingaș e , si suna bine
TATICULE , mi-e dor de tine !
Dar anii trec si deodată ,
Nu mai esti TATIC , acum ești TATĂ .
Dar si asa tot suna bine ,
Tata ,... imi este dor de tine !
Dar cresc , nu le mai ești pe plac
Din TATA , tu devii BABAC .
Iar vorba suna trist si gol ,
BABACULE ... mai dă-mi un pol !
Dar viata e un foc de paie ,
Si vrei, nu vrei , ajungi TATAIE .
Iar vorba ta , in râs e luată ,
TATAIE ,... ia mai las-o baltă! ...
Si-n anii care-ți mai rămân,
Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN.
Si vorba lor te năucește,
BATRÂNE... ce-ti mai trebuiește?
Copile , tu, să ai știință ,
c-am fost un tată cu credință.
Și din puțin, ce-a fost să fie
eu am răbdat și ți-am dat ție.
Dar fă-mi , te rog , o bucurie:
La cimitir, de vii la mine...
Să-mi zici ca în copilărie
TĂTICULE , mi-e dor de tine ..
|
de Aurel Gângă 2/6/2023 |
Contact: |
|
Informatii Utile despre Canada si emigrare.