Home Informatii Utile Membrii Publicitate Business Online
Abonamente

Despre noi / Contacte

Evenimente Culturale

 

Românii de pretutindeni
Puncte de vedere
Pagina crestină
Note de carieră
Condeie din diasporă
Poezia
Aniversari si Personalitati
Interviuri
Lumea nouă
Eternal Pearls - Perle Eterne
Istoria noastră
Traditii
Limba noastră
Lumea în care trăim
Pagini despre stiintă si tehnică
Gânduri pentru România
Canada Press
Stiri primite din tara
Scrisorile cititorilor
Articole Arhivă 2022
Articole Arhivă 2021
Articole Arhivă 2020
Articole Arhivă 2019
Articole Arhivă 2018
Articole Arhivă 2017
Articole Arhivă 2016
Articole Arhivă 2015
Articole Arhivă 2014
Articole Arhivă 2013
Articole Arhivă 2012
Articole Arhivă 2011
Articole Arhivă 2010
Articole Arhivă 2009
Articole Arhivă 2008
Articole Arhivă 2007
Articole Arhivă 2006
Articole Arhivă 2005
Articole Arhivă 2004
Articole Arhivă 2003
Articole Arhivă 2002








 
Informatii Utile despre Canada si emigrare.
Inregistrati-va ca sa puteti beneficia de noile servicii oferite Online.
Business-ul dvs. poate fi postat Online la Observatorul!
Anunturi! Anunturi! Anunturi! la Publicitate Online

 
Cuvântul bine temperat - Eseu filosofic despre gaura de la covrigi

Eram în liceu când profesorul de istorie, care presăra în formidabilele lui prelegeri mici vorbe de duh, ca să ne mențină atenția, ne-a învățat că trebuie să privim (și consuma) covrigul, nu gaura lui. Se referea, evident, la covrigii din România, la care gaura servea - cred - pentru punerea lor fie pe sfoară, fie pe coada cățeilor, nu pentru a o ignora și a privi sau consuma, optimist, convrigul.

Mai târziu am auzit și varianta paharului cu apă și considerarea, de optimiști, a jumătății pline. Nu pot spune că am negat varianta cu paharul, dar inima mi-a rămas la covrigi, fusese prima mea întâlnire cu filosofia lui.
Ajunsă la Montreal, m-am întâlnit cu renumiții și delicioșii covrigi - bagels - care, ca și cei din România, au gaură. Prăvăliile care îi coc și vând sunt deschise 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămînă. Se pare că e o rețetă veche, foarte apreciată, care acum a ajuns de la Montreal și la New York și Toronto, unde mă regalez cu ei. Covrigii și Bagels-ii au toți o gaură considerabilă, pe care optimiștii, evident, o ignoră.

Lucrurile ar fi fost simple dacă mi-aș fi oprit atenția numai la covrigii din România și la cei din Montreal. Cu o mică indulgență aș putea include în studiu și covrigii pretzel - cei cu mai multe găuri - la care opțiunile de optimist sau pesimist se multiplică!

Dar iată că, în cercetările mele, m-am ciocnit de o dilemă: supermarketurile nord americane vând bagels al căror aluat e atât de crescut, încât legendara gaură de covrig a devenit minusculă și uneori e chiar invizibilă. Mi s-a explicat că, pentru covrigii americani, se folosește o altă rețetă, în care aluatul crescut tinde să desființeze gaura. Mă întreb dacă nord americanul, optimist din fire, n-a inventat rețeta asta cu drojdie tocmai pentru a-l obliga pe consumator să considere covrigul și nu gaura.

Nu am adâncit cercetările, dar am observat că, pe acest mare continent gogoșile sunt și ele diferite de cele știute de mine. Mă refer la gogoșile culinare, nu la cele metaforice, minciuni, deși există și delicioasele prăjituri minciunele, pe care polonezii le numesc aripi de îngeri, ca nu cumva să se creadă că un popor cu tradiție religioasă ar promova minciuna!

Gogoșile culinare ale polonezilor sunt normale, (normalitate înseamnă ca acasă, în România): rotunde, unele umplute cu magiun și pudrate cu zahăr. Ei, aici vine poanta: nord americanii au și ei gogoși, le numesc donuts și, surpriza surprizelor: au o gaură la mijloc. S-a micșorat (aproape lipit) gaura la covrigi (bagels), dar iată, gogoșile (donuts) au gaură. Evident, trebuie cercetat în arhivele istorice dacă gaura de la donuts are și ea semnificațiile optimist / pesimit ale găurii de la covrigi / bagels.

Observațiile mele au continuat ( le voi supune aprobării unui comitet format din cercetători care au demonstrat că nu gaura de la covrig este principala lor obiect de studiu, ci restul covrigului) și, în urma cercetărilor am constatat că, în magazinele canadiene specializate, care oferă consumatorilor un larg evantai de gogoși - donuts - există două feluri de gogoși specifice numai Canadei: cea cu gaură, numată maple dip , cu glazură de sirop de arțar și a doua, canadian maple, fără gaură - ca o gogoașă europeană - tot cu glazură de sirop de arțar (specialitatea Canadei), dar umplută cu cremă de vanilie. Ambele variante sunt delicioase!

Desigur, Canada e o țară pașnică și, în majoritatea cazurilor, aplicabilitatea lui împacă și varza și capra apare în multe domenii. Râmâne de văzut în ce măsura gaura de la bagels sau donuts intră în cugetările canadianului, sau el preferă - pentru definirea optimismului sau a pesimismului - să aplice motoda jumătății pline sau goale a paharului.
Cum canadienii preferă să bea bere, la studiul meu ar trebui adăugat faptul că berea se consumă direct din sticlă, deci ar fi vorba de jumătatea plină sau goală a sticlei de bere, nu a paharului. Canetele de berear ieși din discuție, conținutul lor fiind invizibil atât optimiștilor cât și pesimiștilor.

Cercetările continuă!


Veronica Pavel Lerner, Toronto





Veronica Pavel Lerner     11/26/2021


Contact:

Home / Articles  |   Despre noi / Contacte  |   Romanian Business  |   Evenimente  |   Publicitate  |   Informatii Utile  |  

created by Iulia Stoian