Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Scrisoare pastorală

Mănăstirea Albotina-Bulgaria(I). În Duminica Sfinților Români din anul mântuirii 2022 mi-a apărut, în mod involuntar, o idee care m-a obsedat câteva zile în șir. Nu cred că această idee a fost de la mine, ci eu am fost doar un instrument prin care ea a răsărit, a crescut și a cerut să o fac cunoscută și, mai mult, s-o ajut să se materializeze. E vorba de ideea construirii unei mănăstiri ortodoxe românești dedicată Sfintei Cuvioasa Teofana Basarab în codrii de la Albotina din nordul municipiului Vidin din Bulgaria. Ideea este foarte curajoasă și mulți dintre cei care au aflat de ea și-au arătat îndoiala. Eu cred, totuși, că realizarea acestui obiectiv este posibilă și de aceea am început demersurile pe care le-am socotit potrivite. În primul rând, am conceput, am redactat și am înaintat pe filiera oficială Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române memoriul următor. Vom vedea care vor fi ceilalți pași. Prin ,,Scrisoarea pastorală” vă vom ține la curent cu evoluția lucrurilor. Iată memoriul:
,,Preafericite Părinte Patriarh,
Subsemnatul preot Alexandru Stănciulescu-Bârda, paroh al Parohiei Malovăț din Județul Mehedinți, respectuos supun atenției Preafericirii Voastre posibilitatea realizării unei mânăstiri de maici dedicată Sfintei Cuvioasa Teofana Basarab în punctul numit Albotina, situat în munții din nordul municipiului Vidin(Bulgaria), la cca. 20 km distanță de acel oraș.
Anexez prezentului memoriu un exemplar din cartea mea, Viața Cuvioasei Teofana Basarab, ediția a III-a și fac precizarea că pe 26 mai a.c. am făcut lansarea ei la Casa de Cultură ,,Sf. Cuv. Teofana Basarab” din Vidin, după care m-am deplasat împreună cu membrii ai Comunității Vlahilor/Românilor din Bulgaria la Albotina. Am socotit necesar să fac aceste precizări, nu ca să-mi fie spre laudă, ci pentru a vă convinge că sunt în deplină cunoștință de cauză și am studiat problema timp îndelungat.
I. ARGUMENTE
Proiectul realizării unei asemenea mănăstiri, pe care-l propun Preafericirii Voastre, se bazează pe următoarele argumente:
1. Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab a fost o personalitate de prima mână în societatea românească și bulgară a veacului al XIV-lea: fiică de domn român (Basarab I), soră de domn român(Nicolae Alexandru), soție de mare țar bulgar (Ivan Alexandru) și mamă de țar al Vidinului(Strațimir);
2. Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab poate fi considerată, pe bună dreptate, simbolul legăturilor de prietenie și frățietate între popoarele român și bulgar din Evul Mediu;
3. Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab este primul călugăr cu origini românești certe, precursoare a Sfântului Nicodim de la Tismana;
4. Sfintei Cuvioase Teofana Basarab nu i s-a închinat până în prezent nici o biserică sau mănăstire în România sau în Bulgaria;
5. În munții din nordul Vidinului, prelungire a Munților Carpați, în punctul numit Albotina, a existat încă din Evul Mediu o mănăstire rupestră, ale cărei urme se văd și azi. Se prezintă sub forma unor grote săpate în coasta muntelui. Într-una din ele era biserica, în celelalte chiliile viețuitorilor. Prin 1970, autoritățile comuniste au aprins anvelope auto în aceste grote, ca să se distrugă orice urmă a mănăstirii și a credinței, dar nu s-a reușit pe deplin;
6. Albotina face parte din regiunea Timocului bulgăresc, prelungire a Timocului sârbesc aflat la câțiva kilometri în nord. În regiunea Timocului, fie zona bulgărească, fie cea sârbească, există zeci de sate cu populație vlahă/românească, vorbitoare de limba română. Cu toate acestea, slujbele din biserici nu se fac în limba română, iar în școli nu se predă și nu se folosește limba română. Mai adaug și faptul că atât în Negotin(Serbia), cât și în Vidin(Bulgaria), nu am găsit în librării sau la punctele de desfacere a presei o carte, o revistă sau un ziar românesc. O mănăstire românească, ortodoxă, în care să se oficieze slujbele în limba română ar fi nu numai o necesitate astringentă pentru zonă, ci și o adevărată mană cerească pentru populația vorbitoare de limba română;
7. În memoria localnicilor se păstrează tradiția că la Albotina este ,,mormântul prințesei” și acolo se fac pelerinaje de către vlahii/românii din Bulgaria. Există azi, în fața grotelor de care am vorbit mai sus, o platformă îngustă, săpată în stâncă, pe care sunt 24 gropi, de asemenea săpate în stâncă, goale, care au servit pentru înmormântarea viețuitorilor mănăstirii, dar au fost profanate, golite de conținut de căutătorii de comori, după cum spun localnicii. Pe peretele interior al unei astfel de gropi există o inscripție, care ar putea fi lecturată ,,Teofana”.
8. Albotina este o poiană aproape rotundă de cca. 2 ha, înconjurată de munți acoperiți de codrii și de o vegetație luxuriantă. Există acolo o tablă cu un text în limba bulgară, în care se vorbește de existența mănăstirii. La poalele muntelui pe coasta căruia se găsesc grotele și mormintele de care am vorbit mai sus, se află o fântână cu apă vindecătoare de boli, după cum susțin localnicii. În acea poiană aduceau vlahii/românii și nu numai ei pe bolnavii lor să se trateze. Cei care se însănătoșeau plecau acasă, cei care mureau erau înmormântați în acea poiană;
9. La ,,mănăstirea” Albotina, reprezentată în prezent prin grotele amintite, slujește în fiecare an mitropolitul Vidinului în a doua zi a Sfintelor Paști. Este tradiția ca în acea zi să se adune acolo vlahii/românii din Bulgaria, să facă pomeniri pentru sufletele celor înmormântați acolo. Mai mult, acolo și atunci se face ,,Hora morților”, obicei unic în Bulgaria, care se regăsește însă și azi în nordul Județului Mehedinți.
10. O mănăstire ortodoxă românească la Albotina ar menține vie nu numai flacăra credinței creștine ortodoxe, ci și limba și cultura românească. Mănăstirea ar putea avea o librărie de carte românească, o sală pentru conferințe și simpozioane, în care să se întâlnească oameni de cultură din Bulgaria și din România și să abordeze cele mai diverse probleme de teologie, istorie, cultură în general. Ar putea să organizeze școli și tabere de vară, în care să se predea limba și gramatica românească, istoria românească. Trebuie menționat că vorbitorii de limbă românească din Bulgaria, care se regăsesc în comunitățile de vlahi/români și macedo-români însumează aproape o jumătate de milion de oameni, majoritatea creștini ortodocși;
11. Realizarea unei mănăstiri ortodoxe românești la Albotina ar fi un act de dreptate ce i s-ar face Sfintei Cuvioasei Teofana Basarab, după șase sute de ani în care a fost lăsată în uitare; ar fi un act de recunoștință din partea românilor, fiindcă a aplanat un conflict militar româno-bulgar, iar din partea bulgarilor fiindcă cele mai reprezentative capodopere ale culturii bulgare medievale, păstrate azi în marile muzee ale lumii, sunt opere ce au fost realizate prin osârdia, supravegherea și cheltuiala sfintei;
12. O mănăstire ortodoxă românească la Albotina ar determina conducerea Bisericii Ortodoxe Bulgare să grăbească și acolo procesul de recunoaștere a canonizării, pe care a aprobat-o Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 14 febr. a. c. și ați oficiat-o Preafericirea Voastră la 21 mai a.c.;
II. FINANȚAREA
1. Prin tratativele ce le puteți solicita între statul român și cel bulgar, se poate obține terenul de la Albotina de cca. 2 ha, prin donație, cumpărare sau schimb;
2. Sumele necesare pentru construirea și înzestrarea mănăstirii pot fi obținute din următoarele surse:
- Uniunea Europeană, mănăstirea fiind un factor important în procesul de conservare și promovare a valorilor spirituale și materiale ale unei entități bimilenare, cât și un obiectiv care ar stimula turismul în zonă. Conform Dreptului european al minorităților, acestea au datoria și trebuie sprijinite ca să-și păstreze identitatea și valorile;
- Statul român, fiind vorba de o personalitate istorică românească. Nu numai Departamentul Cultelor și Ministerul pentru românii din diaspora pot sprijini realizarea acestui obiectiv, ci și Ministerul Apărării Naționale, știut fiind faptul că tatăl Sfintei Cuvioasa Teofana Basarab a înscris una dintre cele mai glorioase pagini din istoria armatei române la Posada;
- Statul bulgar, fiind vorba de soția celui mai mare țar al Bulgariei Mari și de mama viteazului țar de Vidin, Strațimir.
- Oameni cu dare de mână români și bulgari, vlahi și macedo-români. Un creștin cu posibilități precum Domnul Gigi Becali, care a contribuit din plin la construirea Mănăstirii Maglavit sau la construcția și repararea unor biserici din zona Vidinului, cu siguranță că nu ar rămâne indiferent față de o asemenea inițiativă. Și, cu siguranță, nu este singurul.
Fiți încredințat, Preafericirea Voastră, că, dacă veți da undă verde pentru realizarea unui asemenea obiectiv, nu veți rămâne singur. Cel dintâi care vă va fi alături va fi Dumnezeu, apoi Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab și…. restul lumii.
Ați înscris pagini nemuritoare în Istoria Bisericii Ortodoxe Române; ați înscris o pagină de referință în istoria relațiilor frățești româno-bulgare. Aveți posibilitatea să mai înscrieți o pagină la fel de măreață prin construirea acestei mănăstiri.
Dumnezeu să vă ajute și piedicile să se topească din calea Preafericirii Voastre, precum se topește ceara de la fața focului.
Vă sărut arhiereasca dreaptă.
*
Cuvinte părintești. Din scrierile Sfântului Tihon de Zadonsk selectăm câteva cuvinte pline de miez, privind greșeala aproapelui nostru. Iată-le:
,,Vezi sau auzi că aproapele tău greșește sau că a păcătuit. Întâmplarea aceasta să nu-ți slujească drept temei pentru a-l judeca pe fratele tău, după cum au unii răul obicei, ci pentru a-ți cunoaște neputința ta; nu pentru a-l lua în râs pe aproapele tău, ci pentru a-l compătimi și a te îndrepta pe tine însuți. De la el întoarce-ți ochii către tine, căutând să vezi de nu ai fost și tu în acel păcat sau în altul deopotrivă cu acela și dacă nu cumva te afli chiar acum în el? Dar chiar de nu, au n-ai putea tu oare să păcătuiești mai rău decât atât? Căci înlăuntrul nostru, al tuturor, sălășluiesc neputința și ticăloșia: patimile noastre ne sunt dușmani, trupul nostru ne înrobește, iar satana, vrăjmașul nostru, caută neîncetat să ne înghită. Noi toți cădem, căci toți suntem supuși căderilor și primejdiilor de orice fel; aproape este căderea noastră, dacă nu ne ține harul lui Dumnezeu. Așadar, prilejul acestei întâmplări să te întoarcă spre cercetarea de sine și, văzând căderile fratelui tău, străduiește-te, cu ajutorul Domnului, să le faci pe toate cu mai multă chibzuință și luare-aminte.”
*
Disperarea unei mame. Doamna D. N. îmi scrie cu disperare. Se simte cea mai nenorocită mamă din lume. Fiul său, trecut demult de treizeci de ani, nu și-a găsit altă meserie decât aceea de a cânta la chitară prin baruri, restaurante și la petreceri. Mamei nu-i place nici meseria aceasta de ,,a-i cânta diavolului”, nici mediul în care se desfășoară și nu se poate împăca cu gândul că fiul său nu a putut să realizeze altceva în viață. Doamna D. N. recunoaște că fiul său e credincios în intimitatea sa, obișnuiește să se închine și să se roage. Doamna a rugat și pe alți preoți s-ajute în acest sens, dar n-a găsit înțelegere.
Stimată doamnă, respect grija dvs. legitimă pentru propriul fiu, dar, fără a vă jigni, am impresia că faceți furtună într-un pahar cu apă. Fiul dumneavoastră nu mai este copil. Dânsul are responsabilități față de propria familie, față de copiii săi. Dacă până acum nu s-a calificat într-o altă meserie, credeți că va face-o acum, de dragul meu? Mă îndoiesc! Și, la urma-urmei, ce găsiți rău în a cânta la chitară? Poate nu vă place dumneavoastră, dar le place atâtor oameni serioși. Dacă fiul dumneavoastră poate aduce o rază de bucurie și încredere în viața unor oameni, dacă poate să aline pentru câteva momente grijile de zi cu zi ale celor ce-l ascultă, ce e rău în asta? Fiecare generație cu vremea și cântecul ei, doamnă!
Cred că aveți un fiu minunat, dacă iubește atât de mult muzica. Și cred că știe și meserie, din moment ce poate trăi din muzică. E o meserie nobilă, divină, doamnă, și fiți mândră de fiul dumneavoastră. De ce vreți să-și lase această meserie? Ce vreți să facă altceva? El pentru asta s-a pregătit.
Vedeți bine câte concedieri se fac din toate instituțiile. Oameni cu studii superioare rămân pe drumuri, șomeri. Mulți dintre aceștia ar vrea să știe să cânte ca fiul dumneavoastră, dar nu știu și nu pot. Dacă dânsul își face bine meseria, nu e amenințat nici dumnealui, nici familia de lipsuri. Desigur, își amintește și de părinții săi și le dă o mână de ajutor, dacă are de unde. Faptul că a rămas credincios și că-și crește copiii în frica lui Dumnezeu este un motiv în plus să vă spun că sunteți o mamă fericită. Nu vă mai faceți atâtea griji pentru dânsul. Creați stări de tensiune și conflict în familie, sunteți o nefericită și-i faceți și pe alții nefericiți. Luați lumea așa cum este, doamnă, nu cum ar trebui să fie. Idealul e greu, uneori e imposibil de atins. Îngrijiți-vă și de-ale sufletului dumneavoastră, de nepoței. Iubiți-v fiul și nu-i faceți necazuri. Probabil că are el destule.
Dumnezeu să vă fie într-ajutor!
*
File de jurnal – 4 aprilie 1982(III). ,,Miercuri dimineață mă aflam în Botoșani. Am văzut târgul și câteva străzi, care m-au dus spre Casa Memorială ,,N. Iorga”. Acolo am cunoscut pe Domnișoara Prof. Violeta Budăi, directoarea, o fată foarte cultă și îndrăgostită de marele istoric. Mi-a vorbit mult despre viața și personalitatea lui N. Iorga, despre problemele cu care se confruntă pe plan local pentru a salva de la desființare casa memorială. Colaborează strâns cu Doamna Liliana Pippidi, fiica lui Nicolae Iorga. Mi-a pus la dispoziție materialele de care aveam nevoie pentru lucrarea mea despre Nicolae Iorga(…).
Joi, 1 aprilie, statul și-a păcălit toți cetățenii. Un nou val de scumpiri s-au abătut peste țară. Taxele poștale s-au mărit cu un procent fără precedent(300-400%), serviciile de coletărie, benzina (7,50-9 lei/l), petrolul lampant.
Seara, la 23.45, am plecat din Botoșani. Dimineața mă aflam în Iași. Doream să-l întâlnesc pe Domnul Virgil Cuțitaru, directorul Editurii ,,Junimea”. N-am putut. Se afla la înmormântarea unui colaborator, după cum mi-a relatat secretara. Am vizitat câte ceva din Iași, printre care mitropolia și biserica ,,Trei Ierarhi”. Iașul e ceva extraordinar. O adevărată bijuterie a culturii, istoriei, arhitecturii și spiritualității românești. Gradul de urbanizare e foarte ridicat. Ieșencile au o frumusețe care se impune. Stacojiul și culoarea vișinei putrede, culoarea imperială, este culoarea care predomină, reprezentând orașul și oamenii lui. M-am despărțit de Iași cu părerea de rău că n-am avut timp să-l vizitez cu mai multă atenție. Sper să mai pot reveni acolo!
Am reușit să fiu sâmbătă dimineață acasă. Între timp, de la poșta din Severin dăduseră de veste la Consiliul Popular din Malovăț și la Ferma de la Bârda, că mi-au venit banii, drepturile de autor, pentru Coloana Infinitului. Tot satul, ba și în Malovăț, s-a știut că ,,popa a primit zece mii de lei pentru o carte!”
De la Părintele Valeriu Anania și de la Domnul Gheorghe Marin de la Casa Scânteii am aflat că Mircea Eliade a fost trecut la index. Toate lucrările sale în curs de reeditare sau publicare au fost sistate. Toate lucrările în care se vorbește despre el și opera lui au fost ,,operate”. Părintele Valeriu Anania a trebuit să dea telefon și să intervină până la Vasile Nicolescu , pentru a-i aproba o carte, în care se afla și un citat din Mircea Eliade!”
*
Lacrima și dorul. Doamna Petruța Freund din Germania ne trimite una din numeroasele sale poezii având acest titlu. E prea frumoasă poezia aceasta ca să n-o publicăm. Demult stăruim să se gândească la un volum de versuri, dar tot întârzie. Din păcate! Iat-o:

"Aveam cândva o lacrimă și-un dor
Și nu lăsau durerea să mă doară.
Le așezam pe-al inimii pridvor,
Când Te chemam în fiecare seară.
Tu de pe Sfânta Cruce coborai
Și înnoptai în inimă la mine,
În lacrimă cu drag Te oglindeai,
Iar dorul mi-l astâmpărai cu Tine.
Ai mei doi ochi priveau, îngenuncheați,
Cum dimineața strălucea pridvorul,
Când ne trezeam, de Har îmbrățișați,
Eu - chip de lut....,
Tu - lacrima si dorul.
De-atunci o port în suflet, nepătată,
Icoana Sfintei noastre Veșnicii
Și numai gândul revederii ..... – odată,
Îmi ușurează crucea ...zi de zi...!"

*
*
Zâmbete. ☺De ce nu câștiga ghicitoarele la 6 din 49? ☺Dacă despre o femeie se spune atunci când nu este moartă că este vie, de ce... nu face struguri? ☺Tatăl meu îmi spune, ori de câte ori are ocazia, că n-a făcut niciodată aceeași greșeală de două ori! Probabil ăsta e motivul pentru care sunt singur la părinți! ☺Un hoț judecat la tribunal: ,, – Ai avut nerușinarea să te apuci de furat și ziua, în amiaza mare ?” ,,– Știți, Domnule judecător, noaptea..., cu atâția bandiți ce mișună prin oraș, mă... cam tem să ies din casă!” ☺ Cum se face că poţi să descifrezi întotdeauna nota de plată a medicului, dar niciodată reţeta? ☺ Operaţia a reușit, dar pacientul a murit din altă cauză. ☺Când medicii din Los Angeles au intrat în grevă în 1976, rata mortalităţii din oraş a scăzut cu 18%.
*
Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda





Pr. Al. Stănciulescu-Bârda     7/14/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian