Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
A venit vremea

A venit vremea
Sa-ți îneci Tristețea
Și sa răstorni paharul vieții
Golindu-l de necazuri și mâhniri
Ce-i patau cindva pereții.

A venit vremea
Sa numeri minute
De bucurii ucise nevinovate
Din cele sute de mii de amintiri
In biblioteca Gândului uitate .

A venit vremea
Sa gândești pozitiv
In kilometrii de timp
La Fericirea păstrată in nu știu ce seif Și care de azi îți va pava drumul vieții.

A venit vremea…


Timpul

Sa opresc timpul un minut de-as putea
In trecut m-as duce in amintirea mea.
Cu soare-n priviri copil când eram,
Cu fulgere-n inima când ma-dragosteam.

De-as putea timpul un minut sa-l opresc Sa simt iar tinerețea, sa mi-o reamintesc Și poate pe-alocuri greșeli sa îndrept, Fericire in suflet și nu regrete in piept .

Din lacrima calda când trista am fost,
Adultul de azi s-a călit cu un rost .
Căci lecții de viața cu toți primim
Și una e ca ‘timpul nu putem sa-l oprim’

Așa ca e bine cu toți sa-nvatam
Sa ne trăim viața frumos cum putem,
Căci timpul trece și zboară ușor,
De ești azi, mâine ești doar un nor .


Un cerc

Plânge pădurea cu lacrimi de nea
Când vine iarna cu zăpada grea.
Și șuieră marea tăcută și trista
Îngândurată e iarna ca o artista…

Dar uite cum iar apar ghiocei,
Păsări iar cânta, simți mirosul de tei
Și soarele-i blând și natura-nflorita
Primăvara-nsorita , fii binevenita !

De un soare puternic dar și de nori
Vara-ți zâmbește chiar și cu ploi.
Zâmbește tot cerul și ziua e lunga,
Energie s-atragi și sa-ți ajungă .

Căci toamna suavă ne bate la ușa
Iar soare-i blând căci el sta pe tușa.
Și frunzele cad și ne-amintesc
Ca vine iar iarna sa-nchidă un cerc .

De ce plâng ghioceii
>
>
> Ma întrebam de ce plâng ghioceii
> Când i-am cules de i-am pus in glastra
> Sa îți aduc un simbol al primăverii
> Frumos suflet bun cu privire albastra
>
> Ma întrebam de ce plânge întreaga natura
> Și de ce norii se adunara in drum
> O ființa plăpândă, frumoasa făptura
> Se pregătea sa plece pe ultimul drum
>
> Trecut-ai tu pragul vieții acesteia
> Cu zâmbetu-ți blând și ochii-ți blajini
> Cu bun simt , modesta așa ti-a fost viața
> In ochi cu o lacrima și un suspin
>
> Trecut-au doi ani și tot plâng ghioceii
> Primăvara când vine după iarna cea grea
> Și vor plânge acum și vor plânge decenii
> Pana-n ziua ce sigur ne vom revedea
>
> Și ma întrebam de ce plâng ghioceii
> Și ma întrebam de ce au capul plecat
> Ei plâng după tine frumoasa Marie,
> Și plâng pentru mine căci tu ai plecat!

> Odihneasca-se in pace buna mea prietena Maria Kovacs! R.I.P.



> Ma iartă
>
> Valul se-agata de piatra căruntă ,
> Se sparge și altul se saltă,
> Glasu-i de spuma ce glezna-ți săruta
> Îți spune “ma iartă”.
>
> Și luna cea trista cu zâmbetul-i rece
> De stele încununată,
> Pe bolta tăcută , noaptea când trece
> Îți spune “ma iartă”.
>
> Speranța uitată in carul cu vise
> Învie parca deodată
> Când lacrima-ți calda pe genele-ți plinse
> Îți spune “ma iartă”.



> Asculta
>
> Asculta-n noapte cerul înstelat
> Și luna ce- ți vorbește …
> Asculta dintr- un colț uitat
> Cum viața clocoteste
>
> Asculta glasul apei de izvor
> Care se taie-n stânca …
> Asculta-mi murmurul de dor
> Din inima-ți adânca …
>
> Asculta-n mică ramura de fag
> Pădurea cum vibrează …
> Alunga norul chipului tău drag
> Căci eu îți voi fi raza …


> Când taci
>
> Ce sunet de pian in acorduri finale
> Din cuvinte confuze știi sa prefaci…
> Din zări depărtare , autumnale
> Ma chemi… și totuși tu taci…
>
> Privirea-ți vorbește in culori pastelate
> Spunându-mi cât de mult ma placi …
> Și mii de șoapte peste timp uitate
> S-au scurs de când taci …
>
> Si sunt fericita ca vântul ce-adie
> Pasind încet peste câmpul cu maci …
> Dintr-un sunet de pian faci o simfonie,
> Așa multe rostești tu când taci…


>
> Caută-ți chipul
>
> Caută-ți chipul in ochii mirați de copii
> Și vei știi ce-i mirarea.
> Pășește desculț pe moalele ierbii
> Și-ai sa-i simți sarutarea .
>
> Caută-ți chipul in stânca de piatra
> Și-ți vei afla puterea.
> Privește cum arde focul in vatra
> Ca sa-i simți mângâierea .
>
> Caută-ți chipul in adâncul marii tăcute
> Și vei cunoaște uitarea.
> Asculta șoapta frunzelor pădurii mute
> Și-ai sa simți revigorarea.



> Singurătate
>
>
> Mireasma unei toamne se pierde-n depărtări
> Ca zborul fără seamăn al gândurilor mele.
> Doar liniștea adânca , stăpâna peste zări
> Se oglindește-n mine ca raza unei stele …
>
> Mi-e frig și-mi este frica de singurătate
> Dar nu am cui ma plânge căci singura-am rămas.
> Și nu- mi vorbește nimeni… Ma simt așa departe
> De lumea asta rece și care n-are glas!
>
> Alinta vântul marea și muntele de piatra
> Și uita ca e singur așa cum sunt si eu .
> Numai pe mine nimeni nu m-alintat vreodată ,
> Stau trista si tăcută si singura mereu …

>

dedicată sorei mele Liana care locuiește in Germania de peste 20 de ani


> Doua suflete pereche
>
> Doua suflete pereche
> Au hotărât ca intr-o zi
> Sa-și aleagă dintre planete
> Pământul pentr-a locui.
>
> Știau oricum de la-încarnare
> Ca viața lunga de-o sa aibă
> O vor trai la depărtare
> Terestru timp le va desparte…
>
> Și n-a contat ca poate totuși
> Nu-și vor vorbi fiece zi ,
> Întreg format din doua corpuri
> Nimic sa-l poată despărți.
>
> Nici continente, nici distanța
> Și nici ocean sau fus orar
> Nu va împiedica iubirea
> Ce ne unește-n avatar …


Inima mea
>
> Tine-mi inima mea in palmele inimii tale
> Și o răsfață c-o vorba buna, ceva…
> Sa-ți audă mereu sunetul de vioara
> Ale iubirii tale eterne, cumva …
>
> Si pe-acorduri de pian și de vioara
> Invita la dans și sufletul meu ,
> Sa-i ștergi trecutul ce pare sa-l doară
> Promițând ca-i vei sta alături mereu .
>
> Și nu uita ca zâmbetul minții
> Sa îl trimiți și in mintea mea,
> Sa ne contopim in eterul vieții
> Pe melodia creată de inima ta.


Stele in suflet

Poezie dedicată părinților mei


> Stele in suflet
>
> Sunt stele in suflet și stele in cer
> Și nu știu pe care sa le consider Mister…
> Căci cele din suflet ma săruta și-alina
> Iar cele din cer veghează la ani lumina .
>
> Căci stelele-n cer suntem tot noi
> Când sufletul pleacă in orizonturi noi,
> Dar totuși te doare când te gândești
> Capitolul vieții o sa-l sfârșești .
>
> Și-atunci mângâierea ce părinții ți-o dau
> Pământească-i aicea cât părinții mai stau
> Dar și cereasca cândva când va fi sa fie
> Din stelele-n cer, pe vesnicie .
>
> Sunt stele in suflet și stele in cer
> Și însăși ea Viața e un Mister!
> Iar stelele mereu vor străluci
> Pe Pământ sau in Cer, oriunde ar fi !


Ce-i viata

> Ce-i viața?
> Viața-i formată din momente mărunte
> E viața in susurul apei de munte ,
> E viața in plânsul ploii umil,
> E viața in zâmbetul cald de copil.
> E raza de soare din ochii mari și mirați
> E viața in ochii de cunoaștere inserați.
>
> Ce-i viața?
> Sunt anii ce trec și secunde devin,
> Sunt anii tinereții așa mulți dar putini ,
> Secunda din urma ce copii noi am fost
> Și secunda când creștem și ne facem un rost
> Este secunda de-acum ce-o trăim in prezent
> Și secunda finala de ultim moment .
>
> Asta-i viața cu bune, cu rele, așa cum a fost
> Și se duce-ntr-o clipa ca și cum n-a fost,
> Iar sufletul liber sa zboare îl lasă ,
> Sa se întoarcă-n Univers la el acasă.
> Asta-i viața sa știi de te vei întreba
> E drumul sufletului către Steaua sa!


Manuela Carmen Buica- Serban





Manuela Carmen Buica - Serban     4/22/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian