Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Pe front

Când s-a întors de pe front
Fratele meu mi-a povestit un episod
Care-mi tot revine în gând
În aceste zile, nu știu de ce.

În timpul vreunei ofensive,
Răniții din primele rânduri
Răsăreau dintre copaci
În balta lor de sânge și jale,
Ca un fel de pete de licheni,
Arătând direcția frontului.

Unii erau zdrobiți rău,
Nu se mai puteau mișca
Țipau și cereau apă,
Își spuneau adresa
Și rugau să li se comunice
Împrejurarea tristă.
Alții, cu arma lângă ei,
Voiau să-și pună capăt zilelor,
Dar nu mai puteau
Să ajungă la armă.

Auzeai de peste tot
Cum se roagă de soldații cenușii
Încruntați pe baionetă
Mergând cu pas hotărât
Și cu credință în Dumnezeu:
“Împușcă-mă, camarade!”
Se ruga stins muribundul
Și fratele meu adaugă:
Odată chiar m-am oprit lângă unul
Care zăcea sub un copac
Cu burta zdrobită de un obuz
“Împușcă-mă, camarade!
Să se termine mai repede.”

Văzând care-i situația
Chiar mi-am pregătit arma,
Dar m-am uitat o dată la fața lui
Ca de copil, ochii noștri s-au întâlnit o clipă
Și-am luat-o la fugă.
-Te rog,
-Nu pot, camarade, să fiu călăul tău
Lasă, acum vor veni brancardierii
Te vor duce la spital, poate scapi,
Mare e Dumnezeu.

Mă gândesc ce inimă tare
Trebuie să aibă și Dumnezeu,
Dacă poate vedea atâta durere
La răniții uitați sub copaci.


Tunelul -

Mai construim noi mult acest tunel,
În care ne-afundăm de generații?
Există ceva dincolo de el,
Există, dincolo de hrube, spații?
S-aude, în afară, ce vibrații
Fac icnetele noastre, de oțel?
Mâncăm pământ și respirăm în rații:
Economii-n plămâni, și-n mușchi cârcel.
Dar orice întrebare-i sigilată.
Și când un revoltat sigiliul rupe,
Sar inși să-l bată, gura să-i astupe.
Și, totuși, unde duceți astă gloată?
Cu sânge, printre buzele cusute,
Întreabă limba nedisciplinată.







Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936 – d. 8 decembrie 1996 )    2/27/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian