Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Daniela Achim Harabagiu: O altă dimensiune a sentimentelor

Prin iubire, ființa umană dobândește o percepție aparte asupra realității. Exuberanța îl face pe cel îndrăgostit să vadă lumea în culorile curcubeului. Sentimentul nobil al iubirii învăluie microcosmosul, potențând dimensiunile obișnuite ale lucrurilor din jur. Totul devine măreț, înălțător. Ordinea firească nu-și mai găsește locul, nu mai există ...

Să ai puterea, ca prin sentimentele tale sincere, de dragoste, să însuflețești inanimatul, este absolut magnific! Să dăruiești atâta iubire, care să atingă lucrurile văzute și nevăzute, începând de la „țărâna pe care o calci”, până la „Calea Lactee”, nu stă la îndemâna oricui! Să ai pretenția să primești, chiar dacă nu cât dăruiești, stă în firea omenească! Să tânjești să fii iubit, în ciuda faptului că omenirea are alte priorități, nu e un păcat ...!

Cam astfel stau lucrurile în poezia Danielei Achim Harabagiu din cartea O altă dimensiune a sentimentelor, apărută la editura Ecreator, colecția „Poesis”, Baia Mare, 2018.
În anul 2015, autoarea a debutat editorial cu volumul de versuri Din lumea trecerii (Editura Tipoalex, Alexandria), prefațat de Florea Burtan.
Cartea O altă dimensiune a sentimentelor, girată critic de Ioan Romeo Roșiianu, cuprinde aproape optzeci de poeme, structurate tematic în două părți. Prima parte, mai bogată cantitativ, este și cea care dă titlul opusului liric, având ca temă predilectă iubirea, iar partea a doua, De ziua dorului și alte zile, ne propune o tematică diversificată.

*

Într-o „toamnă ancestrală”, natura se golește de podoaba frunzei, iar poeta, în contrapartidă, își dorește să fie acoperită cu veșmântul iubirii, de bărbatul care o poartă în suflet: „Tu, însă, îmbracă-mă în strai cu-a ta iubire, / Ce-o porți adânc ascunsă-n pieptul tău; / Surprinde-mă încet cu un gând, c-o tresărire, / Cum toamna ne surprinde cu decolteul său” (Samsara). Când vine primăvara, dorința autoarei este una firească, în ton cu anotimpul, aceea de renaștere, prin dragoste, dacă se poate: „Înmugurește-mă în inima ta! / Fă-mi lăcaș unde fluturii zboară, / Oprește timpul, păstrează clipa, / O zbatere de aripi nu vreau să mă doară!” (Pe ramuri de iubire).
Se spune că iubirile „târzii” izbucnesc cu o forță teribilă și ard la incandescența arcului electric, iar, dacă se întâmplă să nu se împlinească din varii motive, atunci trăirea în sine atinge paroxismul. Această idee, transpusă poetic, apare în mai multe poeme, unul dintre ele purtând titlul Ți-am spus: „Ți-am spus că te iubesc și, fără ca să știi, / Ai preluat frumoasă, teribilă, ștafeta / Neîntâmplat-a unei mari iubiri târzii, / Prin care-am zdruncinat și cerul și planeta”.
Neîmplinirea dragostei între protagoniștii cuplului este un lucru dureros; ea seamănă cu încremenirea a doi mamuți înfipți cu colții unul în celălalt, surprinși de glaciațiune, într-o hârjoană: „Urlă celulele în mine de dorul tău. / Eu tac, tu taci și mai rău, / Dar Universul aude / Muțenia noastră surdă,/ Pielea mea flămândă,/ Buzele mele, sângele meu, / De sărutarea ta promisă mă ard, / ... / Iubirea mă mistuiește, / Mocnit mă nimicește ...” (Suntem în eter).

La Daniela Achim Harabagiu, iubirea este una senzuală, carnală, explicită: „Mă înclin cu sufletul / Și fac o plecăciune, / Când sânul meu e-n forma / Cupei mâinii tale ...” (Rugăciune), nu doar sugerată, cum o întâlnim în poezia de dragoste a altor feminine din literatura noastră actuală.
Ființa umană tinde necontenit spre afecțiune, mângâiere fizică, protecție, liniște sufletească. Fără iubire, spunea un personaj dintr-un roman celebru, suntem „ca niște cadavre în vacanță”. Poeta cere imperativ iubitului să răspundă cu aceeași măsură sentimentelor pe care ea le nutrește față de el: „Iubește-mă cât timp îți sunt în cale, / Șoptește-mi un cuvânt din gândul tău! / Iubește-mă și-n visurile tale, / Tu chiar de nu vei ști, te voi iubi mereu!” (Iubește-mă!).

În a doua parte a volumului de versuri O altă dimensiune a sentimentelor, poeta Daniele Achim Harabagiu recreează lumea copilăriei dominată de chipurile părinților, imaginea satului natal, așa cum a rămas întipărită în memoria afectivă, ori își exprimă dorul nemărginit pentru cei dragi și apropiați.
Mamei sale, plecate prea devreme la cele veșnice, îi sunt dedicate mai multe poeme, în care autoarea își strigă regretul că n-a știut sau n-a putut să facă mai mult pentru ființa care i-a dat viață, atunci când aceasta trăia: „Sărace vorbe îmi vine să-ți spun, / Din gânduri multe, învolburate; / Aș vrea să fi știut să pun / Cândva o clipă deoparte ...” (Dor de mama).
D. A. Harabagiu are și o dorință, mărturisită cu sinceritate, aceea de a rămâne mereu cu un suflet de copil: „Copilărie, vii și pleci, / Dar tot la mine te întorci! / Am fost și sunt, voi fi mereu / Un pui mic al lui Dumnezeu! // Cu mine ești, de când mă știu, / Și altfel eu nu vreau să fiu; / Cu mine vreau eu să rămâi / Până la veacul cel dintâi!” (Mereu copil).

Autoarea cărții O altă dimensiune a sentimentelor este conștientă că suntem doar niște trecători prin această lume și, cu fiecare zi care se scurge, ea vede cum moare iubirea, cum toate în jurul nostru își schimbă chipul și se golesc de vraja primordială: „Ne moare-n noi iubirea, / Cum frunzele prind vestejirea, / La fel cum și noi murim, / Din ziua în care / Pe această lume venim ...” (Să ținem iubirea de mână!).
Ulița copilăriei, candoarea vârstei fragede, natura în înflorire ... sunt surprinse de poetă cu o reală sensibilitate. Imaginea satului actual, care se depopulează, pare una fantomatică: „Încet-încet, se mută în cimitir satul, / Nu vor mai fi fete mari care s-aștepte / Scrisori de la iubiții lor plecați în armată / Sau copii să meargă la scăldat la Sâi,/ Iar toamna la școală, / Căci nu vor mai fi nici dascăli ...” (Scrisori din eternitate).

Elogiul adus ființelor care i-au dăruit viață impresionează prin simplitate și originalitate: „Se împărțeau în mine / Mama și tata, / Din fiecare aveam câte o jumătate. // Mai apoi, am înțeles că / Eu eram sfera, / Întregul lor, / Iar ei, întregul / Părinților lor / Și așa mai departe, / Cu toate neamurile / De pe întreg pământul, / Uniți în sfere concentrice / Cu întreg universul ...” (Revelație).
În postfața cărții intitulată sugestiv, „Daniela Achim Harabagiu sau provocarea poemului de introspecție”, editorul I. R. Roșiianu, talentat poet la rândul său, care cunoaște bine creația autoarei, spune, printre altele:
„Daniela Achim Harabagiu scrie cu ușurință despre tot și toate, lasă impresia de joacă, alteori, de stângăcie, însă peste text planează aerul celui nărăvit în cuvânt, versurile de forță și de substanță trădând un îndelung exercițiu liric ...”.

Este recunoscut faptul că rolul poetului este să transforme viața prin mesajul divin și tandru, menit să mângâie, să trezească din amorțire spiritualitatea umană și să o aprindă, aducând lumină în suflete. Înscriindu-se parcă acestui deziderat, Daniela Achim Harabagiu reușește să ne bucure sufletul cu versurile sale și să ni-l acopere cu o rază de lumină adevărată.

Domnița Neaga





Domnița Neaga    5/1/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian