Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Din vol. Vreme trece, vreme vine / Passe le temps, vient le temps!

În lira-mi plânge și suspin-un cânt

În liră-mi geme și suspin-un cânt,
Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt.
Prin minte-un stol de negre gânduri trec:
Spre casa cea din patru scânduri plec,
Gemând, plângând eu fruntea pun pe mâni,
Se rumpe suflet, mi se rupe sân,
Scăpare caut în zădar de chin…
Să stângi un dor ce-n sânu-mi arde – vin!
[…]
1875-1876


Dans ma lyre pleure et gémit un chant

Dans ma lyre pleure et gémit un chant,
Toute ma douleur je la répands au vent.
Dans ma raison – une foule de noires pensées ;
Vers le chez moi en quatre planches je m’en vais
En gémissant, le front entre mes mains,
Le cœur brisé, déchiré de chagrin.

Pas de salut ! Espérer c’est en vain.
Toi seulement, toi seule tu peux faire taire
Le grand amour qui déchire mon cœur - Viens !
[…]

1875-1876

Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieții
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veștmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecătorii,
Ne'ndurații ochi de gheață?

Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.

1876

À mes critiques

Tant de fleurs mais peu d’entre elles
Vont porter sur terre des fruits.
Toutes frappent à la porte de la vie
Mais la mort s’en prend, souveraine.

C’est facile à faire des vers
Quand on n’a rien à dire
En enfilant des mots de rien
Qui sonnent faux au vide de la lyre.

Mais quand ton âme se déchire
Sous la flamme des passions
Et que toutes veulent que leurs dires
Touchent le cœur de ta raison,

Comme les fleurs au seuil de la vie
Elles frappent aux portes de la pensée
Et demandent d’entrer au monde
Et demandent de s’exprimer.

Pour tes folies raisonnables,
Pour ta propre existence,
Où sont-ils les impitoyables
Critiques au regard de glace ?

Ah ! Tu crois que bientôt
Tout le ciel va s’écrouler
Sur ta tête. Où est le mot
Qui exprime la vérité ?

Vous, critiques aux fleurs stériles
Qui n’aboutissent pas aux fruits,
C’est facile à écrire des rimes
Quand on n’a rien à dire.

1876


Tu cei o curtenire
Tu cei o curtenire
În glumă și dorești
Să-ți spun a mea iubire
În versuri franțuzești.

Dar eu sunt melancolic
Și nu știu să răspund.
Nu pot să-mbrac în glume
O taină ce ascund.

Tu râzi și-ți razemi capul
De umăru-mi încet,
Și-n ochii mei îmi cauți,
Vicleano, așa cochet.

Tu vezi că în iubire
Nu știu ca să glumesc;
Nu-ți pare oare bine
C-atâta te iubesc?

1876

Tu veux que je te fasse la cour

Tu veux que je te fasse
(Histoire de s'amuser)
La cour en n’employant
Que des poèmes français.

Moi, brin d' mélancolie,
Je ne sais pas le faire.
Comment peut-on sourire
Devant un tel mystère ?

Tu ris en appuyant
Sur mon épaule la tête
Et me regardes doucement,
Hypocrite coquette.

Tu sais bien qu'en amour
Je ne fais pas semblant ;
Tu devrais être heureuse
Puisque je t'aime tant !

1876

Se bate miezul nopții

Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,
Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.

Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;

Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.

1876

Minuit sonne

Minuit sonne dans la cloche d’airain,
Éloigne-toi, sommeil, mauvais douanier !

Sur des voies anciennes ma pensée s’engloutit,
La mort ressemble trop à une nouvelle vie :

L’aiguille de la pensée reste toujours figée
Car entre ces deux-là c’est la langue qui se tait.

1876



Lumea îmi părea o cifră

Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți,
Măști ce râd după comandă, cari ies de după porți
Și dispar Ź păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu
Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu;
Mă zbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam
Precum cel ce se îneacă se acață de-orice ram.
Dibuit-am în științe, în maxime,-n poezie,
Dară toate îmi părură sură, stearpă teorie.
N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc
Până când... blestăm momentul!... pân’ ce-a fost să te-ntâlnesc.
Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg:
De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg.
Eram mândru,Ź înjosirea, ba sclavia mă înveți:
Mă disprețuiesc pe mine... ce mai are astăzi preț?
Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic
Căci ei nu țineau în mână degetul tău dulce, mic,
Începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult
Decât lumea, decât totul ce putusem să ascult;
Mă miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?
Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu.

1876


Le monde n'était qu'un chiffre

Le monde n'était qu'un chiffre, les hommes me paraissaient morts,
Des masques rieurs sur commande se montraient de porte en porte,
Des superbes marionnettes dont l'existence on l'ignore;
Je cherchais une âme vivante dans un monde d’âmes mortes.
Je l'imaginais cachée en science, en poésie,
Mais tout n'était que banale et stupide théorie,
Je n'avais le moindre but, aucune raison d'exister
Jusqu'au jour - maudit soit-il! - où je t'avais rencontrée.
Suis-je le même? Comment l'apprendre et puis, comment le savoir?
Toute ma vie dépend, ma belle, de l'éclat de ton regard.
J'étais fier; l'humiliation, l'esclavage, tu me les appris :
Je me méprise moi-même... Ma vie n'a ni sens, ni prix.
Tous les empereurs de ce monde ne valaient rien pour moi
Puisqu'ils ne pouvaient tenir dans leur main ton petit doigt;
J'étais le dépositaire d'un trésor beaucoup plus vrai
Que tout ce qui existe au monde, que tout ce qu'on peut y trouver;
Je me demandais comment ai-je perdu le monde d’hier
Qui vivait sous le soleil : hier tu n'y existais guère...

1876

Venin și farmec

Venin și farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ți
Și-nveninat de ochii verzi.

Și nu-nțelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus Ź
Cât de frumoasă ești pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

1876

Venin et charme

Venin et charme je porte dans l’âme,
Dans ton triste sourire je me perds
Car ton sourire n’est que vrai charme
Et, m’enveniment-ils tes yeux verts.

Tu ne sais pas que toute mon âme
Souffre pour toi à en mourir
Car tu es si belle, ma douce femme,
Combien je t’aime comment le dire ?

1876






traducere Paula Romanescu    1/14/2022


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian