Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
De vorbă cu omul de cultură Dan Ghinea

[Observator]: Dan Ghinea, sunteti geograf, redactor, si autor sau co-autor a numeroase lucrări de specialitate, dintre care mentionăm: RUMÄNIEN. Kleine Enzyklopäedie der Bade- und Luftkurorte, Editura Stiintifică si Enciclopedică, Bukarest, 1990; Die Städte Rumäniens (în colaborare cu Vasile Cucu), Editura Enciclopedică, Bukarest, 1992; ROMANIA. Resorts and Spas, Editura Enciclopedică, Bucharest, 1993; Rumanía ’95. Visión enciclopédica, în colaborare (capitolul Geografie), Editura Minerva, Bucarest, 1994; ROMANIA. Evolutie în timp si spatiu. Album (în colaborare), Editura Enciclopedică, Bucuresti, 1996; Enciclopedia Geografică a României, editia întâi, 3 volume, 1996-1998, Editura Enciclopedică, Bucuresti; editia a doua, un volum, Editura Enciclopedică Bucuresti, 2000 si editia a treia, un volum, Editura Enciclopedică, Bucuresti, 2002; Localitătile din România, Dictionar, în colaborare cu Eliza Ghinea, Editura Enciclopedică, Bucuresti, 2000; Enciclopedia de Istorie a României, colaborare, Editura Meronia, Bucuresti, 2000.

Puteti să ne spuneti, în câteva cuvinte, cum a început această bogată activitate editorială si publicistică?

[Dan Ghinea]: Desigur. Este foarte interesant că această carieră, care a devenit pasiunea vietii mele, a început printr-un joc al întâmplării. Eram absolvent al Facultătii de Geologie-Geografie (sectia Geografie, secundar Biologie) a Universitătii Bucuresti, pe care o terminasem în anul 1966, după care m-am angajat, în anul 1967, ca cercetător stagiar în domeniul pedologic la Întreprinderea Geologică de Prospectiuni din Bucuresti, pozitie pe care am detinut-o până în primăvara lui ’69, când mi-a expirat contractul. A urmat o serie de alte posturi similare, la Institutul de Cercetări si Îmbunătătiri Funciare si Pedologice (ICIFP), apoi la Comitetul de Stat al Apelor, Directia Teritorială de Gospodărire a Apelor din Bucuresti. În acest răstimp, am cunoscut-o pe sotia mea, Eliza-Ana (Elzi), pe care am întâlnit-o în cadrul serviciului, ea lucrând, ca proaspăt absolventă a Facultătii de Chimie din Bucuresti, în Laboratorul de Chimie din Soseaua Kiseleff nr. 2, unde îmi desfăsuram si eu activitatea de pedolog, recoltând probe de sol de pe tot teritoriul României, probe care erau mai apoi analizate în laboratorul mai sus amintit. Asadar, proaspăt căsătorit (în primăvara lui 1969) si asteptând deja primul (si singurul) nostru copil, fiica noastră, Eliza-Daniela, ne aflam, eu si cu Elzi (însărcinată în luna a sasea), pe Strada Lutherană din Bucuresti, în dimineata unei zile de octombrie anului 1969, când l-am reîntâlnit, întâmplător, pe fostul meu coleg de facultate, Gabriel-Florin Matei, care lucra din anul 1967 la Editura Enciclopedică Română, ca redactor geograf. Dorind să rămânem în legătură, i-am scris lui Gabriel numărul meu de telefon pe un bilet de tramvai mototolit pe care acesta îl avea în buzunar. Cine si-ar fi închipuit ca acest coleg al meu, un foarte talentat geograf care, din păcate, a plecat dintre noi în noiembrie 2000, a păstrat acest biletel, sunându-mă la numai două luni după întânirea noastră pentru a mă anunta în legătură cu o oportunitate de serviciu care se ivise la institutia editorială unde era angajat? Asa se face că, la data de 22 decembrie 1969, m-am transferat, asa cum era metoda legală a acelor timpuri, în interes de serviciu, de la Institutul National de Meteorologie si Hidrologie, la Editura Enciclopedică din Bucuresti, ca redactor la Redactia de Geografie, post pe care l-am avut până la data pensionării mele, la 1 septembrie 2001, când m-am pensionat anticipat pentru a putea veni în Canada, la fiica noastră.

[Observatorul]: Interesante întorsături ale sortii, într-adevăr, si poate nu cu totul întâmplătoare, de vreme ce ati avut această sansă extraordinară de a face meseria care v-a plăcut cel mai mult, pe durata aproape a întregii dumneavoastră cariere. Si pentru că ati atins deja, în câteva rânduri, si câteva aspecte ale vietii dumneavostră personale, puteti să ne dati mai mult detalii despre aceasta?

[Dan Ghinea]: Cu cea mai mare plăcere, mai ales că păstrez cele mai frumoase amintiri legate de copilărie si, desigur, si din alte perioade. Asadar, m-am născut la 11 martie 1942 în satul Eliza-Stoenesti, resedinta fostei comune Eliza-Stoenesti, judetul Ialomita, un sat plasat în Câmpia Bărăganului, la 40 de metri altitudine, la circa 3 km de râul Ialomita. Am fost cel de-al patrulea, si ultimul copil al familiei Marin si Zoe Ghinea, având o soră mai mare, Coralia (Cora), născută în 1932 si decedată în 2017, si doi frati mai mari, Petre (Petrisor, cum îl alintăm si acuma) si Silviu (căruia i-a rămas numele de Lulu, după cum l-am stâlcit eu pe vremea când eram mic copil). Părintii mei mai avuseseră un copil, o fetită, Maria, care din păcate a murit la nastere (1931), sufocându-se cu cordonul ombilical, o tragedie care a marcat-o pe mama mea pe toată durata vietii sale. M-am născut în perioada când în lume încă se dădeau crâncene lupte în cadrul celei de-a doua mari conflagratii mondiale, si când România mai era încă Regat sub domnia Regelui Mihai I. Venirea mea pe lume a adus întâi o mare tristete în rândul fratilor mei mai mari, care plângeau de teamă ca, o dată cu aparitia noului bebelus, nu aveau să mai fie iubiti si răsfătati de părinti. Bineînteles că această temere copilărească a lor nu s-a materializat, si ne-am continuat cu totii traiul fericit în ceea ce pentru mine a constituit un mic colt de paradis – satul natal. Tatăl meu, Marin Ghinea, născut în anul 1895, în comuna Bărcănesti, judetul Ialomita, a fost luptător în Primul Război Mondial (a fost încorporat la numai 20 de ani) în cadrul Regimentului nr. 35 “Matei Basarab”, alături de care a participat la sângeroasele lupe de la Mărăsesti, Muncelu si Valea Zăbrăutului, unde s-a remarcat prin curajul său, fiind decorat ulterior cu medalia “Bărbătie si Credintă”, clasa a III-a, cu spade. Nu departe de detasamentul tatălui meu, la numai 500 de metri, lupta si curajoasa eroină Ecaterina Teodoroiu, în cadrul Regimentului 40/59 Infanterie, cea care a căzut eroic la data de 22 august 1917, la vârsta de numai 23 de ani. Tatăl meu a supravietuit războiului, ale cărui orori le-a descris în scrisorile trimise acasă primei sale sotii, Maria, alături de care nu a apucat însă să întemeieze o viată de familie, aceasta murind de tuberculoză curând după întoarcerea de pe front a lui Marin. Tata, devenit notar la Primăria din Eliza-Stoenesti, o meserie pe care a făcut-o, cu diligentă si dăruire vreme de 40 de ani (1922-1962, când s-a pensionat), si-a refăcut viata mai târziu, căsătorindu-se la vârsta de 35 de ani cu mama mea, Zoe Gavrilescu, o tânără de 29 de ani, orfană, din comuna Căzănesti, judetul Ialomita, fiica unui boiangiu (vopsitor de materiale textile), Vasile, si a sotiei sale, Alexandrina. Mama, al cărei nas a fost Marinache Popescu, directorul de la acea vreme al Teatrului Liric din Bucuresti, a primit la botez numele Printesei Zoe Brâncoveanu. Pentru a nu intra în foarte multe detalii (as putea să umplu paginile unui roman cu amintirile dragi ale vârstei inocentei), am petrecut ani fericiti în satul natal, în sânul familiei mele. De la tata, un slujbas devotat, am învătat simtul datoriei si i-am mostenit răbdarea si înclinatia către date exacte, ceea ce m-a ajutat în profesia mea de geograf. De la mama, o femeie deosebit de credincioasă, am învătat ceea ce înseamnă să fii un bun crestin, si de asemenea m-am învătat să fiu îndemânatic si harnic. Mama era o foarte bună gospodină, prepara, pe lângă mâncărurile zilnice, dulceturi si serbeturi, crestea viermi de mătase, tesea la război, confectiona pânză, din care mai apoi ne făcea, mie si fratilor mei, haine, vopsea această pânză potrivit mestesugului pe care îl învătase de la tatăl ei, boiangiu de profesie, confectiona încăltăminte, se îngrijea de animale, de livadă, etc. De la fratii mei Coralia si Silviu, ambii pedagogi de meserie, am învătat să am drag de studiu si să am răbdarea si perseverenta de a sta la masa de lucru până când tema, sau lucrarea ce o aveam în fată, era terminată si finisată la cele mai înalte standarde. De la fratele meu Petre, cel care mi-a fost si ca un tată, si mentor si pedagog (el meditându-mă atunci când mă pregăteam pentru examenul de admitere la Facultatea de Geografie si Geologie, al cărei student el era deja), am învătat să fiu meticulous, perseverent, perfectionist, si să iubesc profesia de geograf. Ar trebui să precizez si că fratele meu Petre si cu mine ne-am mutat la Bucuresti pentru a ne face studiile, la început el ca student la Facultatea de Geografie, iar eu ca elev de liceu (am fost elev al Liceului de Coregrafie din Bucuresti, care pregătea elevii pentru a deveni dansatori în trupa de balet a Operei Române). La acest liceu am fost coleg de clasă cu celebrul Cornel Patrichi (1944-2016), talentatul balerin si coregraf al Operei Române, care apărea frecvent în emisiunile de divertisement ale anilor ’70 si ’80. Pe lângă lectiile de dans, eram obligati să învătăm să cântăm la un instrument muzical. Profesoara mea era doamna Grümberg, o pianistă excelentă si un bun pedagog. În timpul celor doi ani petrecuti la Liceul de Coregrafie (unde am fost admis în clasa a opta), am locuit la internatul acestui liceu, unde noi, elevii, eram supravegheati de familia uneia dintre elevele liceului, Isabela Stiopol, care ne-au fost ca niste părinti, însă care ne-au acomodat si cu un stil de viată disciplinat, riguros, asa cum se cere unei cariere de artist. Ultimii doi ani de liceu i-am petrecut la Liceul “Gheorghe Sincai” din Bucuresti, la sectia umanistică. O dată cu stabilirea mea si a sotiei mele la Toronto, la 18 septembrie 2001, am avut sansa, după câtva timp, să mă reîntâlnesc pe meleagurile canadiene, la unul dintre cenaclurile Observatorului, cu un fost coleg de liceu, Mihai Rusescu, de la sectia real. Bucuria si emotia revederii cu Mihai sunt greu de descris. Am depănat multe amintiri comune, ne-am reamintit de multi colegi de liceu. Un moment deosebit din anii liceului a fost acela când am evoluat, într-un moment de balet de succes, pe scena Casei de Cultură “ARLUS” de pe strada Batistei, alături de o colegă de liceu de la “Gheorghe Sincai”, Ecaterina Jorăscu – în data de 15 mai 1960. După primirea Diplomei de Maturitate, m-am pregătit, sub îndrumarea atentă a fratelui meu mai mare, Petre, student la vremea aceea în anul 4 la Facultatea de Geografie si Geologie, pentru a da, la rândul meu, examen, la această facultate, unde am fost admis în toamna anului 1961. Îi multumesc si acum fratelui meu, Petre, pentru că a stat lângă mine ore în sir, explicându-mi si completându-mi cunostintele din domeniul geografiei. Îmi aduc aminte cum stăteam împreună în fata hărtilor fizice si economice, cu cărtile, hărtile si caietele în fată, deslusind subtilitătile stiintelor geografice. Fratele meu mi-a supravegheat primii pasi pe calea studentiei, noi doi locuind singuri la Bucuresti pe perioada primilor mei doi ani ca student, până ce părintii, sora mea, Cora, si fratele meu, Silviu, ni s-au alăturat. În această perioadă cât ne-am gospodărit singuri, mâncam la cantinele studentesti sau la restaurantele cu autoservire, unde preturile erau mai acceptabile. Îmi amintesc că la cantina studentească de pe strada Doamnei îl întâlneam frecvent pe celebrul actor Gheorghe Dinică, pe atunci student la IATC (Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică). În serile de sâmbătă sau duminică, eu si fratele meu mergeam adesea la câte un spectacol de operă, balet sau la cele oferite de Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”. Anii studentiei, frumosi, activi si plini de elanul tineretii, i-am petrecut în cadrul unui grup destul de mare de studenti (eram cinci grupe, totalizând peste 100 de tineri), alături de care am făcut nenumărate aplicatii practice pe teren, în Delta Dunării, pe litoralul Mării Negre, în Muntii Bucegi, Făgăras, Parâng, Retezat, Apuseni, etc., de la care păstrez amintiri de neuitat. Eram însotiti de câte doi, trei profesori si de câtiva asistenti la catedră, iar când ne deplasam, ne însiram pe câteva sute de metri lungime, pe cărările muntilor. Era o atmosferă tinerească, plină de entuziasm, de bucuria călătoriei în aerul proaspăt, ozonat, al muntilor, de învătăminte practice si teoretice, care se îmbinau si cu glumele si farsele specific tineretii. La sfârsitul facultătii am efectuat serviciul militar obligatoriu la Unitatea militară 01184 din municipiul Bacău, unitate specializată în pregătirea studentilor pentru a deveni subofiteri în rezervă. Aici am urmat, timp de sase luni, o serie de cursuri teoretice si aplicative, în urma cărora am obtinut gradul de sublocotent în rezervă, arma infanterie. Reîntors la “vatră”, m-am angajat, dar despre primele mele posturi v-am vorbit deja. După cum am spus, mi-am început si viata de familie, alături de sotia mea Elzi (Eliza-Ana), împreună cu care, si ajutati de socrii mei, Elza (Anna-Eliza) si Nicolae (ea, casnică, el – un croitor priceput, sef de atelier si apoi proprietarul unui atelier propriu, cu numerosi clienti din lumea avocatilor si cea artistică), cărora le voi purta vesnică recunostintă pentru altruismul lor, pentru ajutorul necontenit pe care ni l-au oferit pe toata durata vietii, asadar, alături de ei, am crescut-o pe unica noastră fiică, Eliza-Daniela, născută în anul 1970, de la care am avut multe prilejuri de părintească mândrie, datorită rezultatelor sale exceptionale în scoală (ea fiind mereu o elevă fruntasă si reusind si performanta de a fi admisă pe locul întâi la Facultatea de Mecanică Fină din Bucuresti, cu nota maximă 10 la examenul de geometrie si trigonometrie). Fiica mea mi s-a alăturat în munca de editor la Editura Enciclopedică, unde a activat ca redactor vreme de cinci ani, până la căsătoria sa cu ginerele meu, Cristian Zamrii, si la emigrarea sa în Canada, tară în care eu si sotia mea am urmat-o, în anul 2001. Pe lângă rezultatele sale exceptionale la învătătură, am avut bucuria de a vedea că fiica mea a îmbrătisat, pe perioada în care s-a aflat în tară, cariera de redactor cu aceeasi pasiune si dragoste ca si mine, ea nu numai redactând, dar si traducând din limba engleză în limba română o serie de cărti din diverse domenii (de la psihologie la hermeneutică), colaborând la mai multe ziare si reviste din tară (spre exemplu, revista “Stiintă si Tehnică”), lucrând alături de mine ca redactor la elaborarea albumului ROMANIA. Evolutie în timp si spatiu, destinat prezentării imaginii României la ambasadele de peste hotare. Am continuat să am bucurii de la copiii mei (aici îl includ si pe Cristian, care, prin căsătoria cu Eliza-Daniela, a devenit si fiul meu), care au avut si continuă să aibă o evolutie profesională de exceptie, caracterizată printr-un studiu necontenit, urmarea a zeci de cursuri de perfectionare profesională, la care se adaugă si o bogată activitate în comunitatea românească din Toronto, amândoi fiind implicati cu dăruire în evenimentele religioase si culturale organizate de către parohia de care apartinem, “Sfântul Gheorghe” din Toronto, al cărei preot paroh este părintele Ioan Bunea. Dintre acestea, mentionez activitatea lor în calitate de profesori ai scolii duminicale de pe lângă această biserică (scoală întemeiată si condusă cu dăruire vreme de 25 ani de către doamna preoteasă Mihaela Bunea), si implicarea lor, în special a ginerelui meu, în organizarea festivalului românesc anual din Toronto (“Sărbătoarea Românilor”), care vreme de zece ani (2004-2013) s-a tinut în Dundas Square si mai apoi în Mel Lastman Square. Continui să am acum bucurii nenumărate de la dragii mei nepoti, Ana Maria si Vlad Gabriel, absolventi ai Liceului de Arte “Cardinal Carter Academy for the Arts”, în prezent studenti amândoi la University of Toronto, unde nepoata, Ana Maria urmează un Major in Physics, combinat cu două Minors, in Mathematics and in Music, iar nepotul, Vlad Gabriel, un Major in English, combinat cu Minors in French and Visual Arts.

[Observatorul]: O existentă bogată, plină de evenimente si întâmplări de neuitat. Spuneti-ne acum câte ceva din viata Dumneavoastră de redactor la Editura Enciclopedică.

[Dan Ghinea]: Am lucrat ca redactor la Editura Enciclopedică vreme de 32 de ani. Activitatea desfăsurată în cadrul acestei edituri a fost deosebit de plăcută si plină de satisfactii profesionale, mai ales că primii ani de existentă ai acestei edituri (înfiintată în primăvara anului 1968) au fost caracterizati de dinamism, marea majoritate a salariatilor fiind oameni tineri (media de vârstă era de 28 de ani). În fruntea colectivului de afla doamna Aurora Chioreanu, o persoană cu o cultură vastă, cu calităti manageriale si sufletesti exceptionale. Redactor sef era Gheorghe Rădulescu, iar printre colegii mei, toti editori de exceptie, alături de care am “îmbătrânit” în meserie, se numărau: Nicolae Vasenciuc, Gabriel-Florin Matei, Constatin Romanciuc, Horia Matei, Silviu Negut, Aristita Avramescu, Viorica Oancea, Rodica Chiriacescu, Jana Balacciu (căsătorită Matei), Emilia Tomescu, Ileana Pârvulescu, Măriuca Marcu, Catrinel Pătârlăgeanu, Ion Moga, Petre Rado, Alexandru Stănciulescu, Marcel Popa, Anicuta Tudor, Carmen Zgăvârdici, Gabriela Adamesteanu (romanciera), Mihai Cantuniari etc. Printre colegii cu senioritate se numărau Nicolae Nicolescu, Constatin Vonghizas, Gheorghe Firca, Mircea Radian, Elena Hanciu, Septimiu Ijacu, Dinu Constantinescu, Nicolae Gheran etc. La conducerea Editurii Enciclopedice s-au succedat Aurel Martin (în perioada premergătoare angajării mele), Aurora Chioreanu (mai sus mentionată), Dumitru Trancă, Mircea Mâciu, Vasile Văcaru si Marcel Popa, iar ca redactori sefi s-au succedat Gheorghe (Dudu) Rădulescu, Valeriu Suteu, Gheorghe Timcu, Carmen Zgăvârdici, Alexandru Stănciulescu. În cadrul colectivului redactional al Editurii Enciclopedice au mai lucrat, pe o durată determinată, câteva mari personalităti culturale, precum Mihail Sora, filozof si eseist, poetul Dinu Flămând, romanciera si dramaturga Gabriela Adamesteanu, muzicologul Gheorghe Firca, poeta Ioana Moroiu (scriind sub pseudonimul literar Ioana Ieronim), criticul literar Georgeta Dimiseanu, translatorul si excelentul traducător din limba engleză, Sergiu Celac, director la Ministerul Afacerilor Externe în perioada anilor ’70 si Ministru de Externe în anii ‘90, pe care l-am avut coleg de redactie începând din anul 1978 etc. Anul 1978 este si anul când m-am mutat din redactia de geografie în Redactia pentru Enciclopedii Străine, coordonată de Horia Matei, un colectiv bine închegat, profesionist, a cărui activitate era profilată, în special, pe colaborarea cu diverse case editoriale din străinătate (Grand Larousse, Meyers Lexicon, Encyclopaedia Britannica, Encyclopaedia Americana, Enciclopedia Treccani, Hammond, Calendario Atlante de Agostini, Webster’s Geographical Dictionary, Bolsaia Entiklopedia, Ejegodnic, The World of Learning etc.) cărora le expediam articole si diverse materiale statistice sI fotografice, verificate si actualizate, referitoare la România, pentru a fi incluse în lucrările lor enciclopedice. În afara acestor colaborări, în cadrul redactiei mai erau elaborate si publicate diverse lucrări si materiale cu caracter enciclopedic, referitoare la România, pe care le ofeream Ministerului Afacerilor Externe, pentru a fi trimise numeroaselor ambasade si consulate românesti de peste hotare, pentru a fi utilizate în cadrul unor activităti promotionale despre tara noastră. Având o productie de carte foarte bogată si foarte variată ca tematică, Editura Enciclopedică a angajat sute de colaboratori, ca autori, de-a lungul timpului, foarte multi dintre ei fiind personalităti marcante ale culturii românesti sau străine, precum demograful, statisticianul si sociologul Vladimir Trebici, membru titular al Academiei Române (din 1992), Constantin C. Giurescu (1901-1977), istoric, membru titular al Academiei Române din 1974, Dinu C. Giurescu (1927-2017), istoric, fiul lui Constantin C. Giurescu, membru titular al Academiei Române din anul 2002, George Potra (1907-1990), istoric, Florian Potra (1925-1997), critic, istoric si teoritician de film, Serban Papacostea (1928-2018), istoric, membru corespondent al Academiei Române din 1992, Florin Constantiniu (1933-2012), istoric, membru titular al Academiei Române din 2006, Costin Murgescu (1919-1989), economist, membru corespondent al Academiei Române din 1963, Adolf Armbruster (1941-2001), istoric sas din România, sotul renumitei mezzo-soprane Viorica Cortez, Olof Egstrom, istoric suedez, Iosif Constantin Drăgan (1917-2008), jurist, economist si publicist român, Andrei Bantas (1930-1997), anglist, profesor universitar la Bucuresti, un reputat traducător, Paul MacKendrick (1914-1998), istoric american, Keith Hitchins (n. 1931), istoric american, profesor la Universitatea Illinois, membru de onoare al Academiei Române din 1991, expert în istoria modernă a României si a Europei de Sud-Est etc. Contactele si colaborările cu zeci de autori din diverse domenii de activitate, cu numeroasele si diferitele institutii culturale din tară, cu nenumăratele case editoriale din străinătate, cu fototecile, bibliotecile, agentiile de presă, tipografiile etc. făceau ca întreaga muncă editorială să se desfăsoare într-o continuă efervescentă si permanentă documentare, care ne tineau la curent cu tot ceea ce apărea nou în lume. Am avut numeroase satisfactii profesionale ca redactor, si, mai târziu, ca autor, în această editură de prestigiu, unică de acest fel în tară. Satisfactia de a mă număra printre angajatii acestei institutii a fost cu atât mai mare cu cât colectivul redactional în care am lucrat (în cadrul căruia m-am simtit ca într-o adevărată familie) a fost de o calitate profesională, colegială si sufletească de cea mai înaltă clasă.

[Observator]: Vorbiti cu foarte multă dragoste si pasiune de anii petrecuti la editură, de colegii dumneavoastră, de munca depusă acolo vreme de mai multe decenii. Spuneti-ne câteva cuvinte acum si despre o altă dragoste, o altă mare pasiune si realizare a vietii Dumneavoastre profesionale.

[Dan Ghinea]: Bănuiesc că vă referiti la lucrarea mea de referintă Enciclopedia Geografică a României, unică pe piata de carte a României si care a cunoscut un succes deosebit la public, fiind foarte solicitată în librării si la târgurile de carte nationale. Într-adevăr, ea a constituit o mare realizare a vietii mele profesionale, captându-mi energia, timpul, răbdarea si interesul vreme de trei ani si jumătate, în cursul cărora am conceput-o. Enciclopedia Geografică a României a apărut în trei editii (editia întâi, 3 volume, 1996, 1997, 1998, editia a doua publicată într-un singur volum în anul 2000 si editia a treia, tot într-un singur volum, 2002). Editia a IV-a, actualizată si mult completată, si care a primit Bun de Tipar în anul 2013, nu a mai apucat din păcate să vadă lumina tiparului, din lipsă de fonduri. Enciclopedia Geografică a României a fost concepută pe baza unui divers si bogat material documentar acumulat de-a lungul mai multor ani. Această lucrare este structurată alfabetic, cuprinzând în paginile sale informatii de tip enciclopedic, selectate conform unor criterii bine definite, specifice lucrărilor de acest gen. În cele aproximativ 5 000 de articole-titlu cuprinse în cele peste 1 450 de pagini ale Enciclopediei (în format de aparitie 20 x 26,5 cm) sunt tratate marile unităti de relief ale României (munti, dealuri, podisuri, câmpii s.a.), toate râurile de peste 50 km lungime, numeroase lacuri naturale si antropice, cele mai importante depresiuni intramontane si subcarpatice, pasuri, vârfuri muntoase si deluroase etc., precum si toate judetele, municipiile, orasele, comunele si statiunile balneoclimaterice ale tării. Satele din România nu sunt tratate în cadrul unor articole de sine stătătoare, ele regăsindu-se inserate în totalitate, în ordine alfabetică, la sfârsitul fiecărui judet. Articolele referitoare la cadrul natural cuprind informatii diverse despre elementele fizico-geografice (pozitie geografică, limite, suprafata, înăltime, lungime etc.), cele referitoare la localităti includ date despre localizare, populatie, economie, istorie, stiintă, cultură, învătământ, turism etc., iar sistemul de trimiteri de la un articol la altul completează în mod eficient aceste informatii. În cuprinsul articolelor care se referă la localităti sunt tratate majoritatea mănăstirilor de pe cuprinsul României.

[Observatorul]: O lucrare monumentală, care a cunoscut un bine meritat succes în rândurile publicului de specialitate - si nu numai - din tară. Ne puteti spune acum care sunt cele mai recente lucrări ale Dumneavoastră? Înteleg că, desi nu mai sunteti angajat al unei institutii editoriale, vă continuati pasiunea de o viată, scriind, creând, punând la dispozitia celor interesati de Geografia României date si informatii valoroase.

[Dan Ghinea]: Categoric, atunci când îti iubesti cu pasiune meseria, nu te poti pensiona, nu poti renunta la ea niciodată. În primii ani de emigratie, mi-am continuat colaborarea cu Editura Enciclopedică, unde am activat vreme de atâtea decenii, contribuind ca redactor si ca autor la elaborarea si actualizarea numeroaselor articole referitoare la Geografia României, care figurează în cele 7 volume are lucrării “Dictionar Enciclopedic”, apărute în perioada 1993-2009 la Editura Enciclopedica din Bucuresti. Apoi, pe măsură ce fostii mei colegi de serviciu s-au retras, la rândul lor, din viata activă de redactor, am căutat alte proiecte care să îmi capteze interesul si atentia, si unde să pot continua să valorific experienta mea profesională de o viată. Asa se face că, după ce câtiva ani de zile am continuat să adnotez manuscrisul cel mai recent al Enciclopediei Geografice a României, cu informatii de ultimă oră din economia, realitatea si datele statistice referitoare la tara noastră, în primăvara anului 2020, la începutul pandemiei, am demarat un nou proiect, împreună cu fiica mea, Eliza-Daniela Ghinea Zamrii, prin care am pus la dispozitia cititorilor interesati, atât a celor din tară cât si a celor de peste hotarele ei, un site de geografie complet, intitulat România Geografică [https://romaniadategeografice.net/], ea, în calitate de web designer iar eu ca furnizor al continutului site-ului, pe care si în prezent continui să îl actualizez si să îl îmbogătesc. România Geografică este un site cu caracter enciclopedic, cu peste 2 000 de pagini, bogat ilustrat, care oferă informatii variate referitoare la geografia, istoria, economia, cultura, stiinta, educatia, sănătatea, turismul din România, precum si date referitoare la populatie, religie, climă, vegetatie, faună, etnografie, opere de artă si arhitectură, monumente ale naturii etc. Acest site a fost realizat pe baza unui bogat si variat material documentar, este structurat alfabetic pe diferite domenii, iar continutul său, aflat în continuă expansiune, actualizare si completare, poate fi accesat gratuit. În plus, site-ul are si o variantă în limba engleză, în prezent aflată în constructie.

[Observatorul]: În încheierea acestui foarte interesant si informativ interviu si, putem spune, în acelasi timp, si discutii amicale, va rog sa adresati câteva gânduri pentru colaboratorii si cititorii Observatorului.

[Dan Ghinea]: Cu plăcere. Tuturor colegilor mei de la Observatorul (printre ai cărui colaboratori mă număr si eu, cu începere din anul 2003), le transmit cele mai bune gânduri si urări de împliniri pe toate planurile, familial si profesional. Omului de cultură Puiu (Dumitru) Popescu, Directorul acestui prestigios si multi-premiat ziar, un foarte bun prieten si sfătuitor, celui care a făcut posibil acest interviu, cele mai calde multumiri si profundă recunostintă, la fel ca si cele mai calde urări de activitate spornică în continuare, în misiunea sa culturală exceptională pe care o desfăsoară de peste trei decenii pe meleagurile canadiene. Pe cititori, îi îndemn să urmăreasca fiecare aparitie a acestei “tribune” cultural-stiintifice, cu acelasi interes de până acum, fiindcă aprecierile lor ne mobilizează să lucrăm cu si mai multă dăruire.






Observatorul    7/9/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian